2,056 matches
-
și dominată de PSD. Ca lucrurile să fie și mai grave, intervenția Curții compromitea tocmai reforma justiției, adică exact capitolul pe care avem clauza de amânare în tratatul cu UE. PSD demonstra astfel că deține încă suficiente pârghii pentru a paraliza mișcările puterii exact atunci când aceasta începuse să se miște în direcția așteptărilor propriului electorat. La un asemenea atac politic, riposta a fost tot una politică: guvernul și-a anunțat demisia, ca prim pas spre declanșarea alegerilor anticipate. Pesediștilor le-a
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
prietenilor mei, care sunt necruțători. Am încredere în gustul lor și mă întreb dacă le-ar plăcea sau nu. Asta e stimulant. Întâlnirile de la Club 8 au fost foarte motivante pentru mine. Lipsa unui timp dedicat în exclusivitate scrisului mă paralizează. Nu sunt genul care între două treburi să mă așez la colțul mesei și să mai scriu câteva rânduri la roman... De aceea, în timpul anului școlar scriu destul de rar texte „definitive“; în schimb, îmi fac multe notițe. Când am perioade
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
repezi la aparatul de făcut cafea, extrase o ceașcă de sub tejghea și o potrivi sub unul din filtrele mașinii. Imediat însă se răzgîndi, deschise ușa unui frigider și scoase o sticlă de apă minerală. Cele două începuturi de acțiune îl paralizară însă dintr-un motiv greu de înțeles pentru mine în acel moment, două intenții se ciocniră în creierul său ca doi bolizi provocînd o blocare totală a puterii sale de judecată. mîna în care ținea sticla de apă minerală începu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
oră, să beneficieze de această formă de cunoaștere numită dragoste. — Publicul poate să intre, spunea Domnișoara ri în momentul cînd ritualul preliminariilor atingea temperatura necesară trecerii la altceva. Limbajul erotic al Domnișoarei ri mă lăsa uneori perplex dar nu mă paraliza niciodată. Dimpotrivă, Domnișoara ri știa să extragă din mine așteptări de care nu mă știam capabil. Cînd eram numit „publicul” și cînd auzeam expresia publicul poate să intre, brusc nu mă mai simțeam o individualitate, deveneam efectiv un public masculin
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
niște mesaje. Ce noapte ! nu mă miră că aricii vor să facă dragoste. Ken se ridică și făcu cîțiva pași în lumina farurilor. Descoperi, la doar cîțiva metri de ariciul în fața căruia frînase brutal, alte cîteva ghemotoace sau sfere imobile, paralizate din cauza luminii. în schimb, ceva mai departe, șoseaua colcăia de alte zeci și zeci de arici perturbați care se mișcau în zig-zag cu repeziciune. Betty se apropie de Ken, îi puse o mînă pe umăr, îl mîngîie ușor pe ceafă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lui. subconștientul meu a înregistrat cu siguranță acest fapt ca pe un eșec. alți copii din cartier, mai dibaci decît mine, atunci cînd veneau să se joace în curtea mea, reușeau să urce pînă în vîrful nucului. eu rămîneam însă paralizat în fața imensei coroane a acestui arbore. Cînd venea toamna și trebuia să scuturăm nucile, cel puțin trei sau patru copii din vecini își ofereau serviciile și reușeau să atingă cele mai îndepărtate ramuri ale nucului. eu rămîneam însă jos, admirîndu-i
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
O tragedie." A vrut să fie foc de inteligent. "Domnule director, dar știți că o tragedie nu poate fi împiedicată. E vorba de destin, nu?" Mihai Mihail și-a ridicat fruntea grea, bombată, încrețită. Avea un cap imens, care te paraliza prin expresia sa de autoritate. Nu poate fi împiedicată, dar poate fi amânată." II După plecarea prințului, urmată îndeaproape de o primăvară secetoasă, un fel de vară grăbită care a îngălbenit înainte de vreme frunzele viței ce stăpînea Vladia, Radul Popianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întîlnire a lor, Cezar Stoicescu ar fi putut desluși o undă de simpatie în privirea iscoditoare a lui Bîlbîie. Ar fi putut dacă nu s-ar fi grăbit, dacă n-ar fi intrat în panică, dacă nu l-ar fi paralizat gîndul că stîrpitura din fața lui însemna sfîrșitul nu doar al carierei sale, ci și al celei mai grozave aventuri din cîte trăise pînă