2,686 matches
-
Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi transferat din plin asupra evanghelizării, care este și actul omului și acesta ar putea crea obstacole în fața eficacității nu a Cuvântului, care rămâne întotdeauna intact, ci a actului de răspândire a lui, după cum spune parabola semănătorului (cfr. Mt 13,1-23). Desigur, Evanghelizarea nu suportă să fie „forțată” sau să fie impusă „în termeni coercitivi”, dar trebuie făcută cu cea mai mare încredere în Cuvântul care mântuiește pentru că „este viu, plin de putere; judecă sentimentele și
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
reînnoiască viața omului. Putem rezu-ma, numai la nivel exemplificativ, în trei termeni, cele mai importante caracteristici ale lui Isus Maestru. a) Maestru înțelept și, mai mult decât înțelept, divin. Isus posedă o atrăgătoare înțelepciune comunicativă: folosește cu o măiestrie absolută parabola, simbolul, narațiunea, paradoxul, imaginea strălucitoare. El îl învață pe preot o comu-nicare savuroasă, vivace, incisivă, cu un marcat caracter na-rativ. După exemplul său, preotul este îndemnat să recupereze capacitatea comunicării, marile caracteristici pe care tradiția creștină le-a avut pentru
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
flăcări... De ce ținuse Bătrânul fără nume, de la impozitele indirecte, să-mi transmită opiniile lui despre starea iubirii ?... De la unul la altul și de la fiecare la fiecare. De la pomelnicul amanților, care ni se recită de secole, cu glas tare, până la fioroasa parabolă a lui Abélard... și cine, ascuns, înghesuit printre ceilalți, încearcă să conducă jocul, mânat el însuși, fără să-și dea seama, de ordinea rigidă a Celeilalte Părți ? Iar Constantin ăsta, pocitania, vestitorul abject, mesagerul promiscuității, ce vrea de la mine ? Nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
importante texte hagiografice dedicate lui Che Guevara. Sfârșitul de lume care se abate asupra Argentinei este un sfârșit de lume provocat de indiferența și de ostilitatea marilor puteri, dispuse să abandoneze întregul continent ca teritoriu de colonizare al invadatorilor. Străvezie, parabola din Eternautul se cere redată contextului de inflamare revoluționară și antiamericană : rasa străină ce devastează orașul și America de Sud este avatarul sângeros al unei dominații ce vlăguiește această parte de lume. Fulgii ucigași sunt un alt nume al continuei dominații exercitate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu Dumnezeu și cu Biserica Orice lipsă de iubire față de aproapele, este și o lipsă de iubire față de Dumnezeu, cel care a chemat fiecare ființă omenească la iubire. “Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta”, spune fiul risipitor din parabolă, după ce a risipit averea tatălui (Lc 15,21) Când păcătuim, afectăm și comuniunea în Biserică. În acest caz, bunătatea lui Dumnezeu care acționează în Biserică și prin ea, nu poate să se răspândească. Prin purtarea sa plină de răutate, creștinul
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
este rugăciunea prin care fiecare om trebuie să răspundă iubirii Tatălui cu propria iubire. 3. A doua cerere: «Vie împărăția ta» Împărăția: nimeni nu este singur Evanghelia este plină de afirmații despre împărăția lui Dumnezeu. În cuvintele lui Isus - în parabolele Domnului, mai ales în Fericiri - împărăția lui Dumnezeu este punctul central. „Împărăție” înseamnă ceva colectiv, social. Când spun „împărăție” nu mai sunt singur, ci în relație cu ceilalți; aici știu că nu pot fi singur, că sunt în relație cu
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
răspund: „Nu te iubesc”, Dumnezeu răspunde: „Cu toate acestea, eu te iubesc”. Acesta este Dumnezeu, și acesta este misterul acestei lumi. Dumnezeu ne iubește, și lasă pe Fiul său să meargă până la cruce pentru noi. Să ne gândim și la parabola fiului risipitor. Tatăl îl lasă să plece, nu-l împiedică. Când acesta se întoarce, tatăl nu-l pedepsește, ci îi spune cu simplitate: „Te iubesc”. Și pentru că fratele mai mare nu înțelege, îi explică și lui: „Este fiul meu, era
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
258). Auzind acestea, ofițerul a ieșit precipitat din curtea fabricii, urmat de însoțitorii săi care nu înțelegeau jena și frământarea ofițerului. Gestul de adânc umanitarism, de iertarea celor ce i-au exterminat familia, neamul, a atins aici sublimul, o adevărată parabolă din perioada biblică asemănătoare cu aceea a Samarineanului milostiv,care, deși disprețuit ca un adevărat paria, îngrijește pe cel jefuit și agresat ridicându-se deasupra celor ce se considerau fruntea societății evreiești din acele vremuri. Evreul urgisit de rasa superioară
