1,724 matches
-
-mă acasă sau în oraș, și eu îl vedeam cu plăcere și interes, deoarece sub direcția lui Europa liberă făcea emisiuni nu numai bine informate, dar și pline de tact, de vervă jurnalistică, dar și evitând unele forme de exaltare pătimașă care, oricât e de judicioasă, diminuează totdeauna calitatea emisiunii, a „adevărului”. El însuși, Noël Bernard, mi-a mărturisit că i s-a atras atenția la State Departament, Afacerile externe ale Americii, de care depindea postul de radio, să se ferească
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
câte în lună și în stele, politică, literatură, planuri de viitor - politice și literare! - și el mă asculta, atent, calm, fără să zâmbească la multele mele naivități sau teorii „supraetajate”, emise cu argumente excesive și pe un ton mult prea pătimaș ca să poată părea „verosimile”! Îi sunt și azi sunt recunoscător pentru prietenia sa răbdătoare și „înțeleaptă”, Panciu, unul dintre premianții clasei noastre la „Brediceanu” și care, spre deosebire de unii dintre colegii noștri care au ajuns profesori la Medicină la Timișoara sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dedicate și examenelor de perfecționare susținute cu succes la Iași, la definitivat în 1911, gradul II în 1915 și gradul I în 1926. Din memoriile lui Gheorghe Rădășanu reiese preocuparea sa pentru pomi și pomicultură "și care în dragostea lui pătimașă pentru meri și peri a umplut satul Bogata de pomi" (p.72) dar și pentru apicultură. Un capitol aparte este dedicat satisfacerii stagiului militar în anii 1906-1907. Din păcate Gheorghe Rădășanu nu pomenește nimic de evenimentele sociale din 1907 pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
făcute de Johann Strauss [35]. Aș fi dansat fără oprire, așa de tare mi-a plăcut. Și mai ales când nimeream câte o doamnă sau domnișoară, care putea să danseze și ea foarte bine. Pot să zic că am fost pătimaș. Și-i spuneam soției mele că mi-a fost drag să dansez și ea zicea "Foarte bine că ți-a plăcut, că dansai foarte frumos și-ți stătea foarte frumos, că și mata ai fost om frumos ". Și în clasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Bogata, comuna Baea județul Suceava, ce umbla îmbrăcat național și încălțat frumușel cu opinci, care a luat parte alături de Neculai Stoleriu, la toate trebile mari ce s-au făcut în comuna Baea din județul Suceava. Și care în dragostea lui pătimașă pentru meri și peri a umplut satul Bogata de pomi. Și pleacă și din Bogata mașini cu mere cum pleacă și din vestitul sat Rădășeni, la București, din meri altoiți de el acum 60 de ani. A dăruit școlarilor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în plină schimbare. Scrii, adesea, despre cărți de poezie. De ce nu te-ai făcut poet? Unde se despart, în literatura de azi, poetul și prozatorul? E poezia secretul din buzunarul de la piept? Scriu despre cărți de poezie pentru că sunt cititor pătimaș al cărților bune de poezie și pentru că am mai mulți prieteni poeți decât prozatori. Regula jocului acum, dragă Adrian, este aceea că tu pui întrebările, iar eu trebuie să răspund. Dar aici tu știi răspunsul mult mai bine decât mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
hotelul "Theresa" din Harlem, unde avea să se întâlnească cu Hrusciov, Nasser, Nehru... Cu ocazia șederii la New York CIA a avansat planul unei explozii provocate într-o cutie de havane, cunoscându-se că la acea vreme Fidel era un fumător pătimaș. "Montarea de explozivi" în havane, impregnarea acestora cu "botulinum" un venin mortal, sau cu o substanță chimică ce producea efecte similare cu LSD-ul și care deși nu era letală, l-ar fi" discreditat" pe Fidel în față auditoriului național
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
armată, inspirând încredere, cultivat, cunoscător de istorie, iubitor de muzică și colecționar de obiecte alese, amator de flori. Grădina de la Predeal era muncită de mâinile lui. Ca tot omul, are și defecte decurse din calitățile lui: autoritar la exces, încrezut, pătimaș, lipsit de rafinament social, solitar, adică necunoscător de lume civilă și de politică, exagerat și chiar pornit. Trei ani de zile persecuțiunile regelui l-au urmărit într-așa chip, încât cei mai mulți nu mai îndrăzneau să-i calce în casă, să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de profesie era lăcătuș, lucrase ca tehnician normator la Întreprinderea Minieră Moldova Nouă, dar acum era pensionat pe caz de boală. Fără studii în domeniul artei, avea înclinații spre pictură, sculptură și iconografie. Era fire veselă și foarte deschisă, un pătimaș al artei și al frumosului. Debutase în 1981, participând la toate expozițiile ce erau organizate sub egida Cântarea României, până în 1989 când s-a și pensionat. Pentru prima dată după o lungă absență de pe simezele expozițiilor din țară, a revenit
