2,745 matches
-
Lume amestecată, mai multă ca de obicei, mulți reîntorși precipitat din vilegiatură. Iarăși ți-a trecut prin cap de ce să-ți fi spus Sophie vino mai devreme mâine ? Te-ai putea aștepta la imprudențe din partea ei, exaltări nesănătoase și chiar penibile, ceea ce nu ți-ai fi închipuit acum doar câțiva ani, când ea părea însăși întruchiparea inaccesibilului pe lumea asta ! Ce însemnează și să vezi omul, și femeia chiar, mai de aproape ! Există o maximă franțuzească, poate a lui La Rochefoucauld
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doar, după ce își va sfârși treburile de menajeră, și le va șterge cu lămâie și le va unge grijulie cu alifii, apoi își va pune obligatoria compresă pe obrazul boțit. Chiar și în mijlocul acestei mahalale, chiar și în mijlocul celor mai penibile încercări, trebuie să rămâi cel, cea care ai fost, păstrându-ți înfățișarea îngrijită și măruntele obiceiuri !... Tușești, enervat de încăpățânarea ei bătrânească, ai vrea să-ți iei încă o dată rămas-bun și totuși nu te înduri s-o lași necăjită, tăcerea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
presupunere absurdă ! Freamătul odihnitor al camerei. — Explozia de la Pulberăria Dudești mă obsedează, pentru că circumstanțele m-au silit să fiu de față la înmormântare, continuă tânărul. Închipuiți vă, sicriu lângă sicriu ! Sute și sute de sicrie ! Ceea ce a făcut cea mai penibilă impresie asupra asistenței și fiecare, sunt convins, a gândit că asistă la o repetiție în mic a ceea ce va urma. Altminteri, o lume teribilă, oficialități, discursuri, căldură. Și, astfel, domnule Profesor, mi-a venit acel gând pe care, fără doar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-și istovească plămânii șubrezi în marșuri sub arșiță, printre muște, praf și microbi fără număr, printre ambulanțe ticsite și tărgi acoperite cu cearșafuri albe... Cui i-ar fi folosit dacă și-ar fi dat sufletul într-un asemenea mod penibil, nemaiavând nici ce dejecții însângerate să scoată din trupul deshidratat, uscat ca o iască ? Providențială, desigur, întâlnirea cu amicul Jorj Athanasiu : Cum, dragă, dumneata aici ? Fii serios, domnule, nu vezi în ce te-ai băgat ? ! Du-te înapoi la înregistrările
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prudenței ? ! Pentru că numai din prudență poate să deschidă o asemenea conversație insipidă ce evident nu interesează pe nimeni ! Dacă ar întoarce însă capul spre ea, i-ar face un semn discret să termine ! — O înmormântare care a lăsat o impresie penibilă, nu ? S-ar putea să nu-i convie Profesorului asemenea comentarii despre înmormântarea Reginei Elisabeta, dar tocmai de aceea tânărul i le strecoară : ca să vadă dacă îl jenează zvonurile rele despre liberalii lui ! A promis că va sonda cât de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
până unde poate ajunge lipsa de solidaritate românească ! Am avut o strângere de inimă amintindu-mi acel atât de mal à propos discurs pe această temă ce l-am ținut în obositoarea după-amiază de acum doar zece zile, dinaintea sindrofiei. Penibilă nu mi-e amintirea celor rostite, ci a auditoriului ce îl găsisem... Titi Ialomițeanu ! Privind harta pe care am instalat-o în salonaș și pe care seara, de obicei, fixăm cu stegulețe înaintarea în Transilvania, ne-am neliniștit amândoi deodată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că asemenea acuze de absentare de la datoriile unei femme de foyer a mai primit de multe ori, atâta doar că acum- hélas ! - sunt îndreptățite. Și tot așa a mers discuțiunea, eu simțindu-mă din ce în ce într-o postură penibilă. M-am gândit că Sophie este chiar incapabilă să înțeleagă orice reproș. Apoi, a adus amănunte plicticoase despre cum au dat ele dispoziții de organizare pentru instalarea unui punct sanitar într-o biată școală din Bariera Vergului, spitalele nemaifăcând față
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
eu o știam exact ce înseamnă. Brusc, mi-am amintit o neplăcută întâmplare a primei mele tinereți, când doar prea marea inocență mă împinsese într-un alcov devenit faimos în Bucureștiul acelui timp. Ani în șir mi-am refuzat amintirea penibilelor tandreți, a grațiilor veștejite ce nu reușeau să mă inspire și a semiadulterului silnic ce a întinat stima morală și intelectuală pe care o purtam soțului ei. Mă înspăimânta teribil gândul că urâtul fapt ar fi devenit public. În schimb