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cinci dimineața, a doua zi, Îl Împușcă.“ Pauză. Belbo Își privise mâinile, pe care și le ținea Împreunate, ca și cum s-ar fi rugat. Apoi și le desfăcuse și zisese: „Era dovada că nu era un infiltrat“’. „Și care-i semnificația parabolei?“ „Cine ți-a spus dumitale că parabolele trebuie să aibă o semnificație? Dar iarăși mă Întorc și zic că poate vrea să spună că, pentru a dovedi ceva, adesea e nevoie să mori.“ 97 Ego sum qui sum. (Exodul 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Pauză. Belbo Își privise mâinile, pe care și le ținea Împreunate, ca și cum s-ar fi rugat. Apoi și le desfăcuse și zisese: „Era dovada că nu era un infiltrat“’. „Și care-i semnificația parabolei?“ „Cine ți-a spus dumitale că parabolele trebuie să aibă o semnificație? Dar iarăși mă Întorc și zic că poate vrea să spună că, pentru a dovedi ceva, adesea e nevoie să mori.“ 97 Ego sum qui sum. (Exodul 3, 14) Ego sum qui sum. An axiom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nimic. Asta-i toată revelația? Ce banalitate: și dă-i și colindă isterici cu corăbiile lor prin toată Mediterana În căutarea unei alte științe pierdute, pe lângă care dogmele acelea de treizeci de parale n-ar fi fost decât Învelișul superficial, parabola pentru cei săraci cu duhul, hieroglifa aluzivă, un fel de a le face cu ochiul Pneumaticilor. Misterul trinitar? Prea ușor, trebuie să fie altceva dedesubt. Era unul, poate Rubinstein, care, atunci când Îl Întrebaseră dacă crede În Dumnezeu, răspunsese: „O, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care veneau în parc îi priveau de obicei pe puștii pe role ca pe niște huligani și abia aștepta ocazia să demonstreze că patinatul pe role e o artă. Porni în trombă, apoi sări în aer, se roti într-o parabolă ce-ți dădea fiori și ateriză grațios pe o singură patină, aproape ca un balerin. Paznicul parcului îl privea posac de la postul lui de observație din spatele popicăriei. Din păcate, patinajul pe role era permis în parc, o greșeală gravă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a compromite speciile canonice. O proză a lui Romulus Dianu, „De inimă albastră“, e subintitulată „Romanță 1897”. Jacques G. Costin scrie un funambulesc „Imn benzinei“, improvizează parodic pornind de la fabulele lui La Fontaine și „continuă” în mic, sub forma unei parabole comic-absurde, capodopera lui Cervantes, Don Quijote, pe care o actualizează cu tîlc „modern”. Mult mai agresiv - scatologic! - este atacul la adresa Artei (a scrisului, în cazul de față: jos Arta, căci s-a prostituat...) în „De inimă albastră...“ de Romulus Dianu: protagonistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acțiunii unei elite independente și novatoare, pornind de la necesitățile „colective” și de la filonul artei noastre populare „fără subiect”. Nevoia de ancorare a nonfigurativului modern („arta fără anecdotă”) într-o tradiție premodernă balcanică - în cazul de față, musulmană - e afirmată în parabola euristică din „Promisiuni“, sub forma unui dialog între Hamlet și Polonius: „Mohamet a interzis credincioșilor reproducerea chipului omenesc și porunca lui s-a extins asupra tuturor aspectelor organizate ale naturii. Arta musulmană a fost împinsă către abstractizare. Alături de natura dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
va rescrie într-o manieră mult mai modernă - pre-ionesciană - textul piesei, amalgamînd „printr-o fatalitate tragicomică” cronologia, introducînd un prolog („Înaintea Cortinei”) menit să „actualizeze în manieră grotesc-ironică tot ce va urma, eternizînd întîmplările înfățișate și imprimînd autosacramentalului valorea de parabolă”. Un zugrav evreu, sclav în Babilon, vorbește despre exploatarea capitalistă, personajele alegorice (Rațiunea, Spiritul, Nebunia) îi citează pe Aristot, Averoes și Cusanus, rimele fiecărui vers final sînt parodiate buf de spiritele răului, mulțimea e figurată de pitici și marionete, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
american mi-a schimbat viața. Și ar putea-o schimba și pe a dumneavoastră și pe cea a nepoților dumneavoastră. Încercați să vedeți finalul fericit al vieților voastre. Încercați să aveți curajul de a visa. Apoi Începu să recicleze o parabolă a lui Ronald Reagan: vorbea despre un băiețel care, găsind În camera lui o balegă, În timp ce toată lumea striga: ce grețos! el exclama fericit, hei, trebuie să fie un ponei pe aici pe undeva, iar asta Însemna că În viață trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mâna lui”. Fiind singura valență creatoare în planul lumii materiale și, prin raportare la forma verticală si la ramificațiile extremității superioare, putând fi interpretat simbolic fie ca “axis mundi”, fie ca arborele cosmic cu rădăcinile înfipte în cer, el ilustrează parabola transcedentării imanenței prin traversarea drumului de la necunoaștere la cunoaștere, o parabolă a devenirii umane. Astfel, numele personajului și, implicit, titlul operei definesc metafora existenței, văzută ca ritual de spiritualizare a materiei prin parcurgerea unui drum inițiatic spre gnoseologie. Iată ipostaza
