15,863 matches
-
cuiva. În fața așteptării tăcute și binevoitoare a colonelului Hartep avea limba legată. Căpitanul Alexici deschise ochii și Îi Închise iarăși. Doctorul spuse rar: — Medaliile acestea le-ați câștigat servindu-vă patria În timpul războiului. Eu nu am medalii, pentru că Îmi iubesc patria mult prea mult. Eu nu lupt pentru teritorii noi, ci pentru o lume nouă. Cuvintele Îi secară. Nu avea un public care să-l Încurajeze și deveni conștient de caracterul artificial al cuvintelor sale, care nu relevau marea dragoste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Revoluționar al Partidului Kuomintang a fost înființat la 1 ianuarie 1948 de fracțiunea democratică a Partidului Kuomintang și de personalități politice ale momentului. Acesta are specificul unei alianțe politice și își dedică eforturile construcției socialiste cu specific chinezesc și reunificării patriei. Președintele celui de-al 12-lea Comitet Central al Comitetul Revoluționar al Partidului Kuomintang este Wan Exiang. Liga Democratică din China Liga Democratică din China a fost constituită în martie 1941. Este o alianță politică ce reunește personalități din domeniul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-lea. Anterior însă, celebrul "Drum al mătăsii" a contribuit, prin materialul prețios care i-a dat numele, la intensificarea relațiilor comerciale și a schimburilor culturale dintre China și alte țări din Asia, Africa și Europa, iar China a fost numită "Patria mătăsurilor". După secolul al VIII-lea, odată cu exportul de porțelanuri chinezești, China și-a schimbat renumele devenind "Patria porțelanurilor". China a exportat inițial porțelanuri în țările asiatice. Dar din secolul al XVII-lea au început să manifeste interes crescut în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
intensificarea relațiilor comerciale și a schimburilor culturale dintre China și alte țări din Asia, Africa și Europa, iar China a fost numită "Patria mătăsurilor". După secolul al VIII-lea, odată cu exportul de porțelanuri chinezești, China și-a schimbat renumele devenind "Patria porțelanurilor". China a exportat inițial porțelanuri în țările asiatice. Dar din secolul al XVII-lea au început să manifeste interes crescut în colecționarea porțelanurilor chinezești și curțile regale și palatele imperiale din Europa. După ce Portugalia a deschis căi navigabile între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
într-un final, din rândul favoriților și l-a trimis în exil. În anul 279 î.e.n., oștile invadatoare ale statului Qin cuceresc Yingdu, capitala statului Chu. Intuițiile sale cu privire la cotropirea țării de către statul Qin se adeveresc. Neputând suporta gândul pieirii patriei sale dragi, Qu Yuan se aruncă în râul Miluo din provincia Hunan de astăzi. Primul poet din istoria Chinei, Qu Yuan, a lăsat posterității o moștenire nepieritoare. Originalitatea poeziei sale, inspirată din literatura orală, constă în introducerea tematicii naționaliste și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și iarna este de preferat cel roșu sau ceaiul de iasomie. Nu este indicat să fie băut pe stomacul gol, ci servit după sau între mese. Cei care suferă de insomnie, nu trebuie să bea ceai înainte de culcare. China este patria ceaiului, având o istorie de 4-5 mii de ani de cultivare a acestuia, iar în prezent este cel mai mare producător și exportator de ceai. În 2012, producția de ceai a Chinei a fost de aproximativ 1.750.000 de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Faptul că ar putea fi uciși aiurea pe meleaguri străine e puțin față de amintirea sărăciei și umilințelor de acasă. E mai bine în trenul morții decât să mănânci pești otrăviți adunați de pe Siret sau Olt. Nici unul nu vrea înapoi în patrie. Cu atât mai mult cu cât moartea multă și dintr-o dată va să vină și pe la noi. Osama bin Laden a anunțat că toți cruciații și aliații lor vor plăti. România e aliatul Americii, ca și Spania. Armata română defilează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mâinile pe piept. Cei care, asemenea lui Iisus, întreabă în fiecare dimineață: „Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”. Aud că această catedrală se va construi din banii strânși de Biserică din donații de la credincioși. Mii de miliarde adunate de la amărâții patriei, pentru care bănuțul de 5.000 e cât roata carului? Haida