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în primul rând pentru că toată ziua nu m-am simțit bine, dispoziția mea este la pământ ! Sunt un adevărat pachet de nervi ! Și de atâția ani, tot aplanez situații în urma lui Niki, tot dreg gafe, tot fac față la situații penibile... Am obosit, am o-bo-sit de când păstrez aparențele !... Iar el nu are nicio grijă, nicio neliniște, pentru că știe că eu sunt la postul meu ! Ei, astăzi va avea surpriza să vadă că nu... Cu orice risc, n-am să mă duc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un om inteligent. SÎnteți? I-au schimbat buletinul, dar se pare că tovarășul Bicu nu era chiar atît de inteligent pe cît Își doreau ei și și-a lăsat din nou barbă. Unde vreți să ajungem cu povestea asta? SÎnteți penibil... a zis securistul rîzÎnd. Vă place chiar așa de mult de mine? Apoi a tăcut o lungă vreme. Nu vreau să ajungem nicăieri, i-a spus tovarășul Bicu, Între timp m-am apucat de yoga, ca să mă armonizez un pic
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un timp la ei. Nu rosti cu voce tare acest gând și-i răspunse vag lui Alex: — Nu crezi că ar fi bine să se odihnească, să se refacă? — Să plece la mare, spuse Brian, urmărind să creeze o stare penibilă. — Vorbești fără rost, răspunse Alex. Nu are unde să se ducă la mare. Casa de la mare a familiei McCaffrey fusese vândută. Alex o înstrăinase fără să-și consulte copiii. Presupun că noi o să plecăm în excursie, ca de obicei, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sa, George McCaffrey chibzuise cu grijă cum și când să se înfățișeze lui John Robert Rozanov. Când îl văzuse pe profesorul său la Institut, se ferise prompt de o întâlnire; o întrevedere atunci și acolo ar fi fost o chestiune penibil cârpăcită. Pe de altă parte, însă, George își spusese mai târziu că ar fi fost pentru el o ușurare dacă ar fi putut depăși primul impuls și ar fi soluționat „revederea“ trecând pe lângă Rozanov, salutându-l, și primind la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
meditativă, vorbind într-un fel visător, îngândurat, ca și cum ar fi urmărit o viziune. Stella e bine. — Ai aflat ceva? — Nu, dar poți fi convinsă... că ea e bine. În ordine, spuse Alex. Uneori, ea și George se certau în mod penibil și lipsit de sens, numai pentru că, la un anumit punct, conversația lor o lua razna, făcea o cotitură falsă. Ca și cum George, aflat pe o poziție mult superioară, hotăra cum ar fi trebuit să se desfășoare conversația și ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în vizită la Dumnezeu. Nu? Vrei să mă conduci până acolo? Nu. Șterge-o! Când Tom McCaffrey ajunse la ușa lui John Robert Rozanov, se montase până la o adevărată stare de febrilitate. Prin mintea lui defilaseră cele mai stingheritoare, înnebunitoare, penibile, dezastruoase scene, în care erau implicați George, Rozanov și el însuși. Dacă Rozanov îi cerea să-i comunice lui George că nu vrea să-l mai vadă niciodată? Sau poate că Rozanov dorea ca el (Tom) să-l consoleze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe care n-ai văzut-o în viața ta. Gândește-te la ea... Nu pot, nici nu știu cum arată... Ce-o să gândească ea despre toate astea? Ai s-o superi, ai să fii și tu supărat, ai să creezi o zăpăceală penibilă, o oribilă confuzie morală, ceva dezgustător și josnic. Cum ai putut fi un dobitoc atât de iresponsabil? Pot să-i spun oricând că m-am răzgândit. În fond, încă n-am făcut nimic. Slavă cerului că n-ai făcut. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de lucru. Se gândise adeseori să-i scrie o scrisoare lui Hattie, în care să-și exprime speranța că ea a înțeles cât de mult o iubește. Dar, așa cum vedea el scrisoarea în imaginație, părea sau rigid convențională și chiar penibilă, sau melodramatică și șocantă. Alți oameni rezolvau asemenea probleme fără măcar să-și dea seama; el nu putea. Să fi însemnat acest lucru că o iubea? Asta era dragostea? Îi erau atât de puțin cunoscute problemele lumești încât nu reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
petrecere și să emane ceva și din potențialul caracteristic al sistemului care organizează. Meniul trebuie, de asemenea, astfel ales, încît să contribuie la realizarea atmosferei planificate. Se recomandă mîncare și băutură din abundență, pentru a nu pune invitații în situații penibile, de exemplu ca aceștia să dorească să mai mănînce sau să mai bea și să nu mai aibă ce, situații care au reverberații foarte negative la adresa sistemului. Modul de aranjare al sălii, precum și derularea evenimentelor, trebuie să creeze atmosferă, să
