5,611 matches
-
tufele de gărdurariță și mure de la movila lui Mihalcea. Se apuca tata să săpe o groapă spre drumul din capătul lotului, peste care construia din lemne de salcâm o formă de piramidă, pe care așeza niște crengi și peste ele paie de grâu apoi cartonul asfaltat, fixat cu bolovani de piatră legați cu șfori. Toate acestea, pentru ca în caz de ploaie, să nu pătrundă apa în bordei. Ușa beciului o așeza la capătul dinspre răsărit al bordeiului, iar sub ea pe
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
capătul dinspre răsărit al bordeiului, iar sub ea pe lățimea și mijlocul ușii, construia un zid de susținere din chirpici de tizic, să nu se rupă ușa sub greutatea mea și a bunicii. Peste ușă era așezată salteaua umplută cu paie de orz, că nu erau așa de aspre și un preș țesut de mama din lână vopsită în culori diferite deaupra saltelei, în loc de cearceaf. Pe atunci, nu se foloseau ca acum, covoare persane. Cele mai înstărite familii din comună aveau
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
rost când mă duc să-ncalec pe-o pană de-aiurea spune-ți că nu mai e c-a luat foc c-a fost dacă tot e să fii vreau să văd că ești adevărată și nu de carton de paie de smalț din rebeliunea ta cum se-ncing cocorii nădușind la stele ca la o muncă grea și de pomană câtă vreme nici viața nici cu moartea-mpreună - nu ajunge nimic la ele licență pentru zbor interior scânteiat zvăpăiat dar
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
fără Dumnezeu... Astăzi am scris avându-ți chipul în fața sufletului. Mă priveam pe mine însămi gândind. Gândeam la nisipul pe care ridicăm cetatea fără ziduri, acoperiș fiindu-i cerul. Am revăzut acea iapă care se joacă neîncetat cu căpița de paie și patul de paie din care, într-un perpetuum mobile renaște imaginea lanului de grâu. Imensitatea universului gândirii... profunzimea ideilor pe care le trăim intens și pe care le vrem materializate, pentru a ni le transmite în forma lor pură
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
scris avându-ți chipul în fața sufletului. Mă priveam pe mine însămi gândind. Gândeam la nisipul pe care ridicăm cetatea fără ziduri, acoperiș fiindu-i cerul. Am revăzut acea iapă care se joacă neîncetat cu căpița de paie și patul de paie din care, într-un perpetuum mobile renaște imaginea lanului de grâu. Imensitatea universului gândirii... profunzimea ideilor pe care le trăim intens și pe care le vrem materializate, pentru a ni le transmite în forma lor pură și fundamentul sărac al
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
mărunte, multe, pierdute printre pâlcuri de copaci de rodii, curmale și măsline, iar peste toate, cel mai încântător, străjuiau pâlcurile de palmieri. Ajungând în satul de pe ostrov, găseai o priveliște care impresiona ochiul : căsuțe făcute din cărămizi de lut cu paie, acoperite cu împletituri de papură. Printre acele căsuțe multe și sărăcăcioase, se vedeau slabe garduri din împletituri de stuf. Rareori, în acele ocoale din jurul caselor, apărea câte o vită nu prea prosperă, câteodată vreo doua-trei oi, sau vreo capră. Păsări
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
din 19 iulie 2016 Toate Articolele Autorului numai vântu-adie-n zare peste-un câmp cu miriște gospodarii dorm sub care peste tot e liniște snopii-s strânși și-s puși în claie grâul va pleca la moară au rămas vreo două paie cine de-asta o să moară ? anul e plin de bucate rodul spornic ne încântă și apoi pe săturate vom juca cu toți la nuntă vom bea vin din rod de struguri pâine caldă vom mânca și vom crește-n casă
BELŞUG de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382104_a_383433]
-
spune că e mit Vreau arta chiromanției S-o testez în palma lor, Ce adesea bărbăției Le-a fost de mare-ajutor. La fel cum frecat-au menta, Obținând la greu parai, Palma le demască fenta Că n-au ridicat un pai. Poate liniile vieții Ne arată că vor fi În funcții precum atleții, Sau niște biete stafii. Propun ultima-ntrebare În acest chestionar: Stresul când le va fi mare, Când dorm sau când fură iar? Pentru noi dilema-i mare În
TESTAREA PSIHOLOGICA A CANDIDATILOR de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380483_a_381812]
-
orice grup, de statură medie, cu părul scurt la ceafă dar cu breton în față, răsfirat ca un pieptăn maroniu. Fața îi era purpurie de pișcarea gerului și ochii negri, blânzi și calzi invitau parcă la intimă apropiere.”( Foc de paie). Alt personaj sublim este Fluieraș din schița cu același nume:” Avea păr bălai, curs lin în plete pe spate, fața rotundă ca banul de aur, ochi albaștri de umbră umedă, trup drept și energic și doar picioarele cam lungi . De
