1,647 matches
-
acțiunea sa asupra colectivităților social-umane? Două aspecte principale. Pe de o parte, modelarea unor opinii colective impuse și controlate de autoritatea statal-politică, iar pe de altă parte, crearea unei anumite stări de spirit sau a unei atitudini emoționale de factură pasională în conformitate cu conținutul ideologiei oficiale a statului, cu valoare de convingere. Realizarea acestora se face prin intermediul unor metode de propagandă sau a unor tehnici de manipulare (V. Volkoff, R.V. Joule și J.L. Beauvois, B. Ficeac). Un rol esențial revine în acest
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se pună la adăpost, să evite pericolul. De regulă acestea sunt veritabile manifestări care configurează psihozele colective, manifestate prin apariția unor noi forme religioase, ideologii soteriologice, forme de protest, sinucideri colective, grupări marginale, migrații în masă, toxicomanii și alcoolism, psihoze pasionale, ideologii social-politice, mișcări revendicative de masă etc. Și prima și cea de-a doua etapă, sunt momentele obligatorii care contribuie la configurarea unor manifestări psihopatologice colective specifice stărilor de criză psiho-socială, reprezentate prin psihozele colective. Dar psihozele colective nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
studiile lui E. Kretschmer, M. Dide și P. Guiraud. E. Kretschmer studiază și explică mecanismele delirului senzitiv de relație care reprezintă forma modernă a vechiului delir de posesiune. La rândul lor M. Dide și P. Guiraud, delimitează cadrul psihozelor delirante pasionale în cadrul cărora sunt incluse forme specifice tematic de paranoia: delirul mistic, delirurile reformatoare, utopice etc. Din aceste studii reținem faptul că, în cazul psihozelor colective ne găsim în fața unor forme bine delimitate de tulburări psihice cu caracter colectiv, de masă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
schizoide, și ele se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele trăsături: conduite de refugiu, fenomene de regresiune, de regulă, de factură isterică, compensarea culpabilității colective prin auto-pedepsire, ritualuri cu caracter sau semnificație de acte reparatorii, manifestări de factură pasională, refugiul în alcoolism sau consumul de droguri psihotrope halucinogene etc. Din punct de vedere formal și tematic, psihozele de refugiu pot lua aspecte dintre cele mai diferite cum ar fi următoarele: grupurile Hippy, secte religioase sau pseudoreligioase, suicid colectiv, ritualuri
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se agită politicește nu numai pentru a recupera scrisoarea compromițătoare, dar și în calitate de femeie cu influență. La pasiunea politică a eroilor lui Caragiale se adaugă un alt element de aceeași importanță și anume pasiunea dragostei. De remarcat că elementul feminin pasional nu este foarte real. Veta apare ca un personaj comic, ca și Zița, sora ei mai tânără. Caragiale nu precizează vârsta exactă a Vetei, dar bănuim că este mai mare decât Zița. Ea se apropie de vârsta la care, acum
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
răspunde, șocată de această neserioasă propunere: Ești nebun? Dar Zaharia? Dar poziția ta? Dar scandalul și mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre?... Cu această replică, femeia își dezvăluie o altă calitate: luciditatea, deoarece amorul ei nu este pasional și nu îi întunecă judecata. În această perspectivă sumbră este normală disperarea ei, mai ales că Tipătescu refuză să cedeze în fața șantajului. Dar Zoe este o femeie puternică. Până la urmă, ea își convinge amantul să susțină candidatura lui Cațavencu, prețul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de discurs și stilul sînt privite nediferențiat, cît și conceperea textului filozofic ca fiind ceva incomparabil cu scriitura caracteristică altor tipuri de opere culturale. Particularizarea scrisului filozofic după învățații alcătuitori de sisteme se realizează în mod eficient, nu prin diferențele pasionale, volitive sau de fantezie, ci prin manierele diversificate și multilaterale, dar întotdeauna coerente, ale manifestării rațiunii. B i b l i o g r a f i e Austin, J. L., Cum să faci lucruri cu vorbe, Editura Paralela 45
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Siciliei. 3 În limba italiană, te iubesc poate fi spus fie ti amo, fie ti voglio bene, expresie a cărei traducere literală este te vreau bine/ îți vreau binele, considerându-se că ti amo trimite mai mult către implicare fizică, pasională, în timp ce ti voglio bene mai mult către sentimentele fără conotații intime. 4 Atitudinea de a savura plăcerea stării de inactivitate. 5 Cui îi pasă? (ital.) 6 La Stromboli, dragoste și șopârle (ital.) 7 Corn cu ciocolată (ital.) 8 Aperitiv nonalcoolic
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
