12,546 matches
-
rol terapeutic, având ca scop suprimarea acțiunii nocive a cauzei, eliminarea consecințelor acesteia asupra organismului și restabilirea normalității. Cu totul altfel stau lucrurile în cazul limbajului psihologiei și psihopatologiei. În ambele situații cunoașterea vizează „subiectul” uman, viața psihică normală sau patologică, care este o experiență interioară. Ea nu este direct accesibilă experienței noastre, ci este intuită și reflectată. Din acest motiv, termenii limbajului în psihologie și psihopatologie sunt „concepte ale gândirii” rezultate din reflectarea „subiectului uman” în stare de normalitate sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
orice fenomen psihic este prezența intențională sau orientarea către un obiect”. Rezultatul este exprimarea prin cuvânt a acestuia. Întrucât orice conștiință este „o conștiință despre ceva” ( G. Lanteri-Laura) limbajul în psihologie și psihopatologie va reflecta „conștiința formelor psihice” normale sau patologice. Pentru E. Husserl, limbajul psihologiei și implicit cel al psihopatologiei, rezultă dintr-o „reducție eidetică”, care constă din posibilitatea descrierii stărilor sufletești a experiențelor conștiinței prin cuvinte. Limbajul, termenii psihologiei și ai psihopatologiei exprimă „separația” dintre „actele psihice” și „conștiința
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
disting două direcții: direcția științifică și direcția culturală. Le vom analiza pe fiecare în parte. Trebuie însă menționat faptul că termenii vocabularului atât în psihologie, cât și în psihopatologie și psihiatrie, desemnează calități ale unor manifestări psihice subiective, normale și patologice și nu structuri obiectuale ca în cazul anatomiei și al patologiei somatice. Să vedem în continuare cum sunt exprimate, din punct de vedere științific și cultural, conceptele de boală. Între limbajul științific și cel cultural există deosebiri pe care le-
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personificarea sau delimitarea unui anumit „tip uman” ce reprezintă personajul bolnavului psihic. Care sunt caracteristicile câmpului epistemologic în psihopatologie și psihologie? Câmpul epistemologic al psihologiei și psihopatologiei este un spațiu mintal, în care „conceptele denominative” exprimă „subiectul psihologic” normal sau patologic, pe care-l desemnează. Acest câmp epistemologic are un caracter variant, întrucât „conceptele operaționale” care desemnează și definesc „stările sufletești” au și ele un caracter variant în raport cu „atitudinea metodologică” față de „obiectul cunoașterii”. În sensul acesta o analiză, sumară, poate pune
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
definesc „stările sufletești” au și ele un caracter variant în raport cu „atitudinea metodologică” față de „obiectul cunoașterii”. În sensul acesta o analiză, sumară, poate pune în evidență modul în care au evoluat și s-au transformat „termenii” care desemnau anumite stări psihice patologice. Inițial termenii care desemnau tulburările psihice erau cuprinși într-un singur cuvânt: „nebunia”. Ea avea conotația morală a abaterii de la ordinea firească a lucrurilor. Modalitatea de înțelegere și denumire morală a tulburărilor psihice a persistat, așa cum o vedem în alte
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cum ar fi: catarsus, refulare, sublimare, conversiune somatică, protecție, transfer, complexe ideo-afective etc. Asistăm prin aceasta la o diferențiere internă a limbajului psihologiei și al psihopatologiei, în raport cu atitudinile doctrinare și modalitățile de acțiune practică asupra vieții psihice umane, normale sau patologice. Cum era și firesc, în cazul acestei diversificări ce masca o „inflație de termeni”, criza nu va întârzia să se producă. Aceasta va fi marcată prin „reacția anti-psihiatrică” de la jumătatea secolului XX (A. Szasz, A. Laing, D. Cooper, M. Foucault