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
prin raportare la forma verticală si la ramificațiile extremității superioare, putând fi interpretat simbolic fie ca “axis mundi”, fie ca arborele cosmic cu rădăcinile înfipte în cer, el ilustrează parabola transcedentării imanenței prin traversarea drumului de la necunoaștere la cunoaștere, o parabolă a devenirii umane. Astfel, numele personajului și, implicit, titlul operei definesc metafora existenței, văzută ca ritual de spiritualizare a materiei prin parcurgerea unui drum inițiatic spre gnoseologie. Iată ipostaza inițială a lui Dănilă: “Dar cum am spus, omul nostru era
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
Filip spunând: „Ridică-te și mergi spre miazăzi, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza”» (Fap 8,26). Autorul Faptelor Apostolilor este evanghelistul Luca, cel care în Evanghelia sa scrie descrie o altă «coborâre», de la Ierusalim la Ierihon, în parabola Samariteanului milostiv, la capitolul al zecelea. Calea evangheliei este această cale ce coboară de la Ierusalim, adică se înstrăinează de acele structuri religioase în care se aciuează mereu păgânismul care nu are nimic în comun cu credința. Gândindu-ne la acuta
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Isus l-a blamat atunci când i-a numit pe farisei «ipocriți» (cf. Mt 23,13). Nu este întâmplător faptul că rugăciunea neîntreruptă a monahilor și a creștinilor din Orient - «Doamne Isuse, ai milă de mine» - apare în contextul unei anume parabole: «A spus această parabolă unora care se credeau în sine drepți și-i disprețuiau pe alții» (Lc 18,9). Se cuvine să amintim că, nu de puține ori, consacrații și, în mod special, monahii sunt moștenitorii spirituali ai fariseilor și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
atunci când i-a numit pe farisei «ipocriți» (cf. Mt 23,13). Nu este întâmplător faptul că rugăciunea neîntreruptă a monahilor și a creștinilor din Orient - «Doamne Isuse, ai milă de mine» - apare în contextul unei anume parabole: «A spus această parabolă unora care se credeau în sine drepți și-i disprețuiau pe alții» (Lc 18,9). Se cuvine să amintim că, nu de puține ori, consacrații și, în mod special, monahii sunt moștenitorii spirituali ai fariseilor și ai esenienilor, care erau
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de viață consacrată și, în special, de consacrat, destul de impunătoare, atrăgătoare, eficientă și dinamică, în care nu prea era loc pentru limită, fragilitate, păcat, faliment, ce fac parte din viața umană și, desigur, caracterizează orice itinerariu spiritual. Reîntorcându-ne la parabola nietzscheană, s-ar putea spune că viața religioasă se juca între cămile și lei. Această imagine eroică a produs rezultate mărețe, însă uneori a frânt și a nimicit persoanele mai normale, șubrezindu-le sub povara unor greutăți demne de o
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cu turma pentru a urma, în ceea ce privește viața fraternă, reguli prestabilite și fixe. Faptul că dreptul canonic a restabilit așa-numitele ordo virginum și ordo eremitarum - de altfel, într-o constantă expansiune - este un semn ce nu trebuie subevaluat. Este ca și cum parabola vieții consacrate, ale cărei origini îndepărtate sunt tocmai fecioarele consacrate ale primelor secole și anahoreții și eremiții din diferitele pustiuri ale creștinătății, ar fi pe punctul de a-și închide cercul ei. Dacă de la Sf. Pahomie încoace - excepție făcând neîntreruptele
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ce creează bucurie și îi face pe cei consacrați să se angajeze în mod fericit pe strada vieții lor, dând o mărturie concretă de o iubire ce face vizibilă prezența lui Dumnezeu în lucrurile mici de fiecare zi. 4.2 Parabola drumului în căutarea fericirii Primul capitol • Merg pe stradă, în căutarea fericirii. • Există o gaură adâncă în trotuar, sunt multiplele iluzii și speranțe risipite. • Cad. Sunt pierdut... Neputincios. • Nu este vina mea. Va fi nevoie de o eternitate pentru a
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de geniu, cu un efect considerabil asupra științei și politicii. El apreciază că modificările psihice ale unui individ încorporat într-un grup sînt analoage, în toate privințele, celor suferite într-o stare de hipnoză. Stările colective sînt analoage stărilor hipnotice. Parabola este adoptată și de alții, de Freud în special. Le Bon o duce pînă la capăt și deduce toate consecințele, inclusiv cele mai neplăcute. Chiar la epoca la care Le Bon se ocupa de mulțimi, hipnoza își făcuse intrarea în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]