1,998 matches
-
Iugoslavia, care nu fusese convertit după datină și poate nici măcar nu fusese circumcis. După ce Întorsese pe dos toate buzunarele cămășii, ale pantalonilor și ale paltonului, și aproape că Își pierduse speranța, Fima pescui În ultimul moment din buzunarul interior al paltonului o bancnotă de douăzeci de șekeli, Împăturită, pe care Baruch reușise să i-o strecoare acolo fără ca el să bage de seamă. Plăti și Își luă rămas-bun murmurând În barbă niște scuze jenate. Lăsă toate ziarele pe masă. Când ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o anecdotă sau o istorioară, când deodată a scos un geamăt și a murit. Așa. Așezat În fotoliu. N-a avut timp să sufere. Și de la prânz te căutăm cu toții. —Am Înțeles, spuse Fima și se Întoarse să-și pună paltonul. Avea senzația, ciudată și Încântătoare totodată, că inima i se umplea nu de regret sau de durere, ci de un fel de vitalitate. De energie practică și sobră. Unde se află acum? —Acasă, deocamdată. În fotoliu. Poliția a fost deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fie parteneri. Nu-i pomeni nimic despre sutele de soldăței de plumb din copilăria sa, pe care Îi descoperise Într-un sertar și pe care Îi păstra pentru micul său Challenger. Seara, la ieșirea sâmbetei, Fima se ridică brusc, Îmbrăcă paltonul de iarnă al tatălui său și, lăsându-și prietenii să țină doliul, ieși pentru un sfert de oră să ia puțin aer. În dimineața următoare, la ora opt, intenționa să viziteze birourile fabricii de cosmetice din zona industrială a cartierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Nahalat Șiva, care Îi erau atât de dragi Încă din copilărie și pe care rătăcise cu câteva nopți În urmă Împreună cu Karla. De oboseală sau poate pentru că inima Îi era ușoară și limpede, rămase totuși așezat În cinematograf, Înfășurat În paltonul tatălui său, privind ecranul și Întrebându-se de ce personajele nu Încetau să-și impună unele altora tot felul de suferințe și umilințe? Ce le Împiedica să aibă puțină compasiune unele față de altele? Nu i-ar fi fost greu să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spatele încă drept. Un alt bărbat, într-o haină scumpă de cașmir, mergea de partea cealaltă, șoptindu-i ceva la ureche. M-am oprit și am așteptat. Inima îmi bătea frenetic, eram sigur că se vedea de sub cămașă, sacou și palton. Se apropia acum. Îmi doream să își ridice privirea. Își ridică privirea de la podeaua zgâriată de marmură. Mi-am ținut răsuflarea. Se uită prin mine. Aș fi putut foarte bine să nu exist. Am rămas cu gura deschisă, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se zărea la capătul celălalt. Alexander Hamilton și Dwight D. Eisenhower și Averell Harriman se uitau în jos cu severitate, din ramele lor aurite. Păreau serioși și onești. Găseam atmosfera încurajatoare. M-am așezat în spate, mi-am dat jos paltonul și l-am împăturit în poală, dar chiar când mă făceam comod, intră judecătorul și a trebuit să ne ridicăm cu toții. Nu-mi place fastul, dar în acest caz îl găseam liniștitor. Ne-am așezat și eu mi-am aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am împăturit în poală, dar chiar când mă făceam comod, intră judecătorul și a trebuit să ne ridicăm cu toții. Nu-mi place fastul, dar în acest caz îl găseam liniștitor. Ne-am așezat și eu mi-am aranjat din nou paltonul voluminos. Dacă nu ar fi fost o sală de tribunal, mi-aș fi scos și sacoul. Încăperea era solemnă, dar supraîncălzită. În timp ce judecătorul și avocații au început preliminariile, eu i-am studiat pe cei doisprezece jurați din boxă. Păreau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
loc prin mici schimbări sesizabile la nivelul garderobei. Astfel, Margareta va purta o rochie neagră simplă și un baticaș albastru, cu buline albe, Clea un tricou negru lung și o căciulă neagră, Ela va păstra rochia și va avea un palton negru deasupra și o pălărie neagră, de doliu, etc. Actantul fără de care situația de comunicare ar fi inexistentă este receptorul. Acesta este destinatarul mesajului emis și se supune la 5 reguli: ascultă, observă, analizează, controlează informația și apoi se exprimă
A doua oară unu by Tudosă Andreea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92970]
-
