8,290 matches
-
sunt, plini de mândrie, Și împietriți ca focul. Fermecătoare-i a lor culoare, Cu toate că par incolori De o frumusețe uimitoare Sunt, și par nemuritori. Amant cu Luna, fiul ei, Liber ca haosul nebun, E împietrit și șade sus Nemișcat, cu patimă nebună. Însă sub culoarea veșnic admirată De ochi neimportanți, Mai falnic decât lebăda rănită, Cu inima departe de iubire Se pare că-i cu lacăt ferecată Inima, și el e stăpânul proprii lumi" ( Izolat) Tot din acea zi țin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
părea. Intenționat, îl amețeam, îl înnebuneam; mă învârtisem în jurul lui până când devenisem eu centrul lui. Până când să aibă nevoie de mine. Și mie îmi tânjea inima după el. Însă nu vroii să mi-o dau pe a mea. Furioasă, cu patimă, îl iubii la nebunie. Chiar îi dădui și o bucățică de inimă. Pentru a lua o bucățică dintr-a lui la plecare. Parcă simțind ceva, nu mă slăbea din priviri și îmbrățișări. Nu vroia să îmi dea drumul. Eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Costache Olăreanu (1948) și Ion Gheorghe Pricop (1959-1964). De aceea, îi atrag atenția că și-a luat pe umeri o povară care trebuie onorată. I-am urmărit evoluția lui Rareș Tiron încă din clasa a X-a și constat că patima scrisului devine o constantă a vieții sale, deocamdată cu ingredientele vârstei, cu orgoliul nemărturisit al cuceririi lumii cu talentul său, transferat, desigur, câtorva eroi din cartea debutului, pe care se încumetă s-o propună cititorilor: Istorisiri nesănătoase fericirii. Noul pretendent
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
multe legături sociale, treptat, Anton se deprinse cu înclinații către monolog. Prin urmare, în fiecare dimineață, fără nicio excepție, el se înfățișa în fața oglinzii sale, așa cum s-ar înfățișa în fața unui vechi prieten, salutând-o cordial și continuându-și cu patimă monologul lăsat întrerupt din ajun. Astfel, de fiecare dată, când se afla acolo, privea acea față omenească cu un nemărginit nesaț și pe o parte, și pe alta, se măsura foarte atent de sus până jos, constata mulțumit că toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și fragede, printre care vorbele-i ieșeau într-o desăvârșită armonie, toate laolaltă - credeam eu - se află în strânsă legătură cu ceea ce simte femeia, atunci când se îndrăgostește de un bărbat și vrea să îl ațâțe, speculând cu iscusință micile lui patimi și slăbiciuni, fără de care bărbatul n-ar mai fi nicidecum bărbat. Dar omul poate vedea limpede lucrurile din jurul său doar abia după ce fumul care-l înconjoară se împrăștie și ochii încetează să-l mai usture. Așa stând lucrurile, pe atunci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și voi deschide poarta sufletului său, povestind ce i s-a întâmplat, după cum și eu am aflat la rândumi, mai deunăzi, cu mirare. Istorisiri nesănătoase fericirii 41 Se întâmplă uneori ca gândurile omului, sub imboldul puternic și violent al unor patimi adesea tăinuite, să se preschimbe pe neașteptate în dovezile cele mai limpezi de adevăr, cu totul reale, evidente, care ți se așază drept sub nas, pregătite gata să le observi, să le îmbrățișezi și să le pătrunzi sensul pe deplin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 54 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 55 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci de ani ai săi, traiul i se scurge în dezordine, căci îl muncește amarnic același gând obsedant și pătimaș, și anume trecutul. Este crâncen chinuit, fiindcă nu reușește să astupe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cel mai mic sunet. Pe el nimic nu-l puse în încurcătură; totul decurse precum dorise el să decurgă, conform planului său dinainte stabilit. Acum, se isprăvise! Ca din senin, ura oarbă și incandescentă a bărbatului se spulberase, iar ceața patimii copleșitoare i se-mprăștiase, de nu mai rămăsese decât luciditatea înfricoșătoare și morbidă a realității. Judecata limpezindu-i-se, el își dădu pe loc seama înspăimântat că păcatul fetei, pus în cumpănă cu pedeapsa primită de ea, fusese prea mic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai tare, luptând pentru libertatea sa, decât cel care știe bine că nu a greșit cu nimic! Am fost adusă aici cu forța de către familia mea, renegată și uitată de toți, sub singurul pretext că în mine glăsuiește - chipurile - o patimă nebună. (Și, culmea culmilor, au reușit chiar să și demonstreze asta prin nu știu ce diagnostice psihiatrice doveditoare, dar în întregime scornite, firește!) De fapt, lucrul acesta s-a întâmplat pentru unicul motiv că le-am fost incomodă întotdeauna, punându-mă împotriva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ei. Nimeni, însă, nu mai băga asta de seamă. Acum, altceva cântărea greu