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Botoșanilor, cum "singur s-a cerut să stea". În același an, la 12 iunie, același Departament cere, în urma adresei Inspectoratului General al Miliției "aprobarea Î.P.S. Mitropolitul Moldovei pentru internarea lui Gheorghe Gavrilescu care a fost scos din Miliție fiind pătimaș de epilepsie la o sfântă monostire din Principat (subl. n.) și mai ales la Mănăstirea Neamțului unde să i se citească anumite rugăciuni pentru vindecare". Rezultă că, în 1847, bolnavii se puteau interna nu numai la Neamțu, dar și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Kogălniceanu, a fost constituită pentru organizarea "Casei Smintiților". Situația ospiciului era în continuare foarte grea: "Bolnița smintiților la minte din mănăstirea Golia pururea s-a aflat în cea mai tristă și mizerabilă stare, atât în privința localității, cât și a tratației pătimașilor, care totdeauna i-au ținut în fiare și butuci", menționa raportul comisiei amintite. Până la secularizarea averilor mănăstirești, între Comitetul Sănătății și mănăstire au continuat fricțiunile, eforturile Comitetului de-a ameliora situația de cazare a bolnavilor și încercările de a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
total de 40 de paturi, număr constant cel puțin până în 1868, când știm că era același. Ulterior s-a extins. La început, la ospiciul de la Galata se internau tot felul de bolnavi cronici: canceroși, slabi de "bătrânețe", dar și "damblajiți, pătimași de picioare, paraplegici, incurabili, surpați, epileptici". Vedem deci că nu erau excluși bolnavii neuropsihici. Dimpotrivă, cum se întâmplă și astăzi, aceștia trebuie să fi constituit, numeric, o categorie importantă. Sub acest aspect așadar, ospiciul, ca și alte ospicii, a constituit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
găsit în cea mai deplorabilă stare". Raportul este interesant prin imaginile care se pot desprinde, imagini foarte plastice. Astfel, Catargi menționează: "s-au găsit așternuturile și cămășile, în sfârșit, toate lenjeriile că nu se schimbă decât în 2-3 săptămâni, din pătimași s-au găsit așezați fără prostire, precum chiar și fără cămăși, goi cu piele în straiele lor și în asemenea poziție trântiți pe jos fără mindir și fără perne și alți așezați numai pe o rogojină. Au arătat acum că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
neajungându-le cele mai multe ori rămân pe întuneric noaptea, se bat sus, având trebuință a se scula, se lovesc". Catargi cerea Comitetului Sănătății să ia măsuri severe pe care "să le puie grabnic introducerea întru împlinirea acestor nevoi și suferințe ale pătimașilor", îndepărtând totodată pe îngrijitorul asupra căruia "din partea bolnavilor s-au arătat mai multe nemulțumiri" și pentru pedepsirea lui "pentru asemenea urmări cu privire la bolnavi căci aceștia au arătat că au mai multe de spus însă se tem de dânsul". Se cere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
înainte, să spunem că revizuirea poziției față de Goma este un fapt la care se revine cu o oarecare insistență în cartea lui Țepeneag, nu fără legătură, acest fapt, cu felul dezamăgitor, pentru mulți, al comportării cunoscutului fost disident după 1989: pătimaș răspânditor de acuzații împotriva tuturor, dovedite sau nu, într-o absurd obstinată strădanie de-a face loc gol în jurul său. Va fi fiind, probabil, și destul adevăr în nesfârșitele rechizitorii întocmite de Goma colegilor săi scriitori, din țară, din exil
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fie în opere beletristice, de la portretul aureolat romantic la cel riguros realist sau fantezist, aventuros și așa mai departe. În anii din urmă, o asemenea întreprindere (cu ambiții de monumentalitate, firește) nu s-a făcut poate și din pricina atâtor discuții pătimașe, pro sau contra (nevoii ?!) despărțirii de Eminescu. Ceea ce, oricum am lua-o, e o aberație. Iată însă, că o prozatoare de forță, din generația tinerilor scriitori afirmați după înlăturarea totalitarismului socialist, Florina Ilis, adepta și practicanta consecventă a metodei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Andrei Pleșu, venind cu soluția de a se crea o "tăcere purificatoare" în jurul operei acestuia, deranjându-l monstruoasele inadecvări ale zeloșilor idolatri, oprindu-se și la Ruxandra Cesereanu, agresiv pornită împotriva gazetarului Eminescu, pe care îl consideră drept un "pamfletar pătimaș și naționalist furibund", cu "accente colerice", evident nepotrivite azi, sau la Ioana Bot care, în eseul