14,466 matches
-
cu Ancuța la librărie sămi cumpăr o culegere, pe stradă am întâlnit un copil sărac. Anca i-a dat 1000 de lei, iar eu i-am dat 500 de lei. Acum, recent, într-o zi însorită am ieșit afară, în pauză. Ne-am povestit deosebite întâmplări petrecute în vacanța de vară. Ancuța este sinceră cu mine, de aceea ne putem păstra bine secretele. Amândouă o iubim mult pe stimata noastră învățătoare. Eu și cu Ancuța avem unele lucruri comune. Mereu ne
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un plan minuțios care nu permitea nici o abatere. Și nici un eșec. Consecvența, tenacitatea și fidelitatea sunt răsplătite. Flavius-Tiberius nu se Îndoia nici o clipă de adevărul acestei propoziții, chiar dacă În cazul său era vorba mai degrabă de o improvizație, de o pauză sau un divertisment, după câțiva ani de trudă ca traducător la Geton. A renunțat la această slujbă, deși era bine plătit, pentru că nu-și mai putea auzi vocea. Când traducea i se părea că Împrumuta Înfățișarea și glasul Irinei Nistor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acela, singurul din oraș, părea condus după legi care În alte părți nu funcționau. Aici Însă erau de neocolit. Eventualii insurgenți erau evacuați fără menajamente de oameni bine antrenați pentru astfel de misiuni. Pe lângă anonimi, puteai Întâlni acolo, zilnic, În pauze lungi Între două tușe sau două cuvinte, pictori, poeți și chiar prozatori. Dacă picturile erau mai greu de povestit, proiectele de poeme și romane erau prezentate În detaliu. Chiar el, Petru, asistase la nașterea unor opere geniale pe care doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îl făcea vizibil. Un text din cele trei Îi atrăgea atenția În mod deosebit. Ceea ce părea să conteze cu adevărat În cazul lui era sugestia unei vieți secrete care pulsa cu vigoare În curgerea continuă a cuvintelor scrise fără nici o pauză Între ele. Textul era un singur cuvânt. Desenele acopereau aproape un perete. În total, cincizeci și două. Închipuiau În dispunerea lor o uriașă tablă de șah pe care rămăsese un loc liber. Aștepta un desen, sau, mai degrabă, Întoarcerea unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai sigură de a-i arăta că nu o neglijase nici o clipă și că interesul arătat desenelor fusese unul fugitiv. Da, de aici, răspunse Iolanda. Între timp Închise geamul, dar rămase sprijinită de pervaz, cu brațele Încrucișate, ca Într-o pauză de lucru. Avea un aer preocupat, de care orice musafir neașteptat ar fi trebuit să țină seama și să-și măsoare bine durata vizitei. Atunci de ce nu te-am văzut până acum câteva seri, lângă gară? Pentru că În restaurantul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prin formulă, cât prin maniera sa proprie de a articula cuvintele, dintr-o ambiție dictată doar de Împrejurări precum aceasta, de a se apropia de pronunția budapestană, dacă așa ceva ar exista. Mulțumirile sale se dovediră Însă a fi doar o pauză de respirație Înainte de a ataca tema principală: Boala este, stimată doamnă, ca un pod unde intilnești déodată doi vécini: unul de care desparți la tine și altul care pregătești se intilnești. Și chiar dacă nu cunoști prea bine la el, poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
che trebuie și așa ceva, cum se zice știu, dar nu ințeleg prea bine, „túrism écumenic”... Domnul Húsvágó tăcu o clipă pentru a sublinia parcă misterul ecumenismului, sau pentru a Încerca să-i pătrundă de unul singur Înțelesul. Chiar dacă fără rezultat, pauza Îi prinse bine, căci Își aduse aminte de un lucru important: Márta spus la Erzsi care spus la mine che Flavius-Tiberius vinde ánténe cu care poți védea tot. Și Israel, și pe Petru Cain chind duce véderi la poștă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Se priveau unul pe celălalt și pentru prima oară simțeau că privirea lor săpa un tunel În aerul cald al Încăperii În care trupurile lor aveau să se Întâlnească Într-o Îmbrățișare prelungă, Întreruptă din când În când de scurte pauze În care nu făceau decât să constate același lucru: nu aveau nici de mâncat, nici de băut. În afară de propria lor sudoare sărată. 