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
nici să speri, / când doar speranța te susține !“ (Vis și speranță - pag.66 ) sau: „Ne lăsăm pradă vieții trăită-n dulci lacrimi, / ne temem de fapte, visăm la minuni, / în talgerul vieții - durerea și delicioasele patimi. / Nu vrem foc de paie ! Suntem jar de cărbuni.“ (Ardere - pag.127) . Citez dintr-o altă frumoasă poezie, doar două strofe, cu regretul că, de data aceasta, spațiul tipografic pe care-l am la dispoziție, mă împiedică să citez poemul în întregime: „Pe ulicioare înflorit
IOAN VASIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380600_a_381929]
-
publicat în Ediția nr. 1961 din 14 mai 2016. - Dar vouă nu vă este foame? Ce ziceți, mergem să mâncăm ceva? - Mami, eu mor de foame! Mergem să mâncăm preferatele mele? - Și, mă rog, care sunt preferatele tale, voinicule? - Cartofiori pai și șnițeluș, plăcintuță cu mere și înghețată de ciocolată, dar dacă nu găsim, o să mâncăm altceva. - Păi, știi ceva, astea sunt și preferatele mele! Știu un loc unde găsim toate astea, dar, înainte de toate, mergem la tuns. Mami mai merge
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
nu avea de ce să se teamă. Citește mai mult - Dar vouă nu vă este foame? Ce ziceți, mergem să mâncăm ceva?- Mami, eu mor de foame! Mergem să mâncăm preferatele mele?- Și, mă rog, care sunt preferatele tale, voinicule?- Cartofiori pai și șnițeluș, plăcintuță cu mere și înghețată de ciocolată, dar dacă nu găsim, o să mâncăm altceva.- Păi, știi ceva, astea sunt și preferatele mele! Știu un loc unde găsim toate astea, dar, înainte de toate, mergem la tuns. Mami mai merge
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
balega uscată, lăsată de puținii cai pe uliță. Pe urmă lutul galben, clisos, de la Lutărie. Pe urmă călcase lutul, balega și apa frământându-le îndelung cu picioarele goale... Aveam putere pe atunci!” Pe urmă făcuse chirpicii turnând lutul amestecat cu paie în forme pentru a se usca la soare... „Nică, dragul de el, bătuse împreună cu un vecin lețurile, zdravăn, ca să ție! Și a ținut... cinzeci de ani!...” Țolici de coade colorate, covoare de lână țesute iarna trecută zăceau, așezate palii , palii
MARELE PREMIU LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379417_a_380746]
-
Bătrâni pe tăciuni își duc anii prea grei. Câte flăcări se sting sub obroc de iertări Și ce multe se nasc într-o clipă de rai, În beție de timp trag de funii uitări Răstignind înc-o zi în destine de pai. În trupuri dogoare de ploi și-amintiri, Sprijiniți în bastoane șubrezite de ger Se roagă dispneic, cerând dezrobiri, Din strânsoare de dor, la icoane din cer. Tânjesc după veri ochii muți de tăceri, Scrisori netrimise așteaptă în zori, Bolnavi fără
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
de clocot,Bătrâni pe tăciuni își duc anii prea grei.Câte flăcări se sting sub obroc de iertăriși ce multe se nasc într-o clipă de rai,În beție de timp trag de funii uităriRăstignind înc-o zi în destine de pai.În trupuri dogoare de ploi și-amintiri,Sprijiniți în bastoane șubrezite de gerSe roagă dispneic, cerând dezrobiri,Din strânsoare de dor, la icoane din cer.Tânjesc după veri ochii muți de tăceri,Scrisori netrimise așteaptă în zori,Bolnavi fără leac
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
-al mării vuiet Ci stați precum o stâncă solitară Izbită-n grea furtună de-nverșunate valuri Iar voi, zăpezi imaculate în suflete s-aveți, Și-n inime, Lumină! Nici nu v-aprindeți iute, în bucurii deșarte Nu fiți un foc de paie care arde doar o clipă Și veseli fiți precum o dimineață Iar voi, zăpezi imaculate în suflete s-aveți, Și-n inime, Lumină! Să nu vă fie frică să spuneți Adevărul Pe cei mai mici ca voi să-i apărați
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
Lumină! Nu vă-ntristeze-al mării vuietCi stați precum o stâncă solitarăIzbită-n grea furtună de-nverșunate valuriIar voi, zăpezi imaculate în suflete s-aveți,Și-n inime, Lumină! Nici nu v-aprindeți iute, în bucurii deșarteNu fiți un foc de paie care arde doar o clipăși veseli fiți precum o dimineațăIar voi, zăpezi imaculate în suflete s-aveți,Și-n inime, Lumină! Să nu vă fie frică să spuneți AdevărulPe cei mai mici ca voi să-i apărați,De nedreptatea făcută