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu este material, concret-obiectiv, este negată în mod direct existența acestuia, considerând că este o „construcție mintală” cu caracter arbitrar, a psihiatrilor, care „medicalizează viața psihică” elaborând într-o manieră arbitrară, în primul rând din punct de vedere lingvistic, „etichete patologice”. Natural că acest punct de vedere este pur speculativ și privește aspectele formal-externe, de ordin lingvistic al psihiatriei și psihopatologiei, neafectând în nici un fel esența interioară a „obiectului epistemologic” al acestor discipline. Este pur și simplu o „dispută lingvistică” legată
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de aici se pornește în cunoașterea și înțelegerea formelor suferinței umane, atât în medicina somatică, cât și în psihiatrie. Limbajul empiric precedă întotdeauna limbajului epistemologic, întrucât el este expresia suferinței bolnavului respectiv, al atitudinii sale față de impresiile produse de „transformarea” patologică care survine în existența sa. Spre deosebire de limbajul epistemic, care este un limbaj rațional, limbajul empiric este un tip de limbaj emoțional și subiectiv, comunicând noile „experiențe morbide” ale persoanei în condițiile determinate de boală. Acest limbaj al bolnavului este un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pot distinge două direcții metodologice: a) direcția biologică, pur medicală, care experimentează clinic obiectul psihiatriei, respectiv, bolnavul psihic și boala acestuia; b) direcția umanistă, pur filozofică, aceea care gândește, interpretează reflexiv ființa umană și „modurile sale de existență” de factură patologică în raport cu „formele vieții psihice normale” (L. Binswanger). În psihopatologie „metoda filozofică” are scopul esențial de a expune omul lui-însuși, în asemenea măsură încât acesta să se poată recunoaște în mod autentic (J. Beaufret). K. Jaspers recunoaște faptul că filozofia este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comunicării dintre aceștia, din cursul „dialogului” între ei. Medicul (M) interoghează bolnavul (B) și-l compară pe acesta cu modelul persoanei normale (N). Bolnavul va apărea diferit de persoana normală, motiv pentru care medicul va situa persoana bolnavului în sfera patologicului. În felul acesta bolnavul va fi identificat cu patologicul. În acest moment se încheie procesul de „observație-cunoaștere” în psihopatologie, așa cum se poate vedea din schema de mai jos. fig. p. ms. 95 Relatare Se recunosc Se identifică Nu se recunosc
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
medicală, folosit de majoritatea specialiștilor. Orice examen psihiatric are următoarele obiective: I) Anamneza bolnavului, a familiei acestuia sau a altor persoane din anturajul său și care constă din următoarele: 1) Stabilirea antecedentelor familiale ale bolnavului, în special cele de ordin patologic privind următoarele aspecte: a) antecedente directe (părinți, bunici); b) antecedente colaterale (unchi, mătuși, veri, frați, surori); c) descendenți (copii). 2) Cunoașterea antecedentelor personale ale bolnavului, insistându-se în mod special asupra celor de ordin patologic: a) nașterea (sarcină dorită, accidentală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în special cele de ordin patologic privind următoarele aspecte: a) antecedente directe (părinți, bunici); b) antecedente colaterale (unchi, mătuși, veri, frați, surori); c) descendenți (copii). 2) Cunoașterea antecedentelor personale ale bolnavului, insistându-se în mod special asupra celor de ordin patologic: a) nașterea (sarcină dorită, accidentală, nedorită, născut la termen, prematur, sarcină gemelară, complicații la naștere etc.); b) dezvoltarea (motorie, senzorială, limbaj, comunicare etc.); c) bolile copilăriei (prezente, absente, complicații, igienă, alimentație, receptivitatea la boli etc.); d) pubertate și adolescență (cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
