1,734 matches
-
totuși ochii. Strângeri barbare, mângâieri de devot. (Notă. Cetisem recent despre dragostea mistică a lui Chaitanya și de aceea îmi exprimam experimentările mele în termeni mistici.) Au urmat, firesc, sărutările pe mâini. Era atât de pierdută, își mușca atât de pătimaș (și totuși cast) buzele, încît aș fi putut-o săruta pe buze, aș fi putut face tot. M-am reținut cu multă greutate. Situația era de-a dreptul riscantă. Puteam fi văzuți de oricine scobora scările. Ea este de o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
putea interesa toate acestea. Nu cumva eu mă retrag și mă simt dezgustat numai pentru că trebuie să fac astfel? Dacă eu nu mai sunt liber să aleg? Priveam iarăși pe Jenia, și nu simțeam față de ea nici o turburare, nici un gând pătimaș, nici o libertate mentală, și atunci încercam s-o iscodesc, s-o silesc să fie feminină, așa cum, fără îndoială, fusese înainte de a pleca din Capetown; gândeam că poate astfel va izbuti să mă tenteze. Și dacă ea mi-ar fi dovedit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
năpădea cultura proletară: "Notați, tovarăși studenți, pentru poetul nou, Partidul nu-i concept abstract, ci forța or-bi-toa-re-de -ca-re-a-re nevoie ca de a-er. Poetul șantierist e tonic. El se dăruiește clocotului muncii. Cum? Răspuns: cu ochii închiși". De discuțiile/dispute cu pătimașul (și pătimitul) I.C. mi-e dor. Parcă-l văd suflînd în paginile lui Camus, să le deschidă. S-a luptat pînă la stop respirator cu impostura. Lerești își schimbă dioptriile. Milucă face a treia gușă. De ce n-aș repeta-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
diminețile, cu Bonjour à tous al lui, în halatul ostentativ-neglijent, să i se vadă bicepșii. Nu era sculptor, cum se recomanda, ci stripper. Halal meserie bărbătească! Să te dezgolești, ca să ațîți femeile. Prea posesiv (vai de fundul lui gelos și pătimaș!), Brăduț l-a implorat să renunțe. Să se dezbrace doar pentru el. Patrick a facut-o. De ce n-ar fi uzat/abuzat de banii lui Bradutz și de tot ce rămăsese de la Liselle? Pe urmă, de tot ce rămăsese de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
n-a fost vară..., pe Lia Alexianu, sînt convinsă că s-a gîndit la mine. Proba? A facut-o să zîmbească asimetric, pentru a-și masca dintele rebel. În roman, Lia dă peste Mistrie în bibliotecă, făcînd sex frenetic, sonor, pătimaș cu Elvirica Țarcă. Prilej de volute stilistice. Grameriana, într-un poncho cu franjuri, îl strînge în brațe du(b)ios§§§§§§§§§§ pe... Maiacovski. Așa crede Lia. Întunericul și cîteva cuvinte rusești o derutează și mai mult: "Vas mojno... da, da, da-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ani de închisoare și șase ani de Domiciliu Obligatoriu la Lățești, în Bărăgan. Cu foarte multe păreri și judecăți de valoare privind epoca comunistă în discuție sunt de acord, acestea coincizând cu propriile mele vederi, doar că, unele aprecieri par pătimașe. E un fel de război de unul singur, împotriva unei lumi care nu l-a acceptat și autorul a răspuns în același fel, neacceptând lumea în care a trăit. Are totuși un loc bine marcat în cultura națională și internațională
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și amplificând satisfacția, înspre mijloc, către locul magic în care ar fi simțit nevoia să cuprindă între palme șoldurile fierbinți. Fuma. Trăgea cu voluptate din țigară, iar buzele pline (ruj roșu aprins, aici se încadra bine în decor) se strângeau pătimașe în jurul filtrului lung și păreau a se dezlipi cu foarte mare greutate de el. Savura fumul, înainte de a-l lăsa să iasă, îl ținea captiv, torturându-l, apoi îi urmărea traiectoria cu privirea și, ca și cum acesta ar fi fost gestul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bănuit că ai atâtea înzestrări, că ești un adevărat artist, după cum arată chiar de la intrare acest minunat apartament. Victore, dragul meu drag! Și înainte de a face mai mulți pași prin noua ei casă, se aruncă în brațele lui, îl sărută pătimașă și apoi, luându-l de mână, îi sugeră: - Acum, hai să ne bucurăm împreună de cuibul dragostei noastre! Mai întâi, intrară în bucătărie. Totul era ca în paginile renumitei reviste Nekerman: masa, scaunele, dulapurile suspendate, aragazul, frigiderul, vesela și tacâmurile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Printre aceștia se aflau și unele notabilități ale urbei, care nutreau speranța că va veni și o zi a revanșei. Olga îi spunea că, din câte știa ea, de-a lungul timpului, mulți oameni respectabili, prinși în tentaculele