1,893 matches
-
au născut 9 (nouă) fii și fiice, dintre care trăiesc până la bătrânețe doar 5 (cinci). Îi voi menționa pe toți cei nouă, În ordinea În care s-au ivit În această lume. 1. SULTANA (TANA), botezată cu prenumele bunicii noastre paterne. Această soră a trăit din 1925 până În 1951. Cauza de deces a constituit-o tuberculoza pulmonară. Toți copiii am suferit de această boală din cauza regimului comunist, care ne asuprise atât de cumplit, prin cotele obligatorii de produse agricole și animaliere
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
transmis, prin tot ce avea mai bun, În această fiică a ei, care este neasemuit de frumoasă, inteligentă și de o moralitate desăvârșită, o adevărată rara avis (in terris) . Copilul cel mare al Tanei, numit DIMCIU (DICEA, ca bunicul său patern), de asemeni frumos, isteț și serios, se va prăpădi pe la 40 de ani, În Constanța, lăsând orfani un fiu și o fiică (din două căsătorii). 2. IANCU (IANI)II, născut În 1927, poartă numele de botez al bunicului nostru patern
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
patern), de asemeni frumos, isteț și serios, se va prăpădi pe la 40 de ani, În Constanța, lăsând orfani un fiu și o fiică (din două căsătorii). 2. IANCU (IANI)II, născut În 1927, poartă numele de botez al bunicului nostru patern. S-a căsătorit de două ori. De la prima soție (armâna Anastasia Cazacu din satul Bașchioi), de care divorțează după circa 2 ani, o are pe ZOIȚA (IȚA) III. Aceasta-i măritată cu armânul sârbean Hrista Deda și este mamă a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și MUHA fac parte din prolifica ramură aromânească a grămostenilor, care, după distrugerea vestitului oraș GRAMOSTEA de turci (conduși de Ali Pașa din Ianina), În anul 1775, s-au răspândit prin toată Macedonia și dincolo de aceasta. Bunicii mei, atât cei paterni cât și cei materni, s-au născut În Macedonia În zona Săruna (Salonic) și sunt grămosteni ce se trag din cei ce, supraviețuind dezastrului Gramostei, au mers pe calea exilului, stabilindu se pe unde au putut. Părinții mei, Stere și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
până la cot înmănușate. Avea și o umbrelă, de asemeni cu garnitură de dantelă. Ceea ce izbi pe Felix, care privea din chioșc, fu nu veselia volubilă a Otiliei, cât satisfacția reținută a lui Pascalopol, care nu se clasa deloc printre sentimentele paterne. Moș Costache ieși până în poartă. Otilia făcu un gest de adio cu mâna, și trăsura porni. Nu trecu mult și se strecură afară pe poartă și bătrânul cu panamaua lui. Felix rămase singur, oarecum surprins că nimeni nu-i notifică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îl indispunea din ce în ce mai mult pe Felix. Pascalopol trata pe tânăr, la început, cu politețe rezervată, aruncîndu-i câte o vorbă, câte o privire fugară. Cu trecerea zilelor, căpătase probabil convingerea inofensivității lui Felix și începu să-l privească prietenos și chiar patern. Auzind în treacăt că Felix ar dori să citească un anume volum de Anatole France, i-l aduse pe neașteptate. Felix fu surprins, dar Otilia copleși pe Pascalopol cu calinerii, așezată pe marginea scaunului lui și scuturîndu-i haina de impurități
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
când chiriașul ajunge la etaj. Asta, pentru a evita rămânerea peste noapte a unei lămpi aprinse. (Felix se gândi prin contrast la lampa cu petrol din casa lui moș Costache.) De altfel, bătrânul nu făcea nici o observație, privea cu ochi paterni pe tinerii care aduceau femei și le saluta ceremonios pe acestea, dacă păreau de condiție bună. Colegul mai adăugă că moș Costache avea obiceiul să încerce de a da restul, la unele sume plătite, în timbre poștale, pe care le
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
afirm că și ea mă iubește pe mine. Nici nu e greu, fiindcă un dezamăgit ca mine e un om fără pretenții. Eu nu i-am cerut niciodată nimic domnișoarei Otilia și n-am prea stat să disting ce e patern și ce e viril în dragostea mea. Însă domnișoara Otilia mă înțelege, are nevoie de îngăduința mea și de... știu, vei ironiza în sinea dumitale... și de banii mei. Bani au mulți, dar nu știu cum să-i dea. Eu nu i-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de delectare primăvara. Dar la Paris, era altceva. Otilia petrecea, se bucura, dormea poate în aceeași cameră cu Pascalopol, trecea drept soția lui, dacă nu era, legal sau nelegal. La Paris, Pascalopol înceta de a mai fi un simplu protector patern. Un om în vârstă, care duce minorele în străinătate, e un corupător. Felix îl urî. Ce fată fără suflet, în orice caz, Otilia asta! se gândi el. Pleacă de atâta vreme de acasă și nu scrie un rând lui moș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
