3,219 matches
-
urmează modelul oferit de Isidor. Cu ajutorul unei false etimologii (“monstrum” ar veni de la “monstrare” - a arăta), acesta face din fiecare animal o ființă prin care Dumnezeu a vrut să dea omului o lecție morală (șoimul = bărbăția, iepurele = frica, ursul = mânia, păunul = îngâmfarea, pelicanul = jertfa etc.). Astfel miraculosul devine instrument didactic. În același sens este bine cunoscută colecția de maxime alcătuite în secolul al XIII-lea de călugărul benedictin Tommaso Gozzadini și intitulată Fiore di virtu. Maximile din Floarea virtuților sunt extrase
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
prisos. Noimann ar fi schimbat-o pe-a sa, oricând, la mahmureală, pe un pahar de coniac sau o halbă rece de bere luată de la dozator. Procesiunea de chipuri ce se perinda prin aer, desfășurându-se ca o coadă de păun În spatele primului chip, Înzestrat cu o bărbie dublă, Începea să-l enerveze. Dacă ar fi avut putere, s-ar fi sculat din pat și le-ar fi alungat pe geam. Slăbiciunea Îl punea Într-o situație ingrată. Medicul Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
satul camaradului meu, drumul curge la pas alături de un firicel de apă, care clipocește adormit pe adâncitura unui pârâu, printre fire de papură și pănușiță. În dreapta drumului, dealul Căprița își întinde parcă un braț care până la urmă ajunge în culmea Păunului... Cică în vremuri străvechi, începând încă dinainte de a se pomeni de târgul Iașilor, pe acolo ar fi trecut un drum foarte însemnat, pe unde umblau mulți negustori moldoveni. De la 6 octombrie 1408, însă, voievodul Alexandru cel Bun a dat învoire
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
al meu. Cică acolo, în Vlădiceni, se află unele lucruri care nu sunt de crezut. Spunea el că într un loc sunt două fântâni alăturate: în una apa este nemaipomenit de bună, iar în cealaltă izvorăște apă sălcie. Apoi, înspre Păun, se află un deal din care pe vremuri cei din satul Vlădiceni scoteau sare. ― Sare într-un deal din preajma Iașilor?! Mare minune! - și-a exprimat mirarea învățătorul. ― E drept că sarea nu era ca cea de la ocnele cele mari, dar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Abia ieșit din han, a pornit ca vântul la unul din tovarășii lui, care locuia în marginea satului. A înșăoat surul și a țâșnit ca glonțul pe poartă. Nu s-a oprit decât în fața casei țigăncii cunoscută de el, din Păun, care lega și dezlega o mulțime de daraveri. A găsit-o la poartă. Parcă îl aștepta... ― Bine te-am găsit, Zaura. ― Ia spune, păunașule, ce vânt te aduce la mine, că de dragul meu n-ai bătut atâta cale? ― Măi, că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
șa. ― Hai, flăcăule, că e noapte târzie deja. Și până om ajunge... A doua zi, din zori și până aproape de chindie, nu și-a găsit locul. Când a socotit că a sosit vremea, a încălecat surul și a pornit spre Păun într-un galop nebun. Aproape de poarta țigăncii, a liniștit calul: ― Dămol, flăcăul tatii, să n-o speriem pe țigancă și să-ți mai tragi și tu sufletul... A coborât din șa, a luat calul de dârlogi și a prins să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lămâie - este refuzată. Acest moment scurt are un potențial crescut de intimitate (conversația, privirea în ochi, acel abia șoptit „cum vă merge cu adevărat?“), domolit de prezența celor șase slujitori ai nababului. Trei însoțitori duc sceptre în forma penelor de păun, alți trei poartă cozi de iac montate în argint, toți foarte serioși, așa cum se cade la o astfel de ocazie. Sir Wyndham îi ignoră cu stoicism, pretinzând că-și drege glasul. — Înălțime, vă rog să mă urmați. În grădină. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu-i așa? Rong dă aprobator din cap. — O să-ți trimit de la palat cele mai noi modele pentru haine, îi zic încercând să fiu veselă. Vei fi cea mai bine îmbrăcată fată din oraș. Țesături fine, dantelă fabuloasă, pene de păun. — Să nu care cumva s-o iei pe un drum greșit, Orhideea. Toată lumea știe că Orașul Interzis are reguli stricte. O singură mișcare greșită și ți s-ar putea tăia capul. Rămânem tăcute tot restul drumului. Zidul imperial pare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