de! Donații vor fi, cu siguranță, de zeci și sute de milioane, dar o să le facă alde Oprișan, Mischie, Bebe Ivanovici, Gigi Becali, Mitică Dragomir, firește nu înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lumina în sală. La cozile imense de luni dimineața erau și bișnițari. Specula cu bilete de Cinematecă! o minune pe care n-o s-o mai văd în vecii vecilor. Cei mai mulți erau profesioniști - niște hominizi care se mutaseră de la Scala și Patria, că era vad la Union. Unul însă... scund, dar vânos, măsliniu, cu trăsături regulate, nepotrivite cu privirea iute, de bandit mexican. Nu se mulțumea să vândă bilete, intra și la filme. Nu stătea în sală, se suia pe postamentul scenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Doamne, ce se întâmplă și pe lumea asta, grasa care-i fugărise în timpul preparativelor era chiar mă-sa, iar ei au sărit ca iepurii peste gardul care împrejmuia terenurile. Adevărul e că omul împrumută diverse trăsături de la animalele din fauna patriei, fie ele sălbatice, fie domestice, băiatul cu figură turtită, spre exemplu, fusese hărăzit cu însușiri de catâr. A venit la gard, le-a cerșit alți biscuiți, ei i-au dat, ce puteau să facă?, să-l refuze?, îi înghițea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Odată, pe la paișpe ani, tata a coborât unde s-a oprit trenul, la Hunedoara, și s-a angajat la combinatul siderurgic. Scăpa și el de descărcările electrice, măcar din când în când. Mai târziu, obiceiul de-a colinda pe întinsurile patriei și reflexul de-a fugi de acasă cred totuși că i s-au păstrat. Altminteri nu-mi explic de ce pleca întruna pe șantiere. Zicea că pentru bani, dar nu-l credea nimeni. Câteodată, după discuții interminabile, mama îl convingea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a trântit ușa dormitorului și a continuat să dea în mama ca într-un sac de box. În Abecedar scria așa: „Tata merge pe tractor/ Mama cozonaci ne face/ Și noi învățăm cu spor/ Când e pace“. Ce minciună! 9. Patria e un borș cu știr Sunt ca un fel de ceață. Lumina veiozei, scara blocului, chipul lui Filip. Ceața aceea mohorâtă care apare dintr-o văgăună a muntelui, mai întâi furișându-se, încă plăpândă, încă străvezie, ca apoi, pe nesimțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spirite care-și au culcușul acolo în ceață (nu atât înfricoșătoare, cât necunoscute și, tocmai de-asta, cu mult mai înfricoșătoare), să-ți obișnuiești ochii cu lumina difuză, lăptoasă, grea, să reciți vreo strofă dintr-o poezie cu șoimi ai patriei ca să prinzi puțin curaj: „Noi suntem viitorul/ Și-n țara ce-o clădim/ În zborul către mâine/ Ca șoimii o să fim“. Ciudat. Poate că în momentul acela vreo incantație misterioasă a făcut ca spiritul de șoim să se cuibărească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Ca șoimii o să fim“. Ciudat. Poate că în momentul acela vreo incantație misterioasă a făcut ca spiritul de șoim să se cuibărească în mine, ca o mlădiță înmugurită din trunchiul strămoșesc, dar nu mi-am deschis aripile spre lumină, către patrie nici atât (patria era grasă, avea părul permanent și semăna leit cu tovarășa Stănescu de la grădiniță), ci am început să plutesc peste scaune și dulapuri prin apartamentul 40. Acolo, jos, era o ceață stătută, rea, poate de la țigările pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o să fim“. Ciudat. Poate că în momentul acela vreo incantație misterioasă a făcut ca spiritul de șoim să se cuibărească în mine, ca o mlădiță înmugurită din trunchiul strămoșesc, dar nu mi-am deschis aripile spre lumină, către patrie nici atât (patria era grasă, avea părul permanent și semăna leit cu tovarășa Stănescu de la grădiniță), ci am început să plutesc peste scaune și dulapuri prin apartamentul 40. Acolo, jos, era o ceață stătută, rea, poate de la țigările pe care le fuma tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu ca al meu, care nu prea era, v-am spus, nu contează, tata e tata, altă definiție mai bună nu pot găsi (și nici n-am să încerc să găsesc), iar eu eram șoim și zburam deasupra ceții, cu patria n-aveam pe atunci nici o treabă, ceața se strecurase cumva pe sub ușa noastră, continua și pe scara blocului, nici nu m-a lăsat să văd dacă Filip plângea, dacă îl strângea pe Matei cel de jos de mână sau căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la vârf, de elefant cu iatagan în gură, nu ne-a fost prinsă la gât așa, de florile mărului, că ea se numește cravată, iar cravata asta a fost lăsată pe pământ ca să facă niște legături bizare între copii, șoimi, Patrie și Partid, în sensul în care copiii cu cravată sunt șoimi pe care i-a născut Patria ca să zboare și să-i mulțumească Partidului că i-a trimis la grădiniță. Trebuie să recunosc că ceva era putred în toată tărășenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