în atenția celor două femei. Adriana, după câteva clipe îndelungi de liniște copleșitoare, prinzând parcă dintr-odată puteri nebănuite, începu să vorbească grăbit, cu un fel de patimă sălbatică, uneori părând că se adresează Luizei, alteori părând c-ar vorbi singură, iar, la izvorul dârelor ei de lacrimi, i se vedeau bine ochii deznădăjduiți și tulburi, ce parcă, fără voia lor, își spuneau ei singuri propria poveste: - Dorești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Poate, de aceea, dacă - să zicem - ar fi avut posibilitatea aceasta, el chiar și-ar fi pus acele prafuri nenorocite într-o ramă scumpă și s-ar fi închinat la ele în chip de icoană! Practic, devenise robul încătușat al patimii sale greșite. Iar aceasta dau asigurări că nu este o exagerare deloc. Într-adevăr, se vede limpede cam ce schimbare se petrecuse, într-un răstimp relativ nu foarte lung (repet: doar de câteva luni), cu eroul povestirii mele, fiindcă, dacă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
urlete din partea ei, care deja ajunsese la o stare nemaipomenită de paroxism isteric. - Haide, vorbește odată, răspunde drept, nemernicule! Ce s-a ales de mințile tale? Cum de te-ai putut gândi să te droghezi, făcând și datorii pe deasupra de pe urma patimii tale prăpăstioase? Zău că nici măcar prin vis n-aș fi putut să-mi închipui așa ceva! Dar, spune odată ceva, haide! Cine ți-a putut suci capul în halul ăsta? Ești un ușuratic, asta ești! Ah, până unde ai fost în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
idealist irecuperabil, un însetat de libertatea absolută „în acest regretabil veac”. Plecat în căutarea absolutului care i se refuză ostentativ, personajul are propria lui rețetă: întoarcerea către sine însuși, dublată de izolarea din cotidian, la fel ca și Silvestru din Patimă primejdioasă, care, cu inteligența sa remarcabilă, era un „idealist neegalat”. În Invidie mocnită, cadrul acțiunii este reprezentat de un „loc abject, scârbavnic și de nesuportat”, descris lapidar, cu maximă obiectivitate, prin doar trei epitete foarte bine selectate, pentru a se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
creator de viață veritabil, mai ales capabil să scruteze dimensiunile profunde și greu de pătruns ale sufletului uman, să foreze adânc, cu multă răbdare și uneori chiar cu un oarecare cinism, în conștiințe bântuite de cele mai firești sau nefirești patimi sau obsesii, să mânuiască cu abilitate fraze bine construite, dar - cel mai important - să imagineze subiecte unice și cât se poate de normale totodată, pentru că, în definitiv, lui Rareș Tiron îi place să studieze cu atenție oamenii și să îi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un creator!”, îi voi răspunde cu promptitudine: Bravo! Ai reușit! Ești un mare creator! Felicitări, dragul meu! Luminița SĂNDULACHE 202 Rareș Tiron CUPRINS PREFAȚĂ: ÎN CĂUTAREA FERICIRII ................................... 5 Suflet paralel ..................................................... ............................... 13 Metamorfoză divină ..................................................... .................. 21 Bătrân frustrat ..................................................... ............................ 29 Voință împlinită ..................................................... ......................... 39 Patimă primejdioasă ..................................................... .................. 55 Invidie mocnită ..................................................... .......................... 67 Loc predestinat ..................................................... ........................... 77 Activitate mistuitoare ..................................................... ................ 97 Cale regăsită ..................................................... .............................. 117 Experiență aparte ..................................................... ..................... 147 POSTFAȚĂ: ÎN CĂUTAREA LUMII INTERIOARE ....... 197 Istorisiri nesănătoase fericirii 203 204 Rareș Tiron EDITURA ȘI TIPOGRAFIA PIM Șoseaua Ștefan cel Mare și Sfânt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mustra, îl privea pe spirit cu compătimire, văzând cum acesta încet, încet, din imaginea ei se topea, doar pentru că iubea. Ea, fecioara de pe pământ, de el s-a îndrăgostit. Încet și-a potolit inima, promițându-i ca atunci când zbuciumul și patima cea dulce a pământului o vor ajunge, o să-l roage pe bunul Dumnezeu să o ierte și să-i arate drumul pe care trebuie să-l urmeze ca orice pământean. Spiritul, aprins de focul dragostei, dezamăgit de refuzul zânei pământene