portocalii. Copacii sunt prea desăvârșiți ca să fie adevărați. Doamnele de la Curte și eunucii stau în picioare lângă pereți, cu palmele strânse în față. În spatele jilțului stau patru eunuci, fiecare ținând câte un evantai cu mâner lung, făcut din pene de păun. În spatele lor e o tapiserie uriașă cu un caracter chinezesc pictat în culorile curcubeului - shou, longevitate. La o privire mai atentă, observ că ideograma e făcută din sute de fluturi brodați. Lângă tapiserie, într-un vas din aur, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
părinții și frații mei. Tatălui meu i s-a dăruit un set de opt clame pentru pene, care se prind la pălăria imperială a mandarinilor. Fiecare cilindru de porțelan, gol pe dinăuntru, e întrebuințat pentru a prinde o pană de păun și are în capăt un inel pentru a-l fixa de pălărie. Darul i se dă fratelui meu. Mamei i se oferă un ruyi deosebit, lăcuit și sculptat cu modele de bun augur. Partea de sus îi înfățișează pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
văzut vreodată. Are geamuri pe trei laturi, acoperite cu țesătură roșie brodată cu un shee. Acoperișul de deasupra scaunului e din dantelă țesută cu fir de aur. Pe acoperiș sunt două mici platforme ca niște scene. Pe una stau doi păuni din aur, fiecare ținând în cioc o pensulă roșie - simbolul cele mai înalte autorități, inteligențe și virtuți. Pe cea de-a doua stau patru păsări phoenix din aur - simboluri ale frumuseții și feminității. În mijlocul acoperișului se află Globul Armoniei - simbolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
prin care urmează să trec. Ies pe ușă și mă deplasez încet către chieh-an. În fața mea stă un eunuc cu față de iepure, machiat strident. E ambasadorul, îmbrăcat într-o ținută de un galben sclipitor. La pălărie are o pană de păun și un diamant roșu. Evită să se uite la mine. După ce face trei plecăciuni adânci, el „invită în scenă“ trei obiecte. Primul este un cufăr mic, galben, din care scoate un sul de mătase galbenă. Acesta e decretul. Al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cuvânt, ceea ce schimbă întreg sensul. Papagalul Confucius spune acum: „Oamenii erau răi din fire atunci când s-au născut“. Mă întreb dacă aici nu e mâna Majestății Sale. Îi spun lui An-te-hai să nu corecteze pasărea. Îmi plac la nebunie și păunii pe care-i crește An-te-hai. Păunii cutreieră peste tot în palatul meu, și An-te-hai îi dresează să se țină după mine. Îi numește „doamnele mele imperiale“. Păunii trăiesc și se înmulțesc în grădina mea. Când mă vede că ies afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Confucius spune acum: „Oamenii erau răi din fire atunci când s-au născut“. Mă întreb dacă aici nu e mâna Majestății Sale. Îi spun lui An-te-hai să nu corecteze pasărea. Îmi plac la nebunie și păunii pe care-i crește An-te-hai. Păunii cutreieră peste tot în palatul meu, și An-te-hai îi dresează să se țină după mine. Îi numește „doamnele mele imperiale“. Păunii trăiesc și se înmulțesc în grădina mea. Când mă vede că ies afară, An-te-hai suflă într-un fluier, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Îi spun lui An-te-hai să nu corecteze pasărea. Îmi plac la nebunie și păunii pe care-i crește An-te-hai. Păunii cutreieră peste tot în palatul meu, și An-te-hai îi dresează să se țină după mine. Îi numește „doamnele mele imperiale“. Păunii trăiesc și se înmulțesc în grădina mea. Când mă vede că ies afară, An-te-hai suflă într-un fluier, și păunii se strâng să mă întâmpine. E minunat. Păsările scot un soi de cloncănit, care parcă ar psalmodia. Dacă se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cutreieră peste tot în palatul meu, și An-te-hai îi dresează să se țină după mine. Îi numește „doamnele mele imperiale“. Păunii trăiesc și se înmulțesc în grădina mea. Când mă vede că ies afară, An-te-hai suflă într-un fluier, și păunii se strâng să mă întâmpine. E minunat. Păsările scot un soi de cloncănit, care parcă ar psalmodia. Dacă se află în toane bune, își desfac „rochiile“ verzi-albastre și se iau la întrecere în a se grozăvi cu frumusețea lor. — Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