florile mărului, că ea se numește cravată, iar cravata asta a fost lăsată pe pământ ca să facă niște legături bizare între copii, șoimi, Patrie și Partid, în sensul în care copiii cu cravată sunt șoimi pe care i-a născut Patria ca să zboare și să-i mulțumească Partidului că i-a trimis la grădiniță. Trebuie să recunosc că ceva era putred în toată tărășenia asta. De fapt, erau chiar mai multe. Unu la mână: dacă unii copii se transformă în șoimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să învățați? Și dacă la grădiniță e nasol? Pentru ce să-i dai Partidului chiar și un prinos de fericire, dacă el te trimite unde tu nu vrei să te duci? Ar mai fi și patru la mână: dacă despre Patrie mai știam cât de cât ceva, cum se îmbracă, când se enervează, Partidul chiar nu mi-l puteam închipui defel. În rest, n-aveam nimic împotrivă ca Patria să nască turme de șoimi (un fel de văcuțe cu aripi), pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să te duci? Ar mai fi și patru la mână: dacă despre Patrie mai știam cât de cât ceva, cum se îmbracă, când se enervează, Partidul chiar nu mi-l puteam închipui defel. În rest, n-aveam nimic împotrivă ca Patria să nască turme de șoimi (un fel de văcuțe cu aripi), pe care să le trimită la păscut lumină într-un plai ca o grădină. Era treaba ei de Patrie și cu chestii din astea e bine să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
puteam închipui defel. În rest, n-aveam nimic împotrivă ca Patria să nască turme de șoimi (un fel de văcuțe cu aripi), pe care să le trimită la păscut lumină într-un plai ca o grădină. Era treaba ei de Patrie și cu chestii din astea e bine să nu-ți bați prea tare capul. Ce mi se mai pare un pic aiurea e că la grădiniță nu ni s-a vorbit niciodată despre Cristos care, dacă e să dau crezare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că el fâlfâia peste blocuri cu toată șleahta lui de zărghiți din cu totul alte motive, necunoscute tovarășei Stănescu. Părerea mea sinceră (luați-o ca pe o paranteză) e că, în lipsa altor dovezi, Cristos a fost întâiul șoim al acestei patrii. Nu că ar avea vreo importanță și în nici un caz nu spun asta ca s-o contrazic pe tovarășa. Aș fi dus rău cu pluta (sau cu vaca sau cu sorcova) dacă m-aș încumeta la așa ceva. Oricine știe, puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
siguranța camerei mele aveam curajul să le ridic. Mă rog (altă paranteză): asta cu ridicatul semnelor de întrebare sună atât de fals încât mă pune serios pe gânduri. Ca și cum n-aș fi avut ceva mai bun de făcut. În fine. Patria era tovarășa Stănescu pentru că ea era singura care se învrednicea să ne împuie capul cu asta. E foare simplu dacă stai să te gândești: noi eram copii. Copiii au cravată. Copiii care au cravată se numesc șoimi. Șoimii au niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Stănescu pentru că ea era singura care se învrednicea să ne împuie capul cu asta. E foare simplu dacă stai să te gândești: noi eram copii. Copiii au cravată. Copiii care au cravată se numesc șoimi. Șoimii au niște datorii față de Patrie. Să fie cuminți, să stea încolonați, să-și țină mâinile la spate, să mănânce tot (nu numai tocana, pilaful și ciulamaua, chiar și borșul cu știr, care, pentru unul ca Paul, era un prilej de lacrimi, zbucium și eternă răzvrătire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
șase, atenție stăm, să se pârască unul pe altul - spuse..., spuse lu’ tovarășa... - atunci când tovarășa lipsește, să nu se audă nici musca, să facă curat lună, să construiască viitorul, să aplaude cincinalul, să știe pe dinafară planșele ilustrative cu frumusețile patriei (muntele, lacul, marea, blocul, macaraua, Dâmbovița, sfinxul), să spună pe unde au fost și ce au văzut (macarele, munți, lacuri, mări, grădina zoologică), să se poarte cuviincios acasă și pe stradă (săru’mâna și buna ziua), să cedeze locul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]