își vor da seama că pentru a avea pace, Europei nu-i lipsește decât un lucru: să creadă în pace". Jaurès era încă plin de forță. După discursuri cobora de la tribuna de unde domina masele electrizate de cuvântul său puternic și pasional și se amesteca în mulțime. A fost un mare spirit, care nu își lua nicio măsură de precauție pentru securitatea sa. Amenințările cu moartea nu l-au speriat niciodată, nu le lua în serios. După Congresul socialist din 14-18 iulie
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ordinea se puse/ .../ Tot spațiul se împle, și timpul ia măsură - cît de eminescian sună! Conjugalitatea este modelul liricii erotice heliadești. Este un fervent al spațiului conjugal. El pariază pe Hera și nu pe Afrodita, fie ea Pandemos, al iubirii pasionale, fie ea Urania, a iubirii spiritualizate. "Lucru rar în poezie. Denis de Rougemont (Les mythes de l'amour) crede că literaturile europene n-au propus un mit al căsătoriei ideale. Literatura caută, în genere, simboluri erotice în afara spațiului conjugal. Nici
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lui Tăriceanu, ambele hoții pe față, pe care DNA-ul nici măcar nu s-a ostenit să le ia în seamă având în vedere sumele, considerate probabil minuscule pentru standardele românești ale corupției. Să purcedem totuși la o analiză mai puțin pasională a problemei, pentru că ea atinge, cu adevărat o chestiune sensibilă pentru dezvoltarea pe termen lung a României. Chiar și pentru un nespecialist e limpede că promovarea producției industriale românești pentru a fi competitivă pe piața integrată europeană e un vis
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vorbit mult, cu pauze prelungi, În care Își căuta vorba potrivită, fiindcă voia să descrie un amănunt cu cea mai mare precizie posibilă ori socotea că forma lui de a vorbi, pe când propria istorie se Înflăcăra, pierdea din impersonalitate, devenind pasională. Observând așa ceva, se oprea brusc, dădea din cap În semn de scuză, cerându-i ascultătorului să-l Înțeleagă, și, după o scurtă tăcere, reîncepea din același loc, pe un ton mai obiectiv. Mai măsurat. Astfel, pictorul de războaie, uimit și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vor afla debușeul în polaritatea vechi-nou. Prin breșa formată, conștiința istoricității pătrunde în câmpul literelor, antrenându-l în mecanismul dialecticii actual-perimat și supunându-l mareelor ciclice ale revizuirilor valorilor. Față de momentele anterioare, clasicismul și barocul nu aduc mișcări spectaculoase. Spiritul pasional care animase anterior viața ideii se stinge. Câmpul noțional al literaturii se clasicizează în toate accepțiile posibile. Expresie fidelă a unei instituții culturale oficializate și laice, literatura se disciplinează, capătă demnitate administrativ-didactică. În cel de-al doilea volum al Biografiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
vorbind, doublement foutu! Moartea e, o dată În plus, salvarea pe care o așteaptă cu un fel de liniște izbăvitoare. Își analizează și reanalizează la nesfârșit comportamentul și conchide: nu avea de ales. Ca mic-burghez, ca intelectual, ca artist, ca ființă pasională sfârtecată Între visele de viking rătăcit printre efeminații Sudului, știe că n-a avut nici o șansă de a se sustrage fascismului. Dar tocmai În numele acestei fatalități, e pregătit să suporte consecințele ultime ale unei opțiuni dramatice: Pe plan filozofic, moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
în adâncime. După unii, acest examen ar fi deocamdată prematur. Ar lipsi și perspectiva istorică și criteriile stabile și documentarea pe deplin concludentă. Evenimentele par, într-adevăr, pe un plan, prea aproape de noi. Reacțiile sunt încă mult prea emotive, prea pasionale, prea personalizate și, mai ales, mult prea rigide. Liniștea de spirit strict necesară unei astfel de analize, în general, lipsește. Distanțarea istorică încă nu s-a produs. Iar noi avem nevoie, în primul rând, de un examen rece, lucid, obiectiv
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
șocul pe care i-l provoacă mai întâi iluzia câștigului la loterie, apoi colosala decepție. Între nădejde și disperare, interioritatea lui se destramă, pradă unei tragicomice surescitări (Două loturi). O problemă de ereditate nesănătoasă ar fi și în Păcat..., scriere pasională și melodramatică, punând în conflict personaje dezaxate, cu structură maladivă. Tendința etică, apăsată, a nuvelei se vădește în finalul îngroșat, în care preotul Nuță își suprimă odraslele, vinovate de păcatul incestului, prăbușindu-se și el numaidecât, răpus de un atac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
o poezie a fervorii adolescentine, cultivată în volumul de debut, Stâlpul de foc (1988), M. se înscrie din ce în ce mai pregnant într-o formulă pecetluită de imaginea ruperii timpului în două printr-un uriaș stâlp de foc și de metafora unui dans pasional al ființei, în care se răsfrâng umbrele vieții și ale neantului, precum și umbra lui Hristos. În Somn de lup (1990) predominant este dacismul ancestral al sufletului, proiectat în fantomele lupilor, călăuzite de un sentiment al pustiului și al nopții, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288065_a_289394]