Eminescu explicat fratelui meu, propune o "tentativă ipocrită" de a descoperi opera fără însă "explicarea" ei. Ș.a.m.d. Disputa dintre cele două tabere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mare patos vizionar" (Eminescu și credința, 2003). Reunite între copertele volumului Eminescu și credința (cu o prefață de Radu Preda. Editura Credinței, București, 2013), nu masiv, dar dens, aceste articole, care se completează reciproc, sunt în măsură a incita spiritele pătimașe pe de-o parte, care îl consideră "noul detractor al lui Eminescu", dar pe de altă parte a demonstra, printr-o abordare analitică a operei, atât din punct de vedere filologic cât și teologic ("bună casă pot face împreună teologia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cosmic", atât de dragă lui Mircea Eliade)". Articolele lui Răzvan Codrescu sunt incisive și stimulatoare în privința necesității de a-l reciti mereu pe Eminescu și mai ales a-l citi în substanța interioară a ideaticii sale, fără partipriuri și angajamente pătimașe atât pro cât și contra. La urma urmei, sunt intervenții polemice susținute de o cunoaștere profundă a substanței filosofice (și religioase, nu mai puțin) a creației eminesciene, fără de care orice abordare, doar ocazională, se dovedește a fi o impietate grosolană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a elitelor culturale din diferite perioade cu ființa sa, cu "chipul" sau mereu același și mereu altul". Peste Moartea civilă a scriitorului se trece relativ în grabă, considerându-se că nu trebuie luate prea în serios ipotezele lansate de câțiva pătimași adulatori, care dau vina pe "masoneria și conjunctura politică europeană", pentru care gazetarul devenise incomod. Mihai Cimpoi rămâne la opinia, devenită de-acum clasică, conform căreia "sunt indiscutabil greșite diagnosticările bolii (lues, alienație mintală, paralizie generală) și a fost contraindicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nou o vizită Farmacistului. Nu voiam decât să stau de vorbă cu el. A început iarăși să se răstească, bă, ne-ai nenorocit! Mi-e și rușine să ies din casă. N-am văzut niciodată un om mai aprins, mai pătimaș. Am început să plâng ca prostul, de ciudă că nu-s ascultat. E groaznic să vezi că, atunci când vorbești, omul din fața ta nici nu bănuie că poate cuvintele tale au un sens, ci se gândește doar ce replică îți va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
curtea interioară a bunicii Floarea, în spatele casei, la magazia de lemne, unde gândeam eu că aș fi în siguranță. Cu Gigi totul era mai mult decât imprevizibil, niciodată ceva în reluare, noroc că timpul a redus simțitor din elanul ei pătimaș și lucrurile s-au așezat cumva de la sine. Țin minte că ieșisem la stradă după o ploaie torențială de vară ce umpluse șanțurile din fața porților cu apă tulbure, mâloasă. Mama, care era un artizan în ale vestimentației, îmi dăduse un
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
enervant de conservator și care nu a cruțat absolut nimic. Este în fapt rodul unor percepte educaționale suficient de inflexibile, verticale, așa cum numai strămoșii mei armâni grămoșteni din neamul Bodaricilor au știut să le aplice. Mama era directă, dar niciodată pătimașă, spunea clar și fără echivoc ceea ce-o nemulțumea, nu acumula refulări ale unui sine neîmplinit, aspecte care cu siguranță i-au atras respectul și admirația în comunitatea noastră de cartier. Autocrația liniei sale educaționale și inflexibilitatea de a face
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
esențialul. Poate va părea cam forțată această afirmație, dar o supun totuși analizei publice din care să tragem fiecare concluziile de care suntem capabili. De aceea voi reveni cu ce am repetat cândva public, total dezinteresat, despre Ioan Holender. Acest pătimaș propagator al valorilor spirituale românești este titanul în viață al managementului cultural. Darurile cu care l-a înzestrat Dumnezeu ne sunt pe deplin cunoscute prin ce face ca director artistic la ultimele ediții ale Festivalului George Enescu”. Am observat, și
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
liman mă poate abate năvala aceasta de contradicții?... Aș lupta, dar nu știu nici împotriva cui, nici împotriva a ce. Sunt atâtea în mine, încât nu le pot da de capăt. Această fluiditate a senti mentelor, care oscilează între dragoste pătimașă și disperare numai la gândul despărțirii și între, vai, nu ură, ci indiferență totală și nepăsare, îmi paralizează orice libertate de acțiune... Notiță a lui Mihai 28 noiembrie 1952 „Fericirea de a fi singur“... Alby cel puțin era pasiune; dar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]