3. Adormiră cândva târziu, spre seară, și se visară unul pe celălalt. Când se treziră, văzură cu uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o singură noapte - noaptea accidentului din Grecia. Ai primit trei luni de tratament regulat pentru amnezie și făceai chiar progrese, dar apoi ai suferit prima recidivă. — Ce înseamnă asta? — Ți-ai pierdut dintr-odată și mai multe amintiri. Făcu o pauză ca să am timp să asimilez ce-mi spusese. — Toate amintirile tale din concediul în Grecia au devenit fragmentare și au apărut mici goluri și în amintirile din alte perioade ale vieții tale, dintre care unele nu aveau nici o legătură. Mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aproape imobilă, Clio reuși să-mi arunce o privire gen ce naiba ți se pare așa de comic. — N-ai stat niciodată într-un hamac. Dumnezeule, Eric. Regret s-o spun, sincer regret, dar e tipic pentru tine. Ești (o scurtă pauză) un necondimentat. — Necondimentat? — Da, scumpule. Își lipsește condimentul viu al experienței. Am râs din toți rărunchii. — Du-te-n mă-ta. — O, făcu ea, ca și când înjurătura mea ar fi fost cine știe ce revelație profundă. Mă privi în ochi. Ești furios, Eric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
metri de mine. — Da, confirmă Nimeni. Se ridică în picioare și, fără fereală, se apropie de pește prin spate. Eram îngrijorați că te vei răzgândi și nu ne vei mai ajuta să-ți prindem ludovicianul atunci când vei înțelege... Făcu o pauză. — Voiam să spun „gradul tău de implicare“, dar mă refeream de fapt la „ce-o să-ți facem noi“. Mă tem că nu vă prea iese schema am zis, continuând să privesc peștele, făcând încet încă un pas în spate. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cap în ritmul fălcilor care mestecau lacome. — Așa-i, am încuviințat. Apoi am zis: Tocmai mă gândeam că n-am adus votca. Ea se crispă. — O scăpare. Dar nu face nimic, o să-ncerc să spun povestea cu mintea limpede. O pauză. — Nu știu cu ce să încep. — Păi... începe cu începutul, continuă până la sfârșit, apoi oprește-te. Scoase un hohot scurt de râs care nu era de fapt decât o expirație șuierată. — Bine, atunci. Povestea începe cu mult în urmă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
e și-n cazul de față. Oricum, sper că nu vrei să spui că ai fi preferat să sari peste ultime douăzeci și patru de ore, nu? — Nu, am zâmbit. Categoric, nu. — Bun. Erau primele ore ale serii și noi făceam o pauză, așezați pe rucsacuri și trecând de la unul la celălalt o sticlă de apă. Ian lovea în ușa cuștii sale. Ajunsese la concluzia că îi plăcea să iasă și să exploreze ori de câte ori ne opream. Singura problemă era că lui Ian nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ori de câte ori ne opream. Singura problemă era că lui Ian nu-i păsa deloc de noi sau de orarul nostru și se plimba voios câte o oră sau chiar mai mult de fiecare dată. — Nu, i-am spus, luăm doar o pauză scurtă. Dar data viitoare poți să faci ce vrei. Doi ochi mari și verzi mă priviră cu dispreț printre barele subțiri. — Cum stăm? am întrebat și i-am întins sticla lui Scout. Ea ridică privirea din carnețelul roși, luând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la mine cu un zâmbet aproape sincer. — Ai schimbat placa. — Păi, mda. Cred că era timpul. Bănuiesc bine că suntem aproape de destinație? — Da, mai avem de parcurs doar o singură literă. — Atunci, eu zic că ar trebui să facem o pauză. Hai să ne întindem o jumătate de oră sau mai puțin, să ne punem gândurile în ordine. — Da? — Altfel nu-ți dau cele cinci mii de lire. — A, făcu Scout, zâmbind, banii mei. — Uimitor, îți revine culoarea în obraji. Râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care se afla încă în mijlocul camerei. — Unde-i Ian? — Nu știu. — Care-i baiul? Ești bine? Dar am observat-o imediat ce am știut după ce să mă uit. Am văzut-o în încordarea de la colțurile gurii ei, am auzit-o în pauzele scurte dintre cuvinte. Am știut ce ascunde. Am stat și m-am uitat la ea, fără să spun nimic. O clipă de confuzie, apoi Scout făcu ochii mari. I-am urmărit pulsul la gât, mișcarea aceea iute și aproape imperceptibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
riscurilor Declarație mult mai concretă a guvernanței corporative Gestionare mai bună a riscului financiar Câștigarea unei poziții mai înalte într-o ierarhie Împărțirea/difuzarea cunoștințelor despre controale Reducere a costului riscului - solicitări de pierderi neasigurate ș.a.m.d. Identifică întreruperile/pauzele Reducerea plângerilor dovedite - presă Procese provocatoare Finanțare sporită Provocare a status-quoului Reducerea absenteismului ș.a.m.d. Înțelegere mai bună a rolurilor celorlalți Reducerea fraudei Încadrare/orientare în vederea acceptării de riscuri calculate Reducerea scorului obținut cu ajutorul matricei riscului Personal mai satisfăcut