tot timpul ocrotindu-și vederea, dar nu putea fi luat drept orb. Nu avea bastonul alb, doar o umbrelă Închisă, englezească. Mai mult, n-avea aer de orb. Și hoțul purta ochelari Închiși la culoare. Era un negru puternic, cu palton din păr de cămilă, Îmbrăcat cu o eleganță extraordinară, ca aranjat de la domnul Fish din West End sau Turnbull și Asser din Jermyn Street. (Domnul Sammler știa Londra ca pe apă.) Cercurile perfecte violet de gențiană ale ochelarilor negrului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
gît puternic Încins de un guler scrobit și de o cravată de mătase ca cireașa țâșnind din el. Sub nasul african, o mustață tunsă. Înclinându-se infim spre el, lui Sammler i se păru că simte parfum franțuzesc dinspre reverele paltonului de cămilă. Îl observase omul atunci? Îl urmărise oare până acasă? De asta Sammler nu era sigur. Nu dădea doi bani pe eleganța, stilul, arta delincvenților. Nu erau nicidecum eroi sociali pentru el. Avusese niște vorbe În sensul ăsta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lăsa cheia. Dânsa dormea împreună cu o soră mai mică, o fetișcană plesnind de sâni și coapse, încă elevă. Eleva era cam chiulangioaică, rămânea în pat și după ce noi ne duceam la ședință. Sala de ședințe era neîncălzită. Iarna stam în paltoane. Colac peste pupăză: apăruse un inspector nou, de prin Suceava, care, constatând el că aveam un nivel teoretic cam scăzut, începuse să ne asculte!!! Pur și simplu. Ba pe cei care nu știau îi da afară! M-a pus naiba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
pentru prima oară, după lungi ani de iarnă petrecuți În Statele Unite și În Europa, ușoară, eliberată de greutatea hainelor groase. Pe vaporul cu care venea de la Rotterdam, dăruise toate hainele de iarnă, una câte una, oricui dorea să le primească. Paltonul ei gri fusese primul pe care-l oferise cu mare bucurie unei mămici libaneze cu cinci copii de Îndată ce trecuseră de Aden, de trei pulovere se descotorosise În Oceanul Indian În favoarea unor marinari indonezieni. Când ajunsese la Jakarta, valiza ei era aproape
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
erau predeterminate. În plus, o țigancă ar fi prezis întoarcerea în scurt timp a fiului: „dragul mamei“ avea să vină încărcat de daruri, care constau de fapt în sirop, în unt. Fiul s-a speriat. Stăteau acolo, îmbrăcați sărăcăcios în paltoane care le rămăseseră mari. Mama jigărită. Tatăl își salvase pălăria de velur până la sfârșitul războiului. Sora, fără codițe, nu mai era un copil. Se pare că eu aș fi salutat-o exclamând „Daddau, dar te-ai făcut ditamai domnișoara“. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înghesuit între femei în toată firea. Și dacă nu stăteam imobilizat între ele, pantalonii mei se frecau totuși de vestimentația femeiască. Cu fiecare stație, cu fiecare pornire a tramvaiului, stofa se apropia de stofă și, pe sub stofă, carnea de carne. Paltoanele de iarnă și hainele vătuite mai atenuau din apropiere, dar odată cu primăvara au ajuns să se frece între ele haine mai subțiri. Genunchiul atingea alt genunchi. Antebrațe goale, mâinile, pentru că trebuiau să se întindă în sus până la mânere, ajungeau prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
recompensate, cum îmi amintesc, cu precizie de gospodar, cu trei sute cincizeci de mărci. Totodată, mi-a fost plătit primul meu zbor: până la Stuttgart și înapoi pentru decernarea premiului. Astfel favorizat, mi-am cumpărat de la Peek & Cloppenburg, direct de pe umeraș, un palton de iarnă. Restul banilor din premiu au ajuns pentru o fustă de mohair gri-asfalt, pe care Ana și cu mine am cumpărat-o de la Horn, cel mai elegant magazin de pe Kurfürstendamm, cu atâta firesc de parcă am fi știut că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe lângă altele și ocazional, îi veneau în minte poezii, printre care se număra și Șifonier deschis. Atunci când, pentru o altă poezie, a primit un premiu mai mic, el a cumpărat îndată pentru iubita lui o fustă și pentru el un palton. De acum încolo credea că este poet. Și iată cum a continuat basmul: Poetul, care pe lângă asta era și sculptor și plămădea găini, păsări, pești, precum și alte dihănii, a dat curs, cu poeziile în geantă, unei chemări telegrafice care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