atunci. Iar, pe deasupra, era și destul de întuneric ca să mai poată zări ceva în ochii întredeschiși, a batjocură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era mai nefolositor, dăunător chiar decît un "nu știu" spus direct, bărbătește. Dacă recunoști că nu știi măcar ai libertatea să o apuci pe alt drum, să cauți altceva, în altă parte. Pe cînd un "pe aproape", "foarte aproape" te paralizează, te hipnotizează, te face să-ți pierzi vremea și cumpătul. Două lucruri mai prețioase decît succesul chiar, timpul și cumpătul. Era neliniștit și chiar sîcîit. Lista de adrese, de nume era un succes. Un succes care arăta că lucrurile devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
face apoplexie dacă ar afla că parola zilnică a Garnizoanei ajunge întîi la el și abia după aceea la știința lor. Nu era o minune, ci doar eficiență și devotament. Un telefon și într-o oră Capitala ar fi fost paralizată, guvernul arestat, fără victime, nimeni nu ridică arma împotriva camarazilor, mai ales cînd se prezintă cu ordin scris, cunoscînd parola de zi. Două-trei zile de dictatură, Broșteanu habar nu are că va fi dictator trei zile în viața lui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
învălui în privirea ei albastră ca marea - mă întrebam dacă n-am putea să rămânem aici. Văzu ușoara grimasă a lui Jack și continuă imediat: — Doar pentru câteva zile, desigur, până când găsim ceva definitiv. Pentru o clipă, Jack se simți paralizat de un vârtej de emoții contradictorii. Îl năpădi un val de furie cruntă, acidă și explozivă, amintindu-și cum dispăruse Carrie și îi luase fiica cu ea, fără să-i spună măcar unde se afla, promițându-i de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încercat chiar gândul sinuciderii și dacă n-aș fi fost atât de laș în fața morții poate aș fi făcut-o; dar cu moartea n-am reușit niciodată să mă comport cum mă comportasem cu tata în copilărie; ea m-a paralizat, m-a înfricoșat, m-a redus la tăcere. Nu-mi mai rămânea decât să rup într-un fel cu trecutul, iar azilul despre care mi se vorbise mi se părea din ce în ce mai potrivit pentru asta, mai ales că marmura din atelierul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că ai stat prea aproape de el? Doar nu ești tu de vină, nu tu ai fixat distanța dintre... Sau poate nu i-a plăcut mirosul? Dar ce, numai tu ai urinat acolo? Nu mirosea și propria lui urină? Ești aproape paralizat de spaimă. Mai bine te abțineai, nu veneai odată cu el. Mai bine erai câine și făceai undeva lângă un tufiș. Poate chiar în Olimp. Tot e Olimpul gol, de când zeii umblă pe la pisoarele muritorilor." "Sportul atrage mulțimi din ce în ce mai numeroase. E
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îngriji pe bolnav din moment ce nici unul dintre cei trei doctori din azil nu fusese chemat vreodată să-l consulte, iar când am încercat să exprim eu această nedumerire au trecut peste ea. Anton a lansat într-o zi bănuiala că Bătrânul paralizase (Nelson a fost de părere că poate orbise, iar Dominic le-a povestit că văzuse la bar un nobil decăzut care dase în mintea copiilor) și că se închisese în sala cu oglinzi ca să nu se compromită. Dar asemenea presupuneri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-l cunoașteți."" Dinu mă privea, jumătate amuzat, jumătate speriat. Sper că n-ai să faci una ca asta." "Dar de ce nu?" "Pentru că te rog", zise el serios, uitîndu-se la mine cu admirație. Pe el, umbra nevăzută a Bătrânului aproape îl paraliza, îl silea să dea înapoi. Eu, dimpotrivă, simțeam constrângerea atracției. Dar, de fapt, lui Dinu îi făcea bine obrăznicia mea. Agățat de ea, putea să tragă cu ochiul, peste umărul meu, la lucruri pe care n-ar fi îndrăznit, singur
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din univers în afară de astmul lui. Mi-l amintesc cum arăta într-o noapte cu întuneric apos, o noapte îmbibată de o ploaie ticăloasă; mă dusesem să-i cer o carte sau un sfat și l-am găsit ghemuit în pat, paralizat de frică. Se temea de o criză de astm. M-a privit cu niște ochi atât de copilărește îngroziți încît m-a pufnit râsul. Ceea ce și pe mine m-a consternat. Numai că în timp ce egoismul lui Dinu rămânea în limite
