20,853 matches
-
o zăpadă pe pleoape o alunecare pe burți de catifea rece, de carne de fruct o funcționare perfectă a tuturor mecanismelor care mi te aduc pe șinele de oțel ale trupului. aștept îmblânzirea leilor în iarnă, cu inima bătând în palme, binefacerea atingerii o avalanșă care să ne poarte pe spinarea ei nărăvașă, unul către celălalt o crevasă care să ne prăbușească unul într-altul un colind care să ridice, cristalin, fiecare floare a împreunării noastre. șase în primul loc: dacă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
apretat al dragostei tale și poți zări de acum și orice intrus cu ușurință. nouă deasupra: recuperezi mânerele rupte, de bronz, ale cazanului-vindecător-al-lui-goibniu, le așezi, la șaizeci de grade unul față de celălalt, în argilă proaspătă, modelezi argila pe laturi cu palmele tale fine și iscusite, așezi piesa sub soarele arzător al amiezii și ai gata pregătită o sculptură modernă demnă oricând de a fi așezată în muzeul guggenheim, alături de avioanele comprimate ale lui john chamberlain, o intitulezi „apucare“. cartea schimbării tale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
aproape nu te mai vezi apoi înclinat într-o parte, într-un efort vizibil să reziști în această poziție și în blugi, cu tricou cu mânecă scurtă, aprinzând lemnele la grătar cu petrol lampant, o vâlvătaie țâșnește în fine, cu palmele făcute căuș, în care privești curios. printez fiecare fotografie a ta în opt exemplare și eliberez masa mare din sufragerie așez imaginile două câte două, una sub alta, alcătuiesc șaizeci și patru de colaje tunet pe care le lipesc, într-
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu buzele mele) trebuie să mă fardez, însă îți prepar mai înainte sandviciul cu șuncă fină, aburind cu unt pe care aluneci către telepatiile mele, către spaimele mele muști din el zâmbind, ochii ți se înverzesc, barba ți se îmblonzește palmele ți se încălzesc când chiar trebuie să fug la serviciu rog fiecare floare de orhidee din casă să își întoarcă fața spre tine, sa te facă să zâmbești și nădăjduiesc că traficul este lejer. când predau, dau pilde din poemele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
celei mai pure, simți pulsațiile în tâmple, în ceafă, în abdomen, auzi oștirile dușma nilor tăi, destul de aproape, uneori avansând, alteori odihnindu se, uneori plângând, alteori cântând cântece soldățești, se aprinde crucea sudului deasupra ta, îți iei inima în căușul palmelor, o strecori la loc sub vestuța de pluș, treci pe circulație intracorporeală, steaua se stinge, craniile dispar, furate de reflux, se duc înapoi în trupurile lor, în războaiele lor. șase în al patrulea loc: luna de deasupra nu este niciodată
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
capătul unui lac, de unde va ieși Codârlic.) DĂNILĂ (stă așezat pe-o buturugă): Mândre locuri și mândre drumuri, nimic de zis! Când cobori, crezi că de-acu' te prăvălești în bârlogu' tartorului. Apoi când apuci a urca, mai lipsește o palmă să dai cu capul de creasta norilor. Pe urmă iar vale, iar deal... Am lăsat pe Duman și pe Tălășman s-apuce câteva smocuri de iarbă colo, sub copaci, pe urmă la deal, băiete! Mai leneviți oleacă, flăcăii tatei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că ești bun mehenchi! Da' și pe mine pot spune că m-ai nimerit cu chef. Hai, noroc să deie Dumnezeu! Să ai parte de car și eu de boi! DĂNILĂ: Să-i stăpânești sănătos, și eu asemenea carul! Bate palma. Iaca, cela care se uită acuma la noi îi Duman. Celălalt, dinspre brazdă Tălășman. Îs tineri și voinici. Ia-i de funie și mergi sănătos! ONOFREI: Cu bine. Și cată de nu-i intra carului prea mult în voie, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