produceau sunete diferite. Odată, un sătean bătrân a legat două duzini de fluiere de un zmeu mare: le-a aranjat în așa fel încât să reproducă ritmul unui cântec popular cunoscut. Mă scol, merg în grădină și sunt întâmpinată de păuni. An-te-hai e ocupat cu hrănirea papagalului Confucius. Pasărea își încearcă noua replică, pe care tocmai a învățat-o: „Felicitări, doamnă!“. Sunt încântată. Orhideele de prin grădină sunt încă în floare. Lujerii lungi și subțiri ai florilor se apleacă elegant, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-vă, rostește în cele din urmă copilul, ca și cum și-ar fi amintit o frază uitată dintr-o lecție. Mulțimea se ridică. — Îmi dau demisia, Tânăra Voastră Majestate! Su Shun este din nou el însuși. Își scoate căciula cu pene de păun și o pune jos în fața sa. Cine mă va urma? rostește el, vrând să iasă din sală. Restul membrilor din Regență se uită unul la altul. Se holbează la căciula lui Su Shun de parcă i-ar vedea nestematele și perlele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sigiliile noastre, pretinde Nuharoo când Su Shun își face apariția. Su Shun stă plin de aroganță, îmbrăcat în roba lungă de satin maro cu dungi aurii pe poale. Poartă o căciulă decorată cu un nasture roșu și o pană de păun viu colorată. Își scoate căciula și o ține în mâini. Capul îi este ras și coada e dată cu ulei. Bărbia îi este ridicată atât de sus, încât se uită practic spre tavan. Ne privește cu ochii pe jumătate închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cale. Oglinda e zgâriată, iar sculpturile aurite și broderiile de pe pereți au dispărut. Dulapurile sunt goale și patul are urme de picioare. Pe jos mai sunt încă cioburi. Colecțiile ei de artă au dispărut și grădinile sunt devastate. Peștii, păsările, păunii și papagalii au murit cu toții. Nefericirea este opera minții, zice Nuharoo în timp ce ia o gură de ceai. Stăpânește-ți mintea și nu vei simți nimic altceva decât fericire. Frumusețea unghiilor mele nu a fost distrusă, deoarece ele au fost protejate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
majorității miniștrilor importanți li s-a acordat dreptul de a merge în palanchine sau călare pentru a intra în Orașul Interzis. Miniștrii și oficialii erau îmbrăcați în splendide robe din blană, decorate cu nestemate. Colierele și căciulile cu pene de păun străluceau de diamante și pietre prețioase. La zece fără un sfert, Tung Chih, Nuharoo și cu mine am părăsit palatele. Am mers în palanchine la Palatul Supremei Armonii. Sosirea noastră a fost anunțată de sunetul pătrunzător al unui bici. Curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din sticlă argintii, înlocuind lampioanele chinezești. Nuharoo a insistat să-mi aleg unul ca să-l agăț în palatul meu. Știam că nu voi face lucrul acesta. Tot ce voiam era să am înapoi peștii și păsările mele. Voiam să am păuni care să mă întâmpine în fiecare dimineață și porumbei care să zboare în jurul acoperișului meu cu fluiere și clopoței legați de picioare. Începusem deja restaurarea grădinii mele, iar An-te-hai se ocupa dresarea noilor papagali. Îi botezase după predecesorii lor: Învățatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cămașă lungă, ușoară ca norii cei cuminți, Încinsă la mijloc cu bete roșii. Dintr-o carafă străvezie Îi turna apă lui Făt-Frumos, care Își clătea paloșul de sânge. Avea cizme până la genunchi, chimir lat de piele, cușmă cu pană de păun peste pletele negre care Îi cădeau pe umeri. Se așeză, bătrânește, pe un scaun cu trei picioare, propti sabia pe un butuc gros și Începu s-a ascută fără grabă, cu o gresie lungă și cenușie. Ceva mai Încolo, zâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai este. Lemnul a‐ nceput să geamă Strâns de fier în trunchiul roții De pământ ești astăzi, mamă, De pământ vom fi cu toții. 9 martie 1988 Din volumul „Sunt un om liber - poezii”, Editura Cartea Românească, 1989. 271 Viorel V. Păun (n. 25 martie 1917 - d. 15 februarie 2009) „E un ins modest, dotat cu câtva talent poetic. E zâm bitor și înțelegător, ceea ce îi permite să activeze cu vioiciune în minunatul tărâm al Poeziei, prin lucrări pe care, amatori i
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
o meserie nouă pe care o întâlnim la armeni - întocmește un zapis în care spune: “Am vândut... o casă cu loc cu tot, la Cizmărie, care loc se împreună... în țintirimul bisericii armenești... Aceasta casă... o am vândut dumisale lui Păun vamășul cel mare”. Printre martori întâlnim mai mulți armeni și doi făclieri, ceea ce ar însemna că aceștia proveneau din rândul armenilor. --Iaca și doi frați, Toader și Gligorie, care la 17 martie 1683 (7191) spun: “mărturisim cu acest zapis... cum
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]