afectivă, carențe emoționale, frustrări, sexualitate, ciclul menstrual la fete etc.); e) dezvoltarea psihică și evoluția școlară (normală, cu tulburări, dificultăți școlare, integrarea în grupul școlar, relațiile și modul de comunicare cu ceilalți, comportament și acțiuni, randament școlar etc.). 3) Antecedentele patologice ale bolnavului privesc următoarele aspecte: a) boli ale copilăriei care pot genera tulburări în dezvoltarea psihică (convulsii febrile, traumatisme cranio-cerebrale, meningite sau meningoencefalite etc.); b) alte afecțiuni (TBC, sifilis, alcoolism, toxicomanii, aberații sexuale, tulburări endocrine, boli psihice etc.); c) tipul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburărilor din sfera perceptivă ne pune în evidență următoarele aspecte: - perceperea corectă a realității; - perceperea deformată a realității (iluzii); - acuze perceptive diferite de a căror natură nefirească, anormală, bolnavul este conștient, considerându-le ca atare (dureri, cenestezii, cenestopatii etc.); - perceperea patologică a unor „voci”, „imagini vizuale”, „gusturi” sau „mirosuri” etc., fără o sursă sau obiect real exterior, de tipul halucinațiilor. d) Aprecierea unor tulburări în sfera gândirii bolnavilor se va referi la următoarele aspecte: - asociații ideative: lente, incoerente, fugă de idei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
observației clinico-psihiatrice următoarele: - vorbire rapidă sau lentă, ezitantă, baraje verbale, voce șoptită sau de intensitate crescută, amenințări și injurii verbale, limbaj moriatic, limbaj afectat, manierist etc.; - vocabular bogat sau sărac, neologisme de factură bizară, utilizarea unor „limbaje artificiale” de factură patologică (glosolalie, pseudo-glosolalie, schizofazie, afazie), stereotipii verbale. h) Investigarea sferei instinctive ne poate pune în evidență tulburări din cele mai diferite din sfera instinctelor, tendințelor și a trebuințelor bolnavului, cum ar fi de exemplu următoarele: - scăderea sau pervertirea instinctului alimentar (inapetența
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
istoria tulburărilor psihice; - istoria medicală a cazului (examene medicale anterioare, diagnostice, tratamente, modele de evoluție, vindecări, recăderi, ciclicitatea evoluției clinice etc.); - cadrul familial, socio-cultural și profesional al acestuia. Asupra tulburărilor psihice se vor avea în vedere două aspecte: a) antecedentele patologice: episoade analoage anterioare, starea interepisodică, antecedente somatice și psihiatrice (traumatisme, oboseală, situații stresante, infecții, alcool, droguri etc.); b) caracteristicile episodului actual: acuzele pacientului, modul de apariție al tulburărilor, reacția și relatările anturajului etc. Referitor la istoria personală a subiectului vom
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a) Cum trebuie să înțeleg ceea ce spune ? b) Cum gândește acesta ? c) Cum acționează ? d) Care este sensul gândirii și al acțiunii acestuia ? Cu aceste întrebări intrăm în domeniul hermeneuticii psihopatologice. În această situație obiectul este reprezentat „prin ceea ce intervine patologic” în cadrul „istoriei individuale” a persoanei respective (L Binswanger, K. Lowith, H. Tellenbach). L. Binswanger remarca faptul că materialul hermeneutic în acest caz este reprezentat atât de elementele „verbale”, cât și de cele „non-verbale” ale discursului sau „narațiunii clinice” a bolnavului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolii, și o dimensiune antropologică a acesteia (F. Laplantine). Psihologia medicală, axându-se în principal pe suferință, ca fenomen sufletesc de „limită”, va cerceta în primul rând aspectele antropologice ale acesteia. Elementul care sintetizează dimensiunea antropologică a bolii sunt „modelele patologice”, de factură etiologică sau terapeutică ale acesteia. Pentru F. Laplantine, „modelele sunt construcții teoretice cu caracter operator, ipoteze de cercetare elaborate plecând de la o ruptură epistemologică în raport cu ceea ce este trăit și care nu se poate substitui realității empirice, întrucât ele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în existența sau psihobiografia persoanei umane. Orice boală are o cauză care alterează substratul anatomic și care este însoțită de tulburări funcționale din care se constituie tabloul clinic al bolii respective. 2) Modelul relațional implică o tulburare a raportului „normal/patologic” și el se manifestă în următoarele forme: a) boala ca ruptură a echilibrului dintre om și el însuși; b) boala ca ruptură a echilibrului dintre om și natură; c) boala ca ruptură a echilibrului dintre om și mediul său social