grăbit, pe capra asta pot lua zece gânsaci, și-mi mai rămâne și dobândă destulă să trag un chef. Da' mi-i lehamite să mă mai duc pân'la iarmaroc. Așa că nu te mai pune de pricină, și bate ici palma. CÂRLIG: Păi ai noroc de ce știu eu... Eu îs meșter cimpoier. Și m-ai nimerit când aveam mare trebuință de-o piele nouță, că mi s-a spart burduful de la cimpoi. Ei, hai, hai să facem târgu' și gata! Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Și dumneata să porți sănătos punga. Adă gănsacul să-l duc repede undeva, să nu-mi facă, doamne ferește, vreo rușine aici, pe tarabă. Să ne vedem cu bine! Se retrage cu gânsacul. Dănilă vine la rampă, cântărește punga în palmă.) DĂNILĂ: Na-ți-o frântă, că ți-am dres-o! Halal de tine, Dănilă! Dintr-o pereche de boi de-a mai mare dragul să te uiți la ei, te-ai ales c-o pungă goală. Noroc măcar că are băieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-n lume. Iac-așa. Securea-i ici, copacii alături. Numai să-i chitesc și să-i cioplesc. Mă uit și zic: ista-i bun de amânare, cela de tălpi, ista de tumurugi, cela de costoroabe, istalalt de toacă. Scuipă-n palme, Dănilă, fă-ți o cruce și la treabă! (se închină, apucă securea. De după buturugă, scoate capul Codârlic) CODÂRLIC (ironic): Bagă samă să nu te lovești... DĂNILĂ (se întoarce, îl vede): Hait! Iaca și dracu'! Da' de unde-ai răsărit, frumușelule? Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
eu așa... DĂNILĂ: Stăteai așa... Prăpădim vremea de pomană! Și mi-i o foame... (efect sonor descendent) Ia, parcă vine... CODÂRLIC: Cam așa. (Efect final, bufnitură puternică) Ei, ai socotit cât de sus l-am dat? DĂNILĂ: Păi da, o palmă de loc, acolo... Am spus eu că prăpădim vremea de pomană! CODÂRLIC: E-te-te! N-o fi fost destul, nu? Ia zvârle-l și tu acuma, dacă ești vrednic. DĂNILĂ: L-oi zvârli eu, nu te-ngriji, da' mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-ai agonisit dihania asta? DĂNILĂ: N-am acuma vreme de povestit. Unde-s copiii? SMARANDA: În casă, unde-ai vrea să fie? DĂNILĂ: Tare bine! (strigă spre casă) Ei, măi gloată, stați pe loc. Numai suflecați-vă și scuipați în palmă, că vă dau de treabă. Tu, Smarandă, fugi în podul șurii și adă blăstămurile părințești ragila și pieptenii de tras câlți. Că de mult nu le-am mai folosit. Eu intru înăuntru cu oaspetele ista ales. Cată de adă degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sfinția ta primul. (Sisoe se uită pierdut la boabe) Ori poate te temi să nu fim văzuți împreună... Că se uită unii chiorâș la mine, ca la unul ce-am fost prooroc la zilele mele și știu să ghicesc în palmă... SISOE: Nu mi-i mie de asta... HABACUC: Atunci ce facem? Jucăm țintar, sau de ce ne-am așezat aici? Ia mută! SISOE (se gândește, apucă un bob de porumb între două degete, îl scuipă bine pe toate părțile și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vanitoșii. Mi se pare nostimă pălăria pe care o porți. VANITOSUL: O, e pentru salut. Salut cu ea când sunt aclamat. Din nefericire, pe aici nu trece nimeni. MICUL PRINȚ: Și cum știi că ești aclamat? VANITOSUL: Simplu: lovește-ți palmele una de alta. MICUL PRINȚ (aplaudă stângaci): E bine așa? VANITOSUL: Perfect. (afișează un aer modest și-și ridică pălăria) MICUL PRINȚ: E mai cu haz aici decât la Rege. (aplaudă din nou, jocul se repetă de câteva ori) Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de un investitor străin, se zvonise că acesta stă și îi supraveghează pe muncitori de undeva dintr-un turn aflat în afara fabricii. Îi supraveghează cu un binoclu ultraperformant și, cum de acolo, din turn, curtea fabricii se vede ca în palmă, rezultă că acel investitor știe absolut totul despre ei. Îi are la mână. De fapt, nimeni nu îl văzuse vreodată pe acel investitor, ipotezele cu privire la originea sa difereau, unii spuneau că e brazilian, alții american, cert e că absolut toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Gigi pe fi-su’ ăla mic, pe Silvică, du-te, bă și ia niște pepeni! Că așa e bine cu copiii, să-i înveți de mici să se descurce. I-a șters mucii cu o batistă, i-a dat o palmă peste fund și tuleo, tată! Și Silvică a luat doi pepeni, mai mare dragul. Să vezi cum îi căra! Și oamenii îl întrebau, ce faci, măi, Silvică? Ai cumpărat pepeni? Foarte bine, bravo, de ce să nu cumperi dacă-s ieftini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