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a răspuns Dondonel. -Bine, mergem acasă, dacă asta vrei, a răspuns Dondică. În timp ce se ridica de pe cioată l-a mai întrebat pe Dondonel: -Spune că nu ne aude nimeni; de ce ai dat foc la paie? -Cum de ce, a răspuns cu patimă Dondonel...Dacă venea taurul către depozit, ce pățeam eu? La asta te-ai gândit? -Ai dreptate, așa ca întotdeauna, Dondonel. Uite că la asta nu m-am gândit ... Au ieșit din pădure în drumul mare pentru a se îndrepta spre
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
este ea însăși, ca ceea ce ea încearcă în mod constant ca fiind ea însăși. Atâta vreme cât viața este în esență ceea ce se suferă și se îndură pe sine într-o pătimire mai puternică decât libertatea sa, ea nu este doar patos, patimă de sine, ci este determinată de asemenea ca suferință, fiind acel a se suferi primar în care constă orice subiectivitate surprinsă în posibilitatea sa radicală ca viața însăși viața fenomenologică absolută care suntem noi. În suferința faptului de a se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de deasupra capului marelui preot din templu, fumul din hornurile rotunde ale Ierusalimului regelui David. Și bunicul a spus: El a fost mai mare ca Doré. încă și mai mare. Plin de timpul său și totodată etern. Aceste imagini ale patimilor! Și Bunavestire! Și Apocalipsul! Ce armonie în compoziție! Și ce sentiment al îndurării! Nu este o simplă întâmplare că s-a reprezentat pe sine în chip de Iisus Hristos! Da, am spus eu. Așa este. Nu voiam să-l contrazic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
buzelor sale și își lipi cu tandrețe virilă obrajii, apoi gura de pântecul ei suplu, catifelat și fierbinte - un leagăn al tainelor vieții și iubirii, care se înălța și cobora ușor, în ritmul respirației. O, Doamne, repetă bărbatul copleșit de patimă și străbătut de un fior adânc, îți mulțumesc din suflet pentru darul pe care l-ai făcut astăzi umilului tău rob Adam, plămădind-o din coasta lui pe Eva!... Rugăciunea ...Venise primăvara. Soarele lumina din plin balconul frumos ornamentat cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu am cunoscut altceva. Toată viața am copiat cărți despre eroi și despre sfinți, despre cavaleri rătăcitori și despre ierburi de leac, despre mersul planetelor și despre vise, despre împărați și despre martiri, despre tot ceea ce mi s-a cerut, patima cu care am caligrafiat miile, zecile de mii de pagini, fiind cu totul neobișnuită. Zilnic, înainte de a mă apuca de scris, am făcut - și fac - o gimnastică specială, de fapt niște exerciții orientale de respirație, element foarte important pentru realizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ce se petrece la numai câțiva pași de mine - nu e prea lesne de suportat. Sunt un ins calm și disciplinat, dar cred că aceste însușiri mi-au fost - în astfel de situații - de mai puțin folos decât darul și patima mea tot mai arzătoare pentru arta caligrafiei. După cum se poate bănui, în chilie nu e prea greu să te scrântești, bineînțeles după recluziuni mai îndelungate. Caligraful dinaintea bunicului meu nu și-a revenit niciodată și, asemenea lui, în ultima sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
un loc sacru al prezenței lui Hristos. „Taina omului‐frate” este, de fapt, taina iubirii lui Hristos prezent în fiecare om. „Dumnezeu ‐ spune Sfântul Maxim Mărturisitorul - S-a făcut sărac de dragul nostru și a luat asupra Sa, prin împreuna‐pătimire patimile fiecăruia, și până la sfârșitul lumii pătimește mistic pururea pentru bunătatea Sa, după analogie cu pătimirea fiecăruia. ”3 Sensul vieții se descoperă prin dăruirea de sine Prezența tainică a Domnului Hristos în oamenii săraci și smeriți, „în acești frați prea mici
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
Mi-e sufletul un saltimbanc grotesc,/ Așa cum se-ntâlnesc prin iarmaroace,/ El - vrea nu vrea - e nevoit să joace/ Pentru plăcerea celor ce privesc.// În mine plânge râsul omenesc/ ?i râde lacrima, pe când cu voce/ Zadarnică de goale poloboace/ Străine patime maimuțăresc.// Așa mă știu. Vibrez cu toate-aceste/ De-a vieții fiecăruia poveste/ În clipa când o spun la spectatori.// Iar dezgustat de-atâtea măști și vise,/ De-mi pierd în alții eul uneori,/ Când ies din scenă, scuip printre cuvinte
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
din ultimul capitol, "cel mai frumos din întreaga mea viață", cum îl consideră, reprezintă imaginea sistematizată a întregii sale relatări care constituie romanul, punându-și pecetea și asupra urmărilor imediate lui: Se făcea că la o curte veche, în paraclisul patimilor, cei trei Crai, mari-egumeni ai tagmei prea-senine, slujeau pentru cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi. ș...ț Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. Înaintea noastră, în port
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]