e bolnav! -- Ei aș! spusese Mini drept crice consolare. - A răcit! . . . prin dunga asta îi vine frigul drept în coastă la birou! - Dar pe el l-ai vătuit? . . . sau numai ușa? râse Mini. Lina, care uneori uita să-și ia paltonul când pleca la treabă, cocolea pe doctorul Rim. - Fiindcă e capitonat e așa de nemernic la frig! zise Nory din ușa dormitorului. N-are nimic! Mini se săltă, socotind că poate e de cuviință să viziteze și ea pe Rim
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ai făcut tu! Nory, indignată, se roși. - Eu! Eu mă ocup de prostiile lui Mini! Cel mult ca să probez ce departe e această persoană - de altfel inofensivă - de bunul-simț comun. Cu ochi care surâdeau mereu aiurea, Mini își scotea abia paltonul, când baba intră tiptil, cu ochii holbați sperios spre ușa lui Rim. - Birjarul, duduie! Birjarul! șopti cu mâna făcută pâlnie la gură. Ochii lui Mini se măreau din ce în ce! - Care birjar? . . . - Al matale . Cică mai sade? . . . - Ce? Vrei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cum era prin casă. — Apropiindu-se de el, a constatat că este o fată frumoasă. — Vai, Doremi, Doremi, sau cum te-o fi chemând, nu ți-ai luat un pulovăr pe tine. Nu vezi ce frig este?o ia sub paltonul lui în timp ce fata caută să se depărteze. — Nu-ți fac nimic, încăpățânat-o. Stai așa, o strânge la piept cu paltonul lui. Vrei să răcești, să te îmbolnăvești și să-mi scoți ochii că din cauza mea n-ai putut face
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o fi chemând, nu ți-ai luat un pulovăr pe tine. Nu vezi ce frig este?o ia sub paltonul lui în timp ce fata caută să se depărteze. — Nu-ți fac nimic, încăpățânat-o. Stai așa, o strânge la piept cu paltonul lui. Vrei să răcești, să te îmbolnăvești și să-mi scoți ochii că din cauza mea n-ai putut face vocalize? Prințesa acceptă gestul lui, mai ales că-i plăcea căldura protectoare oferită de student. — Cum te cheamă? — Pentru asta m-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mult timp, Teofana bate la ușă. Cezar îi deschide și rămâne uimit văzând-o atât de frumoasă cu obrajii ei cu gropițe, cu rochia violetă ca petalele toporașilor de primăvară care îi pune în evidență frumusețea corpului după ce îi ia paltonul, cu cerceii cu piatră roz pe care Zina insistase să-i poarte, cu părul ei frumos prins în cozi peste cap în formă de coroniță. Arăta ca o adevărată prințesă. Era gata s-o recomande „Aceasta este prințesa mea” nebănuind
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care și-o manifestase de fiecare dată, dar fata îi șoptește: „Să mă săruți decent. Te rog foarte mult, Cezar”. Îi ascultă cerința, după care se așeză la masă. Ca să nu se dea în spectacol, Teofana îi strecoară în buzunarul paltonului, într-un moment când ceilalți nu sunt atenți, cutia cu ceasul de mâă și un bilețel pe care scrisese: „Cezarului ce-i al Cezarului. Mulți ani fericiți!” Nu se semnează, fiindcă din conținutul biletului, Cezar cu ușurință își va da
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cam chefuise pentru că toți noroceau cu el și-l îndemnau la băut. De fapt nici ceilalți nu erau într-o stare mai bună. Teofana a socotit că este timpul să plece. S-a ridicat, s-a scuzat, și-a îmbrăcat paltonul în timp ce toți și în special Cezar o rugau să m,ai rămână. — Ce te grăbești? Acum, când ne distrăm mai frumos be părăsești. — Te rugăm mai rămâi, insistau toți, mai puțin unele din fete care o cam invidiau pentru că ea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
neglijate. Nu pot să mai rămân, m-am simțit bine alături de voi, deși pe mulți abia i-am cunoscut. Vă doresc distracție plăcută în continuare. Sper să mai avem ocazii de a mai fi împreună. Ciau! Ciau! Cezar își îmbracă paltonul ca să meargă s-o conducă. — Mă scuzați! Dane, fă tu pe amfitrionul. Mă întorc imediat. — Nu te grăbi Cezar! Nu te grăbi! Îi strigă ei cu subînțeles, când cei doi ies pe ușă. Mergând pe aleea dintre blocuri, Cezar o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
după ce-i sărută lobul. Nu crezi c-ar fi frumos ca măcar de ziua mea să simt și eu c-ai dat Cezarului ce este al Cezarului? — Am dat deja, se referă Teofana la ceasul ce se afla în buzunarul paltonului lui Cezar, de care el nu știa. Când? Eu n-am simțit nimic, este surprins Cezar, care face o mutră ce-i stârnește râsul Teofanei. — Te rog!o imploră Cezar. Teofana îl sărută pentru prima dată că până acum ea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]