-
accepțiuni) trebuie să se împace cu finitudinea sa și cu necesitatea lumii, în vreme ce vocea lui Fondane striga dreptul ființei la infinitatea posibilului. Evreu, român, francez, șestovian, cititor asiduu al Bibliei, obsedat de contradicția dintre trăire și gîndire, fremătător și chinuit, pasional și lucid, închis-deschis pînă la pierderea suflului... Moartea sa, teribilă dezmințire adusă logicii lui Stéphane Lupasco/ Ștefan Lupașcu, abia formulată pe vremea aceea, dar în care Fondane nu găsea Ființa, afectivul, deși avusese formidabila intuiție a unei reflecții despre contradictoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
că-și poate reechilibra viața și înfrunta tatăl. În acest al nouăsprezecilea roman al său, fiul umblă pe cărări complicate, încurcă ițele și o ia adesea pe arătură, un mod personal de a regăsi, oblic, o tandrețe refuzată prin intermediul relației pasionale cu un alt bărbat. Nuanțele iubirii se combină cu șiretenii și subterfugii menite să frîngă, ușor, tabuuri și intoleranțe, dar și să pună lucrurile la punct cu acuratețe: Pe Michel îl iubeam ca Michel, nicidecum ca pe un tată: niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mentalul ei arhaic. Lui Grainville îi place barocul. În cuvînt, în artă (descrierea uluitoarei opere căreia romanul îi datorează titlul amintește de cele mai bune pagini din Atelierul pictorului), în viață ; peste tot, plouă cu nori de adjective, tună caractere pasionale și fulgeră explozii senzoriale. Imaginarul său lingvistic pare inepuizabil. De fapt, Grainville pune la treabă vocabularul cu patima vorace a unui Pantagruel. Nu e nevoie să-l citești cu dicționarul la căpătîi, nu are acel snobism prețios al falșilor creatori
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Comuni tatea îi va uita pe cei zece tineri inițiați, pe cei doi bărbați adulți, evaporați în decursul marelui incendiu. Nici măcar despre foc nu se va mai spune nimic. Cine gustă amintirea înfrîngerilor? Leonora Miano aduce un omagiu discret și pasional în același timp populațiilor bantu din Africa centrală, creativității și artei lor de a trăi, dar și diversității infinite din sînul unor comunități apropiate, dar clar distincte, pe care doar o viziune eurocentristă le-a putut schematiza caricatural în figura
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
imaginea cumva țeapănă, închisă pe care s-au străduit să o edifice exegeții săi de-a lungul timpului, Corespondența intimă a lui Mauriac ne arată un om mult mai deschis și mai liber decît am fi crezut-o, mult mai pasional și mai frămîntat decît și-ar fi dorit-o coreligionarii săi stricți și inflexibili, o ființă complexă, cu falii, căderi și zone de umbră asumate, obsedat de sensul păcatului. Credința i-a fost mereu reper și suport vital, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
durora. El și-a maturizat și disciplinat gîndirea, și-a canalizat excesele, și-a desăvîrșit mijloacelor de expresie, învățînd să plîngă în spatele măștii și să urle cu gura închisă. Dar nici limba franceză nu a ieșit nevătămată din această întîlnire pasională, spiritul cioranian înfrumusețînd-o, revitalizînd-o, împrospătînd-o, adăugîndu-i o săgeată agresivă și strălucitoare în tolba-i perfect proporționată. Trauma exilului a fost, prin urmare, dublă pentru cel care și-a mutat și trupul și sufletul într-un alt loc de trăire și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
istorice ci categorii universale, repetabile). Însă reducând noțiunile de gen și școală la temperamentul scriitorului, care e un absolut, cum se face puntea de trecere de la libertate la necesitate? Un scriitor "se naște" ceea ce este, pesimist ori optimist, cerebral ori pasional, iar mediul îl "selectează" după aspirațiile sale. Dacă un pesimist apare într-o epocă deprimată, el e selectat numaidecât și devine reputat. Dacă însă contrazice aspirațiile vremii, este respins. Însă un scriitor mare e atât de complex încît orice epocă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
psihologică, în general, prin intermediul unei întâlniri extrem de rodnice între concepțiile lui Baudrillard și cele ale lui Kierkegaard. Filosoful francez consideră că în cazul viziunii kierkegaardiene este prezentă o "seducție puternică", plină de sfidare și ironie, ce se desfășoară în strategii pasionale și parodii. Ambii gânditori privilegiază stadiul estetic în defavoarea celui etic: pentru Kierkegaard, faza estetică este aceea în care principiul plăcerii abolește realitatea, introducând seducția ca fiind singura suverană, precum și kairos-ul ca unica modalitate de a transgresa legile logice și cele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]