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
individului de a scăpa de constrângerile vieții și ale societății, atrăgând atenția celorlalți asupra lui; el va fi „preluat în grijă” de alții (medic, familie etc.) valorificându-se statutul prin „beneficii” secundare bolii; b) boala-compensare este situația în care experiența patologică a unei infirmități permite individului să facă dovada unei voințe excepționale; c) boala-vindecare apare ca o „corupere” a unor slăbiciuni ale personalității individului; d) boala-voluptate este legată din punct de vedere psihanalitic, de principiul plăcerii și de principiul realității; rolurile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
zone interzise” ale trupului și de „a acționa” asupra acestora. Secțiunea a II-a PSIHOPATOLOGIE CLINICĂ Psihopatologia clinică are ca obiectiv studiul organizării și al dezorganizării sistemului personalității, considerat ca spațiu de dezvoltare al „fenomenelor psihice morbide”. Ea studiază modalitățile patologice ale proceselor psihice, considerate individual, după o ordine sistematică, sindroamele psihopatologice, precum și nosologia psihiatrică. Este analizată dinamica proceselor psihopatologice, formele lor de manifestare individuală sau „complexe de simptome”, semnificația acestora în raport cu persoana și psihobiografia bolnavului. 10. CERCETAREA ȘTIINȚIFICA ÎN PSIHOLOGIE
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un construct al intelectului cunoscător, care desemnează în limbajul științific medical, transformarea psihopatologică a persoanei bolnavului sau „grupajul de fenomene psihice morbide” observate de medicul-cercetător la subiectul/bolnavul său. Ea este expresia științifică a stării de dezechilibru sau de tulburare patologică a personalității individului respectiv. Gândirea medico-psihiatrică, se înscrie în cadrul raționamentului clinic general care nu face practic, nici un fel de distincție epistemologică (și, de altfel, nici nu urmărește acest lucru) între tulburările somatice, tulburările psihice sau tulburările psihosomatice. Gândirea clinică este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următoarele: - reproducerea exactă a studiului cercetat; - reproducerea studiului cu variații sistematice ale variabilelor relevante. Scopurile cercetării științifice Scopurile cercetării științifice în psihologie și psihopatologie au, așa cum am menționat anterior, aspecte particulare legate de natura obiectului cercetat (viața psihică normală sau patologică și semnificația acesteia). Din punct de vedere metodologic distingem următoarele aspecte: 1) Descrierea, care constă din următoarele: - enumerarea caracteristicilor unui eveniment, obiect sau individ; - delimitarea și definirea acestuia. 2) Predicția: psihologii cercetători nu se mulțumesc numai să descrie lucrurile observate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
respective. Din acest motiv „persoana ca subiect pur”, ca „fapte de conștiință” nu poate fi experimentată, ci trebuie gândită. Cunoașterea se face în cazul acesta prin intermediul metodelor filozofice: metoda fenomenologică, comprehensivă și prin interpretarea hermeneutică a faptelor psihice normale sau patologice (K. Jaspers, E. Minkovski, L. Binswanger, H. Tellenbach). Etica cercetării științifice Cercetarea științifică în psihologie și psihopatologie, ridică probleme serioase și specifice de care suntem în mod absolut obligați să ținem seamă. Faptul că „materialul de cercetare științifică” este reprezentat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
distinge două categorii de răspunsuri: culturale, de factură mistico-magică, ce consideră nebunia ca pe o manifestare a supranaturalului în om, divin sau demoniac; științifice, de factură predominant medicală sau medico-psihologică, ce vedeau în nebunie o alterare a spiritului, o schimbare patologică a persoanei umane, sub diferite aspecte. Interesant și semnificativ pare faptul că ambele opinii au existat permanent în paralel, acceptându-se reciproc, în mod tacit, adesea chiar completându-se sau suprapunându-se până la a se confunda una cu alta. Exemplul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]