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2014 din 06 iulie 2016. Mă frige luna grea de vară, Mă frige și mă coace la foc mic, Mă perpelesc a nu știu câta oară În miriștea cosită de-un bunic. Mă-înțeapă paiul grâului ucis, Mă arde pâinea caldă, nedospită, Îmi plânge luna iulie din vis De când am fost mireasă mult iubită. Adun imagini, an de an, și doruri Ce le păstrez în suflet ca-într-un cufăr Plin de fantome dragi și vechi amoruri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
iulie toată iubirea Coaptă ca pâinea caldă în cuptor. Citește mai mult Mă frige luna grea de vară,Mă frige și mă coace la foc mic, Mă perpelesc a nu știu câta oarăîn miriștea cosită de-un bunic.Mă-înțeapă paiul grâului ucis,Mă arde pâinea caldă, nedospită,Îmi plânge luna iulie din visDe când am fost mireasă mult iubită.Adun imagini, an de an, și doruriCe le păstrez în suflet ca-într-un cufărPlin de fantome dragi și vechi amoruri,Nu regăsesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
atât mai necesară astăzi, cu cât pretins civilizatul ipochimen al zilelor noastre se caracterizează nu numai prin ferocitatea egoismului și virulența înstrăinării lui (de Dumnezeu, de semeni, de el însuși), ci și prin hidoasa încăpățânare cu care arată statornic spre paiul din ochiul aproapelui, refuzând să ia aminte la bârna din ochiul său. Căci, citându-l ba pe sociologul francez Gabriel Tarde, ba pe scriitorul Léon Daudet, iată câteva dintre opiniile gânditorului român P.P.Negulescu vizavi de îngrijorătoarea stare a omenirii
CE ANUME ŞTIM DESPRE NOI ÎNŞINE? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381043_a_382372]
-
privi pe toți cei cinci copii așezați după mărime și ani pe lavița din fața sobei, apoi continuă;" O să schimb și scândura de la pat, dacă...mă va ajuta bunul Dumnezeu". Patul era unul din scândură cu saltea de pânză umplută cu paie și-l moștenea de la bunicii din partea mamei.Pe ceilalți nu i-am cunoscut. Tata nu prea era un bun creștin, dar în momentul acela parcă interiorul său striga după ajutor. Privirea lui plecată undeva departe developa imagini cadru cu cadru
DE CE, TATĂ? de TEODOR DUME în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381179_a_382508]
-
XI. DE ANUL NOU, de Mariana Stoica , publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. În lădița inimilor noastre Purtăm tot ce-a fost bun în acest an Colbul grijilor se-așterne-n glastre Din paie -acoperite cu cătran.. De Anul Nou... mereu promitem Realizarea visurilor în stadiul de proiect Dar iureșul cotidian...s-admitem Ne-aruncă-n brațele rutinei...banalului perfect. Lăsăm dorințele să se stingă Ca artificiile în noaptea dintre ani Tihna așezării-n sine într-
MARIANA STOICA [Corola-blog/BlogPost/381427_a_382756]
-
ani să trecem Cu speranță și cu recunoștință Bucurie și iubire să culegem Fericirea să abunde-n orice ființă! Sănătatea să ne ... Citește mai mult În lădița inimilor noastrePurtăm tot ce-a fost bun în acest anColbul grijilor se-așterne-n glastreDin paie -acoperite cu cătran..De Anul Nou... mereu promitem Realizarea visurilor în stadiul de proiectDar iureșul cotidian...s-admitemNe-aruncă-n brațele rutinei...banalului perfect.Lăsăm dorințele să se stingăCa artificiile în noaptea dintre aniTihna așezării-n sine într-o chingăNe-nlănțuie cu lacăte
MARIANA STOICA [Corola-blog/BlogPost/381427_a_382756]
-
împroșcându-mă cu pulberea rece a cerului. Mi-am astâmpărat sperietura și am intrat să văd cum a reușit galinaceea mea să înfrunte singură gerul nopții, într-un loc nepotrivit iernării vietăților înaripate ale gospodăriei. Găsesc acolo un petic de paie, iar în mijlocul lui... profitul cel râvnit de gospodar: un ou. Îl pun cu grijă în buzunar și ... Citește mai mult Un viscol de două zile mi-a întroienit ograda ca pe vremurile copilăriei. Acareturile par niște necropole cucuteniene. Doar pe
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
împroșcându-mă cu pulberea rece a cerului. Mi-am astâmpărat sperietura și am intrat să văd cum a reușit galinaceea mea să înfrunte singură gerul nopții, într-un loc nepotrivit iernării vietăților înaripate ale gospodăriei. Găsesc acolo un petic de paie, iar în mijlocul lui... profitul cel râvnit de gospodar: un ou. Îl pun cu grijă în buzunar și ... XIV. “DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART - NOTE MARGINALE, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017. Conectarea la angrenajul
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]