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bătrânii nu se pierdeau cu firea; erau atât de obișnuiți cu moartea încît trăiau cu ea aproape în concubinaj. Despre răposați se discuta rar. Depănîndu-și amintirile, câte unul se trezea exclamînd: "Vă mai aduceți aminte de ăla cu mâna stângă paralizată?" Sigur că da, răspundea altul. Mă enerva că plescăia când mânca, încolo era un om simpatic." Și cu asta subiectul era, practic, încheiat. Numai într-un film despre junglă am mai văzut o asemenea liniște în fața morții. Arborii creșteau imenși
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca pe o muscă pătrunsă în sanctuarul său înainte de a-și face o intrare solemnă, impunătoare. Ezitam. Să mă așed pe unul din cele două fotolii și să aștept? Dar nu se cădea. Trebuia să aștept respectuos în picioare. Aproape paralizat de ideea că eram studiat de un ochi invizibil, mă străduiam să-mi impun o atitudine cât mai avantajoasă și să par liniștit, deși îmi auzeam pulsul zvâcnind la tâmplă. Ca să mă calmez, m-am uitat în jur. Abia atunci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănîndu-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel ar trebui să fugi după Vecu și să-l obligi să înghită un pumn de mâl. Te urci în barcă, doctorul Dinu te urmează nehotărât, dar neîndrăznind după tot ce s-a întîmplat să-ți propună să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
moartea, lui, cum te temeai înainte de viața lui. Și zici la fel: cum, tocmai acum cînd...? În cazul ăsta mereu sîntem inoportuni, trăim într-o continuă inoportunitate, toată viața noastră nu e decât un șir de inoportunități... Bietul Dinu. Aproape paralizat de frică, a încercat a ultimă ieșire din această discuție. ― Așa ai fost tu totdeauna. Ai bravat. Psihiatrul uitase că astfel mă ațâța. Am sărit ca ars. ― Am bravat? Dimpotrivă, am fost mai modest decât trebuia. Le spuneam proștilor că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
au încurajat-o. Încă de la început! Adică înainte de război... După, au lăsat-o să se bucure de dominația în Răsăritul Europei, să jefuiască în liniște popoarele supuse de Armata Roșie. Au lăsat-o să se întindă ca o pecingine, să paralizeze jumătate din Europa, să înfricoșeze cealaltă jumătate. De ce? E simplu. În războiul economic, singurul război în care nu se ajunge la pace, Rusia era, pentru americani, un fel de aliat obiectiv, cum ar fi zis Marx. De aceea o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
afară din lift când mi-am dat seama ce zisesem. M a sărutat. Cu limba. Și apoi mi-a pus mâna pe genunchi, mi i-a depărtat, iar degetele lui au pornit încet în sus, până a ajuns la chiloți. Paralizasem. De spaimă și plăcere. — Doar nu ți-e frică de mine. — Mmmm. Îmmm. Nu. Mi-a dat chiloții la o parte și m-a penetrat cu un deget. M-a chemat la el. Mi-a zis că soția lui e
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
au început să se dezbrace și ea s-a speriat, dar n-au lăsat-o să plece. Unul dintre băieți, mai vânjos, a luat-o într-o altă cameră, a dezbrăcat-o de sumarele haine, sub amenințări, întotdeauna amenințările au paralizat-o, și a făcut ce i s-a spus, s-a culcat cu ea. Prima oară. I-a descris în amănunt ce se întâmplase, dar detaliile anatomice erau cu totul anapoda. Fabulează, și-a zis Andrei. Acum era speriată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
e bine și să te îngrijească și să-ți crească plozii! M-a pocnit. Prima oară. Am strâns din dinți, mi s-a urcat sângele în cap, l-am lovit și eu și atunci m-a bătut. Nu mai mișcam, paralizată de-a dreptul, violența și amenințările mă paralizează pur și simplu, simțeam doar cum îmi curge sângele din nas. În clipele acelea am hotărât să mă despart de el. A mai durat însă multă vreme până am fost cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-ți crească plozii! M-a pocnit. Prima oară. Am strâns din dinți, mi s-a urcat sângele în cap, l-am lovit și eu și atunci m-a bătut. Nu mai mișcam, paralizată de-a dreptul, violența și amenințările mă paralizează pur și simplu, simțeam doar cum îmi curge sângele din nas. În clipele acelea am hotărât să mă despart de el. A mai durat însă multă vreme până am fost cu adevărat în stare s-o fac. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]