simpatie față de Otilia, nici măcar sub forma paternității. Se temea că, în fond, G. Călinescu Pascalopol acoperea cu eufemisme pasiuni de altă natură. Prins în discuție, își expuse rezerva: - Tot ce spuneți e interesant, în general. În cazul special al iubirii paterne, am oarecare îndoieli. Iubirea dintre tată și copii se bizuie întîi de toate pe instinct, pe legătură de sânge. Fără îndoială că un om în vârstă e capabil de iubire dezinteresată pentru o fată, dar se poate să cadă și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cusur în rău". Călinescu realizează concomitent tipuri și individualități. Aproape toate personajele ilustrează tipologii, cu două excepții: Pascalopol și Otilia. Pe Leonida Pascalopol îl unicizează strania dragoste pentru Otilia, despre care spune: "...n-am prea stat ca să disting, ce e patern și ce e viril în dragostea mea". Otilia e mai mult un simbol al feminității decât un personaj. Eterică, sensibilă, capricioasă, este totuși matură, având un mod filozofic de a-i privi pe oameni și de a observa viața, societatea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca un roman de problematică, fiindcă dezbate problema paternității. Toți eroii își definesc caracterul, comportamentul, în funcție de această problematică. 1 Bucură-te de ziua de azi! (lat. - n.red.). G. Călinescu Costache Giurgiuveanu este realizat pe dualitatea dintre avariție și dragostea paternă, fiind o replică la romanul Mara de Ioan Slavici. Raportul dintre avariție și paternitate este bine exprimat, când Costache Giurgiuveanu sfătuit de Pascalopol transformă averea sa alcătuită din imobile, localuri, în bani spre a-i depune la o bancă pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un sentiment delicat ca o floare, care are nevoie mereu de un decor schimbat spre a-și etala frumusețea, ca să-și împlinească capriciile, să nu aibă răspunderi, copii, să nu muncească. G. Călinescu Pascalopol își exprimă iubirea ca o ocrotire paternă a Otiliei, calcul, experiență, subordonarea problemelor personale față de Otilia. Stănică Rațiu consideră iubirea o afacere, un mod de a-și realiza planurile ariviste. Ca și Dinu Păturică, el vede în Georgeta cocota de lux, de care are nevoie, ca ajutor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un tată ca să aibă un statut reglementat. Și atunci, pentru ca spiritualitatea lumii să nu fie negată, apare în mod neștiut, necreat și fără proveniență, situația a treia, experiența spiritului ca spirit, cea în care dumnezeirea nu mai există „dincolo“, nici patern, nici prin înfiere, ci printr-o îndumnezeire în care tot ce e „lumesc“ apare el însuși sfințit providențial de suflul duhului, ca fiind „din altă lume“, înălțat în afara lumii. În creștinism, omul a aflat că „împărăția cerurilor“ este în el
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
său Răzvan (avem aceeași vîrstă), călugăr la o mânăstire ortodoxă în Anglia. Îl întreb dacă nu se întîmplă să-l dorească, dacă nu se simte vinovat că nu i-a dat mai mult sau că l-a lipsit de asistență paternă etc. "Îți mărturisesc că a fost o ușurare când s-a desfăcut de mine. Aici, în condiția pe care mi-am asumat-o, nu-i puteam oferi nimic. În plus, nu eram în adecvație cu el, nu avea vocație culturală
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care ar fi putut figura Într-un tablou semnat de Hieronymus Bosch. Îl Îndopase nu doar cu amintiri personale care nu-i făceau nici un bine, dar și cu informații dezlînate, lacunare, frustrante, pe care le putuse culege despre ascendența lui paternă - i se povestise despre un cimitir din Polonia, În vechea Prusie orientală, În care numele lui de familie era săpat cu dalta În piatra majorității mormintelor -, fără a mai pune la socoteală tot ce știa despre nenorocirile omenirii, tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tatălui său. Știa că efectuase un transfer sexual infantil de o intensitate excepțională asupra celor doi părinți. Nu i s-ar fi spus nimic nou. Știa că dragostea și ura sînt strîns unite. Conflictul Între senzualitate și dragoste filială, penisul patern interiorizat, stadiul sadic-oral, toate astea le știa pe dinafară. De acum Înainte, prefera să-i citească