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
și coada pe-o pereche de picioare. Ia-mă de braț, Dințișor, să exersăm mersul pe tocuri". Dacă ți-ar cădea și amintirile cum îți cade părul. Sărutul acela mi-a picat pe inimă. L-am pus la suflet. Făcusem pauză de mers în chioșcul de pe dîmboc și mîncam în genunchi, dintr-un coș, vișine altoite. Metise. Nu sta la un metru de mine, vino-ncoa, popîndocule. O să te-nvăț să săruți, a declarat Iordan. Să nu începi dragostea prost. Ferească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
note la morală. Nu i-a scăpat nimeni, nimeni nu i-a scăpat. De ce nu-ți bei ceaiul? S-a răcit. Ba nu, e bun. Ceaiul de sovîrv, plus celelalte. Boaba roșie de gherghină e încă în ceașcă. Facem o pauză, cît îl caut pe Croh. Încaltea să vorbim cu cărțile pe masă. Alege tu un disc. La concerte nu mai merg. Ultima dată cînd am fost la Filarmonică, au sunat trei-patru telemobile. Mai tare ca alămurile. Cred că Tano are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
89". "Au editorii noștri destule metode să ne strice cărțile". "Doamne, greu am structurat volumul ăsta! Copiasem cam 7-800 de pagini..." "Păi da, România socialistă nu cunoștea tehnica xerox!" "... la Biblioteca Academiei. Pe un ger crîncen, înfășurați în fulare. Spre pauza de prînz, Petru Creția, învinețit și el de frig, ne lua la o vodcă mică, la Casa Scriitorilor, să ne mai dezmorțim degetele". Edițiile "familiale" ale Magdei U., făcute în colaborare cu Herr Professor, cum îi spun eu lui Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Te alegi, după praful electoral în ochi, cu praful de pe tobă". Ca să revin la " Ora", cum mai rîdeam și mai rîdeam, Cristoase! Rîdeam de panseurile lui Hada, rîdeam de reportajele lui Gil Briceag (Meșterul Buraga de la Nicolina îl citește în pauză pe Darwin), rîdeam de anchetele în restaurante: "De ce nu sînteți la locul de muncă, tovarăși?" Beți la locul de muncă, nu la crîșmă, hohoteam noi. Rîdeam de însemnările liricoide semnate de Barbu Rădoi, ca Simfonia ciocanelor. "Nu-i cam indecent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mă Dana" al lui Cornel Șoitu (Atît de des îl auzeam, că-mi venea să mă recomand Mădana Marievici); îmi lipsea tipografia. Numai în boockătăria§§§§§§§§§ mea mai mirosea vag ca-n vechea tipografie în plumb: cum miroase, cîteodată, marea. În "pauza de lapte", motoarele tăceau, mașinile rămîneau nemișcate. Mă imaginam într-un muzeu al păsărilor exotice, demult dispărute. Pe urmă, dușumelele vibrau, mașinile plane își deschideau pliscurile, rotativa gîfîia. Tipografia intra, din nou, în stadiul de fierbere. Trecut prin timp, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
drum nu fusese mai veselă. Condusese crispat, cînd prea prudent, cînd călcînd în forță accelerația. Aflasem de la tînăra mea prietenă, îmi povestise cu inimioara-n palme, cum copilărise într-un orfelinat. Drama și-o surdiniza destul de abil. Se confesa cu pauze, luînd din cînd în cînd cîte o boabă de strugure. Țin minte că m-am întrebat cine-o fi învățat-o să scoată sîmburii din gură. Politețea înnăscută nu-i o vorbă goală, deci. La pian învățase să cînte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ne sărutam la plecare. Nimic din toate astea nu s-au întâmplat. Ea mi-a răspuns la fel de abrupt, mi-a întors spatele și a plecat. Zilele care au urmat, nu știu câte au fost, nu am mai căutat-o. A fost o pauză premeditată, menită să-mi tocească nervii și să mă aducă la exasperare. Nici ea nu m-a căutat în timpul ăsta, atât doar că ea nu o făcea nici înainte. Continuam drumurile mele la rezervație de două-trei ori pe săptămână, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că s-ar putea răspunde la douăzeci și unu de mesaje? Dora: Răspunde-mi acum! Îți ordon! Acum pe loc, și repede... fără să te gândești. Până număr la trei. (Închide ochii...) Vreau un răspuns sincer. Nu mai suport să fiu mințită. (Pauză...) Spune-mi totuși o minciună, măcar! Nu suport să taci. Ca și cum ai avea dreptul... Ca și cum eu n-aș fi îndreptățită să știu... Se apropie candidă de el. Își lasă capul pe umărul lui. El nu se mișcă. E foarte nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]