11,301 matches
-
care se dovedește a fi găsirea locului, prin urmare identitatea, reunirea.“ „Prin patetica sau răceala mimată a instanței narative structuri duale, bucăți suprapuse / oglindite una în alta, se ajunge la gestica înstrăinării limbajului lume până la pierderea / înlocuirea originalului.“ În primul pasaj Viorica Răduță se referă la Mihai Eminescu, în al doilea - la Irina Petraș, iar în al treilea - la Lucian Dan Teodorovici. Să recunoaștem că nu ne-a trecut prin cap nici unul din aceste nume. Comentariile citate se potrivesc, în egală
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că nu i-a trecut prin cap să vorbească și de florentinism. Oricum, el îl compară pe Florentin Smarandache cu mari scriitori, ca Fernando Pessoa sau Ion Barbu, lansându-se într-o supraevaluare orgiastică a idolului său. Din fericire, unele pasaje sunt obscure („multiplicarea poate fi luată drept prelungire și invers, iar contradicția tinde spre rezolvare, fără s-o atingă vreodată, într un proces necontenit și ambiguu prin proteicul său“ ș.a.m.d.), dându-ne posibilitatea să mai și ațipim din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca în organul lui sexual să se afle o celulă, deranjantă, colțuroasă. Asta în ceea ce îi privește pe bărbați. Poate însă că femeile ar vedea altfel lucrurile, dar Florin țupu nu le-a luat în calcul. Sigur este că în pasajul citat există o greșeală de exprimare: „ar precumpăni mai mult“. Ceva nu poate precumpăni mai mult, poate precumpăni. Ar fi de neimaginat ca două elemente aflate în competiție să precumpănească simultan, iar unul dintre ele să precumpănească mai mult! Surprinzător
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Luceafărul având surâsul / Se mira de ce-a privit. // Cum el sta în cerul lui / Cu ochiul lui hazliul, / Privea la Lună cu mister/ Văzând din ea pustiul.“ Versurile sunt atât de prețios-banale și de prozaice, încât atunci când ajungi la pasajul despre scânteile din genele dese ale Luceafărului te gândești cu maliție dacă n-ar trebui să chemi pompierii. Inghit ´ irea unui tub de cauciuc Faptul că un autor are o poziție socială înaltă nu schimbă valoarea cărților sale. Nici în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mă abandonezi în prima gară? Petru, când nu mai credea, căuta; când nu mai căuta, nădăjduia; când nu mai nădăjduia, se resemna; când nu se mai resemna, se revolta. Mersul de la biserică plutire. Duminica era zi de zbor. 23. Singurul pasaj pietonal al Iașilor, pe sub străzile Lăpușneanu și Cuza Vodă. Duminica lumea își despletea sângele: mitropolie, galerie, teatru, filarmonică, cinematograf, gară, spital. Aglomerație. Târgul, un cimitir de mușuroaie; între ele, termitele căutau și se căutau în neștire. Pasajul piață publică. Lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zbor. 23. Singurul pasaj pietonal al Iașilor, pe sub străzile Lăpușneanu și Cuza Vodă. Duminica lumea își despletea sângele: mitropolie, galerie, teatru, filarmonică, cinematograf, gară, spital. Aglomerație. Târgul, un cimitir de mușuroaie; între ele, termitele căutau și se căutau în neștire. Pasajul piață publică. Lumi suprapuse. Intențiile intersectau pașii la jumătatea fiecărei obsesii. Între două puncte, risipirea mereu era o justificare nimicului. Dispersie. Nu pot fi aici, dacă peste un minut sunt acolo și nici acolo nu pot fi atâta timp cât voi ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
știau dinainte de a se naște și, chiar dacă nu s-ar fi născut, tot s-ar fi iubit. Se știau dincolo de viață și de moarte; pentru ei moartea nu era o infinitate de regrete sau de eternități, ci o banală trecere. Pasajul, Piața Unirii, șine de tramvai, 36 de trepte, se urca, se cobora spre nicăieri. 24. Mergem în parc? Vreau să mergem în parc! Până la ce oră ai bilet de voie? Bilet? Nu am nevoie de bilet, ce o să-mi facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Genia, de ce ? Eu sunt... Eu... Staaaaaai!.. Eu sunt copacul tău, tu Genia mea... Doamneeee, Măicuța Domnului... Genia mea... a mea... a mea... a mea... a mea! Nuuuuuuuuuuuuuu!.. Valuri de sânge se despleteau pe Copou, până la Universitate, până la Râpa Galbenă, până în Pasajul Unirii, apoi ca un reflux, în carne și iar în jos, pe șina de cale ferată, pe trotuar, prin văzduh, valuri de sânge... Floarea castanilor, galbenă, violacee. Venele statuilor, precum șanțurile pe timpul ploii. Pașii celor care au trecut de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tăiat șotronul în două, roțile de fier i-au retezat venele, oiștea i-a desfăcut coastele, osia, ca un glonte de lumină, i-a străfulgerat tâmpla. Sângele șotronului se despletea pe Copou la vale, pe lângă Universitate, pe lângă Râpa Galbenă, până în Pasajul Unirii și înapoi, reflux. Câțiva oameni grăbiți culeg bucățile de viață și le așează pe targă ca pe un puzzle, cineva desenează pe asfalt cu o cretă albă... șotronul! Nu-l călcați, vă rog nu-l călcați!" Salvarea urlă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