pe psihanaliști decît să le vorbească. Îi spusese Catrionei: „Psihanaliza e ceva care te prinde prea tare. E mai rău decît să joci șah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Maryse În acel august din 1958, viața mea n-ar mai fi fost aceeași, pentru bunul motiv că aș fi izbutit să-mi satisfac dorințele proprii mai degrabă decît pe cele ale părinților. N-am avut forța să Încalc legea paternă. Nici măcar nu mi-am imaginat că era cu putință. Cerînd Întregii familii să se adune pentru rugăciunea de seară, tata se lua pe sine drept reprezentant al lui Dumnezeu. A scris-o, de altfel: „Ne-am văzut, Încet-Încet, copiii căpătînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
taie În bucăți corpul mamei, sa-l mănînce, să-l devoreze, și că aceste dorințe traumatizează. Frica de mama devine intolerabilă. Avusesem cumva și eu dorințe de soiul ăsta, de a scotoci prin burta mamei pentru a extrage un penis patern sîngerînd? În poza În care, stînd În brațele mamei, am privirea vioaie și expresia afectuoasă a unui teckel, meditam cumva să-i scot mațele? La urma urmei, de ce nu? Tendințele mele sadice În plină explozie! Degeaba Îmi cercetam amintirile, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care i-l oferise cu cîțiva ani În urmă de ziua lui. Stiloul acela din aur nu era nimic altceva decît un obiect real. Era oare și simbolul remușcărilor mele? Emblema scrisului la care mă dedasem În răspăr cu voința paternă? Un martor pe care Îl treceam asupra lui ca Într-o cursă de ștafete, eu rămînÎnd pe teren, iar el dispărînd În veșnicie? Îi oferisem oare acel stilou ca să nu se Înverșuneze Împotriva mea după moarte? I-l Înmînasem așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Solomon schimbă radical destinul personajului. De la prima sa apariție, Eurites, fiul lui Anytos, care nu și-a declarat încă identitatea, constată că raționamentele lui Socrate cu privire la gradul de dificultate al diferitelor meserii reprezintă o aiureală curată (p. 37). În pofida interdicției paterne, el a venit să ia lecții de la filosof fiind dornic să cunoască lumea și este dezamăgit când acesta îi spune : nu te pot ajuta decât să te cunoști pe tine însuți (p. 37). Agitat de gânduri și sentimente tulburi, tânărul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Centrul unității familiale se afla în șeful său, tatăl (...); o egalitate absolută domnea printre ceilalți membri ai familiei (...). Dacă tatăl înceta să existe, fratele cel mai mare îi prelua locul (...), iar dacă printr-un accident oarecare transmisia naturală a autorității paterne era întreruptă, de exemplu, ca urmare a demenței fratelui mai mare sau călugăririi sale, ceilalți membri ai familiei trebuiau să aleagă un șef sau părinte. Dacă alegerea lor cădea asupra celui mai tânăr, acesta era cu toate acestea numit bătrânul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Cine știe? Regele s-o fi gândit la întregul Univers, în mijlocul căruia pitagoreicii zic că este așezat focul, pe care-l numesc Vesta și unitate. Da, asta e Vesta. Focul veș nic din Univers. — Din acest moment, ieși de sub autoritatea paternă și se rup toate legăturile ce te țineau legată de familia ta. Cuvintele sunt ca o ploaie rece pentru Occia. Se înfioară. — Părintele tău mi te încredințează mie... E cumva și tatăl fetiței de față? Nimeni nu s-a ostenit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să găsească altă cale să o facă să înțeleagă că atât ele, cât și flaminii însărcinați cu slujba unui singur zeu, pontificii și augurii, sunt cu totul în puterea principelui. Dreptul pontifical îi îngăduie să-și exercite asupra lor puterea paternă, în numele zeilor. — Ai mai avut cumva vreo soră aleasă pentru acest sacerdoțiu? răsună iarăși glasul Marelui Pontif. Asta ar scuti-o să devină la rândul ei vestală, gândește Occia. — Tatăl tău a fost flamin? se interesează și rex. Vestala Mamă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
greșelile obișnuite va fi bătaia. Vestala Mamă oftează. Nu față de vestale are nevoie Marele Pontif de drepturi coercitive, căci sunt incluse în jurisdicția domestică pe care o are asupra lor. Atât ele, cât și flaminii sunt plasați sub puterea lui paternă, în calitate de fii și fiice. Numai de rex nu se poate atinge, chiar dacă îi este subordonat din punct de vedere religios. — Pe zeii cei sfinți, de te vei face vinovată, voi fi silit să te biciui goală. Ce să-i faci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]