caracatiței acestui pătimaș joc, au ajuns gunoaie ale societății. Îl sfătuia mereu să înceteze, pe un ton precaut, pentru a evita declanșarea unor reacții nedorite ce ar fi condus cu siguranță la o stare de irascibilitate: - Victore, lasă-l pustiei de joc! Știi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Lili îi aducea mapa cu corespondență, scăpa ca din greșeală mâna ei mică peste mâna lui, încercând, chipurile, să restabilească ordinea foilor care se răvășiseră pe birou. În una din zile, trecuse în spatele scaunului, îl îmbrățișase tandru și-l sărutase pătimaș. Ce faci, Lili? o întrebase el. Ceea ce ar face orice fată care s-a îndrăgostit!, spusese ea cu un aer firesc. După ce Alex a făcut câteva vizite în garsoniera fetei, pretextul fiind o cafea, Lili și-a arătat grațiile care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
din reviste și Îl uram și pe Alexander Graham Bell. Munca În slujba Mirandei Priestly produsese o mulțime de nefericite efecte secundare În viața mea de zi cu zi, dar cel mai nefiresc dintre acestea era aversiunea mea totală și pătimașă față de telefoane. Pentru majoritatea oamenilor, sunetul telefonului este binevenit. Cineva Încearcă să dea de ei, să le dea binețe, să-i Întrebe de sănătate sau să aranjeze să meargă undeva Împreună. Pentru mine el era generator de teamă, adâncă neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ori cum o cheamă („Nu avem voie să spunem cum ne cheamă, cucoană“ă, după ce am amenințat‑o că o spun șefului ei („Ce? Chiar Îți Închipui că‑i pasă? Ți‑l dau imediat“ă și după ce am jurat, cam pătimaș, că am de gând să mă prezint În persoană la sediul lor din Times Square să Încerc tot ce‑mi stă În puteri să fie concediată pe loc („Nu zău? Nu sunt prea Îngrijorată“ă, s‑a săturat de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
distrus tu și patinajul, și totuși vă iubesc pe amândoi nespus de mult, În taină, din tot sufletul. Ia-mi viața, ia-mi totul, dar hai mai repede! Te resping? Nu-ți plac? Lovește-mă, poate fug din calea iubirii pătimașe. Dar lovește tare, nu cere nimănui mila, lovește ca azi, mai tare chiar ca azi, distruge-mă, voi rămâne și după moarte sclava acestui minunat cuvânt: „Te iubesc, Petre“. Cred că exagerez. 4 octombrie 1961 (miercuri) Azi ne-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prinde el contur În actul scrierii ș...ț. Intermezzo folosește ca materie epică două jurnale: cel al lui M., bărbat zvelt, mizantrop, genialoid, egoist, mare devorator de cărți, și un altul al lui A., adolescentă chinuită de iubiri neîmplinite, patinatoare pătimașă și ambițioasă, sfâșiată Între jocul dragostei și jocul cu muntele, apoi, după ce devine studentă, poetă și alpinistă, fascinată de amorul năvalnic pentru M. Cele două jurnale (primul din perioada studenției, al doilea din vremea liceului și, mai apoi, din timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i audă cineva. Nu se prea priveau în ochi fie de teamă să nu se vadă ce pâlpâie în ochii celorlalți sau să nu vadă ceilalți focul din ochii proprii. Pe toate fețele, însă, juca o întrebare, aceeași, posomorâtă și pătimașă, care aștepta un răspuns. Primarul, de câte ori trecea, striga: ― Da ce, măi oameni, voi n-aveți case, n-aveți neveste, n-aveți copii? Îi răspundea mereu Vasile Zidaru, cu aceeași glumă, stârnind același râs aspru: ― Ne-am ciocoit și noi, don
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vrut să-mpiedice o nedreptate, cu o voce aspră, răgușită și cu o văpaie în ochi: ― Numai cucoana e de vină, domnule prefect, c-a venit aci, peste noi, să ne zgândăre necazurile! Intervenția și mai cu seamă înfățișarea lui pătimașă păru tuturor atât de insolentă, că provocă indignare. Miron Iuga îi aruncă o privire de dispreț, căpitanul de jandarmi își mușcă buzele strivind o înjurătură, iar Boerescu îl apostrofă nervos: ― Ce vrei tu, băiete, ce? Pe Petre întrebarea parcă I-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acuma simțea cum îi zgârie pielea mustățile și buzele lui fierbinți. Zbătîndu-se necontenit, corpul ei alunecă ușor în jos până ce gura țăranului ajunse să se scufunde între sânii ei mici și rotunzi. Buzele lui însetate se opriră deasupra unuia, mozolindu-1 pătimaș câteva clipe și, în sfârșit, dinții mușcară ca într-o piersică pârguită. ― Mă doare!... Ajutor!... Dă-mi drumul! țipa Nadina, începînd iarăși să-l izbească peste cap. Atunci băgă de seamă că Petre, strîngînd-o și sărutînd-o, se retrăsese până aproape de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ea în mână și codița curiozității m-a împins s-o deschid să citesc primele rânduri. Așa, în picioare lângă masa mea de lucru, am sorbit primele 20 de pagini. A doua zi am terminat cartea. Cum sunt o călătoare pătimașă, aceste scrieri despre voiaje trăite și însăilate cu entuziasm m-au atras. Tabla de materii n-a făcut decât să-mi intrige curiozitatea și mai mult: „Șase zile la poalele Alpilor (20012007), O zi în India face cât o viață
Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
materiilor prime, a procedeelor de fabricație, a costurilor de producție, a imobilității culturale, a modei, a ierarhiilor sociale. Cât se poate de schimbător costumul indică pretutindeni, cu înverșunare, opozițiile sociale. [...] dar niciodată nimeni nu a putut face nimic împotriva pornirii pătimașe de a parveni sau a dorinței de a purta veșminte, care, în Occident, sunt semnul celei mai mărețe promovări sociale. Câteva studii din perioada contemporană au analizat simbolistica uniformei în diverse contexte social istorice (B. McVeigh, 2000; I. Guenther, 2004
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
personale sau de grup, în care scop erau pregătiți doar să se folosească de emigrații polonezi împotriva domnitorului Mihail Sturdza. Pe de altă parte, lui Butkiewicz nu-i stătea în putere să șteargă într-un timp scurt urmele lăsate de pătimașa confruntare dintre cele două partide ale emigrației, încât încercarea sa de a reuni sub aceeași conducere emigrația democratică și aristocratică în Moldova a eșuat din capul locului. Filanowicz, de pildă, îl condamnase la moarte pe Ladislas Poniatowski, arendaș în apropiere
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
una dintre acele figuri fericit alcătuite, la care visează femeile, dar displac tuturor bărbaților". Părul negru și ondulat îi umbrește fruntea netedă și smeadă. Ochii îi sunt întunecați, mângâietori și adânci. Iar "genele lungi și dese împrumutau privirii acea elocvență pătimașă care tulbură în saloane femeile frumoase și mândre și face să se întoarcă, pe stradă, fata cu bonetă și cu panerul pe braț". Și totuși, ca toți tinerii din generația sa, Julien nu se bucurase de o libertate deplină. Oricât
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
piciorului mamei ei". Odată stabilită ziua nunții, "așteptau clipa hotărâtă pentru unirea lor fără o nerăbdare prea vie, dar învăluiți și legănați de o duioșie încântătoare, gustând farmecul delicat al celor mai neînsemnate mângâieri, al strângerilor de mână, al privirilor pătimașe, atât de lungi încât sufletele lor păreau că se contopesc, tulburați de dorința nehotărâtă a marilor îmbrățișări". În ciuda acestei libertăți, cei doi logodnici știu să rămână cum nu se poate mai decenți. Respectă întru totul codurile bunei-cuviințe. Abia la adăpostul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
clipa cât durase acest sărut în realitate devine în jurnalul Mariei "o întreagă epocă". Tânăra face mai mult decât să-l fixeze: îl reconstruiește, îl reinventează. Cele două sărutări cuviincioase ale lui Larderel devin în închipuirea ei un singur sărut pătimaș de îndrăgostit. Influențată de romanele lui Dumas, Mariei nu i se poate tăgădui simțul punerii în scenă. Ea romanțează episoadele propriei vieți, imaginându-se în rolul unei eroine pătimașe. Până aici, nimic ieșit din comun. Răbdare. Marie nu se oprește
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cuviincioase ale lui Larderel devin în închipuirea ei un singur sărut pătimaș de îndrăgostit. Influențată de romanele lui Dumas, Mariei nu i se poate tăgădui simțul punerii în scenă. Ea romanțează episoadele propriei vieți, imaginându-se în rolul unei eroine pătimașe. Până aici, nimic ieșit din comun. Răbdare. Marie nu se oprește aici în această comedie, în acest joc al flirtului. Așa cum subliniază Catherine Pozzi, care i-a citit jurnalul deși în versiunea trunchiată Marie "merge mai departe", chiar mult mai
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe situație". Nu avem motive să ne îndoim de sinceritatea legământului ei. Într-o seară, Pietro, înfierbântat de sărutările și mângâierile necontenite pe care i le îngăduie Marie, își pierde controlul. Pe palierul unei anticamere, își reînnoiește declarațiile de dragoste pătimașă. O prinde în brațe și o strânge cu putere. Marie e fericită să-l simtă "tot un tremur". Nu îndrăznește să facă vreo mișcare ori să rostească vreun cuvânt, de teamă să nu spulbere vraja momentului. În acel moment, Pietro
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]