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
-le într-o punga etanșă de plastic. 5. Evitați să folosiți autofocusul continuu. 6. Din când în când, curățați contactele dintre acumulatori și aparatul digital sau încărcător; uneori acestea se oxidează și induc rezistențe inutile. 7. Pentru a evita situațiile penibile, puneți în geanta fotografică încă 1-2 seturi de acumulatori complet încărcate. 8. Pentru operațiile de revedere, ștergere sau descărcare a pozelor din camera digitală, utilizați un adaptor de priză. 9. Chiar și la o utilizare intensivă, 500-1.000 cicluri de
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
efervescență, dar după ce a trecut exaltarea provocată de el am rămas cu o senzație de gol. În plus, datorită faptului că de data aceasta avusesem martori, lucrurile s-au agravat. Totul a început să mi se pară ridicol, o exhibiție penibilă și mă feream de Eleonora. Mă gândeam că avea acum motive puternice să mă creadă un cabotin; și ce zic eu cabotin... cabotinii vor să joace pentru un public numeros, or, eu mă mulțumeam cu o singură persoană și cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ei mă puse în încurcătură. E drept, încă nu mă lămurisem ce aveam de gînd: să mă prezint, să-i fac cunoștință sau numai s-ro văd cum arată la față? Până să iau o hotărâre, s-au scurs câteva clipe penibile de ezitare. Dîndu-mi seama că încep să devin ridicol, am intrat în odaia mea. M-am trântit pe pat și nu știu de ce mă simțeam dintr-o dată tare abătut. Îmi părea rău că apărusem fetei aceleia așa de stângaci chiar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o sărutare sălbatică, plină de ură. (Bineînțeles n-am simțit nici o plăcere.) Uluită de gestul meu brutal, de spaimă, de rușine, Mihaela îngălbeni și când i-am dat drumul, căzu pe trepte, inertă ca o cârpă. Se scurseră câteva clipe penibile până să iau o hotărâre. S-o las acolo leșinată și s-o zbughesc ca să scap de urmări, s-au s-o ajut înfruntînd orice risc? Fără să mă fi decis pentru una din aceste ipoteze m-am pomenit înșfăcînd-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
n-am știut că... ― Pe cine cauți dumneata? ― Nu stă aici domnișoara... domnișoara... cum îi spune?! Buimăcit de surpriza că nimerisem în altă parte, cât și de săpuneala pe care mi-o trăsese namila de femeie, am avut un lapsus penibil de memorie. Nu-mi aminteam numele Mihaelei. ― Cată-ți de drum, băiețele, că aici nu stă nici o domnișoară. Și femeia, privindu-mă cu dispreț, îmi trânti ușa în nas. ― Ce-a mai fost și asta? mi-am spus opărit. Greșisem
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
m-ai înșelat?" Totuși, în ciuda acestor întrebări inevitabile pe care trebuia să i le pun și la care trebuia să-mi răspundă, continuam să conversăm despre lucruri indiferente, fără nici o legătură cu teribila faptă. Se cunoștea că-i un joc penibil, apăsător, pe care mă încăpățînam să-l duc până la capăt cu toată sforțarea supraomenească pe care mi-o cerea. Zâmbeam înghețat, vorbeam cu sufletul pustiu și mâna care trebuia s-o sugrume o mângâia, ca și cum nu se petrecuse nimic. Numai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ghiat și câți alții, pentru ca, destul de iute, să-i piardă pe toți, dorindu-l pe fiecare animal captiv și etern recunos că tor în cuștile de cenaclu-Zoo, înlocuindu-ne bietele surogate de Woodstock și Isle of Whight cu tot mai penibile apariții decerebrate pe scenele „Cântării României“. I-a sprijinit, dar i-a pierdut pe cei de la Phoenix, după care i-a folosit necinstit pe cei de la Iris pentru a excita până la demență tineretul, dus pe culmi cu acorduri ACDC, pentru ca
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
viciile care o măcinau. În aceste condiții, n-ar fi o exagerare, poate, să spunem că anul 476 a fost, în fapt, o formalitate, că barbarii au învins un imperiu muribund. Ei au scutit imperiul roman de o agonie prelungită, penibilă, au dat decesului antichității un sens de catastrofă istorică, preluând asupra lor vina căderii Romei și scutind Europa de o catastrofă și mai mare: compromiterea valorilor antice. Totul a fost pus pe seama barbarilor, iar după o mie de ani, colindând
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]