te cheamă la masă? Aburește laptele în ceaun, sfârâie jumările în tigaie, mămăliga se relaxează pe un fund de lemn. Auzi cum se ceartă trei frații de la singura lingură de lemn ce o aveați în bucătărie? Îți amintești? Eram în pasajul de sub strada Unirii, glasul copiilor ce urmau să se nască îngâna un refren, pântecele meu ca o catedrală în noaptea de Înviere. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sur le "Prince" de Machiavel. Voind să protejeze imaginea lui Frederic, Voltaire a intervenit în text, corijînd erori de limbă sau de istorie, suprimînd cu prudență afirmații brutale, lipsite de nuanță sau de-a dreptul frivole, adăugind sau rezumînd anumite pasaje. Ar fi schimbat prea mult aspectul textului dacă încerca să elimine sau să corecteze prea numeroasele fallacia extra dictionem, pe care și noi le-am descoperit. Nu o dată, Frederic respinge idei ce nu fuseseră discutate de Machiavelli, după cum accentuează greșit
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
română, care din antologii Împrumutate de la biblioteca școlii. Nu tran scriam pentru mine decît pasteluri, adică poezii ce puteau fi văzute, celelalte, precum O, mamă, dulce mamă, nu mă atrăgeau, mă și temeam de unele dintre ele. Li se alăturau pasaje În proză, Întotdeauna cu descrieri de natură, extrase de regulă din partea de gramatică a manualului unde abundau fragmentele cu fraze lungi, bune de analiză, din Sadoveanu, Hogaș și Brătescu Voinești. Vederea nu mi se Împuținase Încă prea tare de cînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în urma căreia tradiția o va numi cu îndreptățire apostola apostolorum. și sensul acestei expresii trebuie reajustat. De obicei, când o cităm astăzi, presupunem că este vorba despre un superlativ: „apostolul apostolilor, cel mai important apostol”. Nu, sensul exact vine din pasajul ioaneic invocat mai înainte: Maria Magdalena este, la propriu, cea care duce apostolilor vestea urcării lui Isus la Tatăl. În sensul acesta Părinții latini au numit-o „apostol al apostolilor”. În fine, trebuie subliniat rolul privilegiat, unic pe care Maria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tête cu ucenica Sa preacredincioasă. Scena ioaneică, unde rolul ucenicei este covârșitor, explică interesul arătat de creștinii generațiilor următoare pentru construirea unei biografii cât mai complete a personajului, plecând, așa cum vom vedea îndată, de la alte episoade evanghelice 7. Amalgamarea personajelor Pasajele de mai sus vorbesc precis despre Maria Magdalena. Am văzut că ele nu conțin două elemente care vor deveni cosubstanțiale Magdalenei reconstruite de „tradiție”: desfrânarea și penitența din casa lui Simon Leprosul (a se revedea fragmentul din Proloage de la începutul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ultimul cuvânt, propunând un scenariu soteriologic alternativ scenariului apostolic legitimat de Biserica principală. Cât despre Evanghelia lui Filip, ea notează: „Trei persoane mergeau tot timpul cu Domnul: Maria, mama Lui, sora ei și Magdalena, numită și «tovarășa» Lui”. În alt pasaj: „Tovarășa (koinonos) Fiului este Maria Magdalena. Domnul o iubea pe Maria mai mult decât pe toți ucenicii și o săruta adesea pe gură. Ceilalți ucenici au văzut că o iubea pe Maria și i-au zis: De ce o iubești mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe Maria și i-au zis: De ce o iubești mai mult decât pe noi toți? Mântuitorul, răspunzând, le-a zis: Cum se face că nu vă iubesc la fel de mult ca și pe ea?” Dan Brown nu uită să invoce acest pasaj în dosarul lui de mărturii pro domo. Mărul discordiei între savanți și exegeți este sensul acestui „sărut pe gură”. E vorba despre un gest ritualic sau despre unul erotic-pasional? Sărutul trebuie pus în legătură cu semnificația termenului koinonos! Textul copt folosește acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nostru: Marcu, 169; Matei, 309; Luca și Fapte, 233; Ioan, 489. Vedem așadar că, pe măsură ce avansăm în Noul Testament, după rânduiala canonică a cărților, interesul pentru Iuda sporește, și nu tocmai în sens pozitiv. Înainte însă de a traduce și comenta pasajele cele mai semnificative, să ne oprim asupra numelui. Acesta apare citat sub cinci forme: 1. ’IoÚdaj, forma elenizată a ebraicului yehudah: Mc. 14,43; Mt. 26,25,47; Lc. 22,47-48; Fapte 1,16,25; Ioan 13,29; 18,2-5