un părinte pentru noi, iar domnul primar este cel care a pus mult suflet pentru ridicarea acestei școli. Sătenii, cu odraslele de mână, asistau la acest eveniment cu tăcută religiozitate. De undeva din mulțime au pornit câteva aplauze... Țăranii, cu palmele lor aspre, știu să aplaude, iar când o fac trăiesc clipa cu tot sufletul... Badea Costache, retras mai în lături, clipea des, încercând să oprească o pârdalnică de lacrimă - perlă incoloră - care, scăpată din îmbrățișarea pleoapelor, se rostogolea pe obrazul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a oprit din vorbire. Simțea un nod în gât. Durerea neîmplinirii sale ieșise tocmai acum, ca un lotru la drumul mare, să bântuiască prin sufletul lui neîmpăcat... Din gândurile care-l cuprinseseră ca o ceață l-au trezit bătăile din palme și vorbele izbucnite din mulțime: Așa-i! Așa-i!... Fruntea grea de ani a lui badea Costache s-a plecat involuntar și ochii au fixat un punct de lângă vârful opincilor sale... Un gând greu ca un bolovan îi apăsa creierul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lui Hitler sau cu fascismul lui... cum naiba îi zice? Aa! Musolini. Spațiu vital. Ce înseamnă asta? Sau lupii din jurul țării noastre, care vor să înșface o halcă cât mai zdravănă din trupul ei... ” Costăchel încă ședea cu fruntea în palme, când a intrat Petrache. Ce-i cu tine, Costache? Ce s-a întâmplat de ești așa întors pe dos? Spune despre ce-i vorba? Măi Petrache, așază-te colea și ascultă! Treburile în lume se încurcă rău de tot. Nu știu cum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mine ai să ai poarta deschisă oricând. Eu am să cam plec, jupâne, că se înmoaie omătul și am ceva cale de mers. Rămâi sănătos. Mergi sănătos, bade Dumitre, și nu mă ocoli. Să ne vedem când ne-om vedea palmele, jupâne. Spunând acestea, moș Dumitru a și ieșit pe poarta hanului. Drumul se arăta anevoios. Zăpada se topise și armăsarul se opintea din greu... Către chindie, moș Dumitru intra pe poarta gospodăriei sale. Zamfiră! Până ce desham eu armăsarul, pune ceva
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Afară, am spus! s-a prefăcut neînduplecat jupânul și s-a făcut nevăzut. Măi băieți - a grăit moșul către oamenii lui - nu-i chip să te înțelegi cu aista. Hai să luăm sacii înapoi și gata. Cât ai bate din palme, sacii cu sămânță au dispărut în coșurile căruțelor. Iar țăranii, bodogănind a supărare, pe aici ți-i drumul... Moș Dumitru nu s-a oprit decât la primărie. Ei, cum a mers treaba, moș Dumitre? l-a întâmpinat Costăchel. Ca pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
creasta Ponoarelor i se oglindea în ochii mijiți și îi împurpura obrazul brăzdat de ani. A stat așa o vreme, dând din când în când din cap. Se vedea că vorbește cu gândurile lui. Mângâindu-și apoi mustața cu dosul palmei și trăgându și pălăria mai pe ochi și-a rostit gândul cu voce tare. Multe oi fi văzut eu la viața mea și multe nu le-oi fi văzut, da’ așa un început de toamnă ca aista și așa un
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dea semne că pricepe unde și cu cine se află. Costăchele! Suntem aici lângă tine. Spune ce te doare? vorbea în neștire Măriuca. A trecut destulă vreme până Costăchel a arătat că înțelege ce-i cu el. A pus o palmă pe mâna Măriucăi, încercând s-o mângâie. În clipa următoare, mâna i-a căzut, vlăguită... Apăă! Apăăă! a îngăimat cu mare trudă Costăchel. Tăchel a alergat să-i aducă apă... După ce și-a răcorit gura, buzele arse au șoptit abia
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
urmărea în tăcere cum privea - uitat de lume - la poarta ciuruită de gloanțe. Pentru Costăchel poarta era ca o carte. O carte deschisă, gata să-și depene povestea doar celui care știa să-i dezlege slova... Și-a așezat apoi palmele pe ochi, ca și cum ar fi vrut să-și ostoiască o durere. Mai degrabă voia să rămână doar cu el însuși... O întrebare îi sfredelea creierul „Sunt cu adevărat liber? Nu mă mai paște nici o primejdie?” Din această stare l-a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
facă zgomot - a deschis ușa camerei. Costăchel era teaz. Își ridicase perna mai sus, s-a rezemat de ea și a rămas cu ochii înfipți în gol... Măriuca s-a furișat spre pat, cu gândul să-i acopere ochii cu palmele și apoi să înceapă jocul ghicitului... N-a fost chip însă. Simțurile lui Costăchel, încordate atâta vreme, nu au slăbit. A întors capul zâmbind, dovadă că i-a ghicit gândul... Ce face gospodina? - a întrebat el întinzând brațele spre Măriuca
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]