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Patimilor. E sensul care ne interesează în primul rând. Isus folosește verbul la pasiv, în legătură cu El Însuși: „Fiul omului trebuie să fie predat/dat în mâinile oamenilor” (Mt. 17,22; Mc. 9,31; Lc. 9,44). În toate cele trei pasaje este imposibil să traducem prin „a vinde”. Isus nu se poate „vinde pe Sine Însuși”. Jertfa nu este jertfă adevărată în afara unui consimțământ deplin al celui care se jertfește. Jertfindu-Se pe Sine, Isus acceptă în același timp „să fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să fie predat”. În Mt. 27,26, Pilat este cel care „l-a predat (paredoken) pe Isus, ca să fie răstignit”. Din nou ar fi impropriu să traducem verbul cu „a vinde”, întrucât Pilat n-a „câștigat” nimic de pe urma răstignirii. Trei pasaje folosesc verbul la pasiv, iar traducerea românească impune reflexivul: „a se preda”. E vorba despre celebra formulă euharistică din 1Cor. 11,23: „Domnul, în noaptea în care S-a predat (paredideto)”; Rom. 4,25: „Isus, Domnul nostru, care S-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
formulă euharistică din 1Cor. 11,23: „Domnul, în noaptea în care S-a predat (paredideto)”; Rom. 4,25: „Isus, Domnul nostru, care S-a predat (paredothe) pentru păcatele/căderile noastre și a înviat pentru îndreptarea/justificarea noastră”. Rom. 8,32, pasajul cel mai concludent: „șDumnezeuț, Cel care nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat/predat (paredoken) pentru noi toți”. În Mt. 20,19 - „ei îl vor preda păgânilor” -, oamenii iau locul lui Dumnezeu. 5. Gradul cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
adică, trebuie insistat pe acest aspect!, ca unul dintre apostolii recrutați de Isus însuși, cu nimic mai prejos decât ceilalți unsprezece. Isus știe că va fi predat și mai știe cine este cel care-L predă (ho paradidous). Într-un pasaj de numai câteva rânduri, verbul paradidomi apare de trei ori, insistență care dovedește importanța lui semantică și teologică. Scena „predării în mâinile păcătoșilor” face parte dintr-un scenariu divin pus la punct în toate amănuntele, un scenariu cu câțiva actori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nici o ezitare. Isus nu-i cruță nici pe cei doisprezece, punând degetul pe rană: unul dintre ei nu va fi posedat, ca în Evanghelia după Luca, ci este chiar Satana. Exegeții au dreptate să se întrebe nedumeriți referitor la acest pasaj: dacă Isus știe de la bun început pe cine a ales, înseamnă că apostolul care-L va preda trebuie exonerat de vina principală. El n-a făcut decât să îndeplinească o misiune divină, conferită în chiar momentul alegerii sale „printre cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
adevăratului Isus. Ei fac jocul „generațiilor pământene”. Iuda se diferențiază de restul ucenicilor? Nu, dimpotrivă. La p. 56 citim: „Dar tu, Iuda, tu vei face mai mult decât toți. Căci tu vei jertfi omul/trupul care mă poartă”. Pe acest pasaj se bazează teoria „revoluționară” a vulgatei legată de Evanghelia lui Iuda. Kasser traduce tendențios printr-un imperativ. Isus i-ar porunci lui Iuda să-i jertfească trupul carnal, pentru a declanșa mecanismul mântuirii universale. Or, textul spune simplu: Iuda îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
depăși în oroare pe toți ceilalți apostoli-preoți, care practică jertfa euharistică (respinsă de Isus gnostic), tocmai pentru că el îl va jertfi pe Isus Însuși. Într-un context dogmatic antisacrificial, antieuharistic precum cel al apocrifei noastre, e aberant să se înțeleagă pasajul altfel. Iuda nu este un erou - sau, dacă este, atunci, vorba lui Louis Painchaud, el este „un erou de tragicomedie”. De ce? Din alte două motive, care se adaugă celui de mai sus. După viziunea relatată de apostoli, numai Iuda îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai șocantă, mai provocatoare decât aceea referitoare la păcatul împotriva Sfântului Duh. O recunosc atât Părinții Bisericii, cât și exegeții moderni, iar interesul nostru pentru subiect se datorează în bună măsură acestui „nerezolvabil” plin de mister conținut în cele trei pasaje din Sinoptice. Redusă la minima sa formulare, ideea se prezintă astfel: orice păcat poate fi iertat, chiar și cel împotriva lui Isus, dar blasfemia împotriva Sfântului Duh nu va fi iertată în veci. Întrebările explodează una după alta: Duhul Sfânt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]