1,714 matches
-
de Matteo Muriano, în 1502, după ce arăta care este puterea militară a Moldovei, îl informa pe dogele Veneției în legătură cu importanța Moldovei pentru creștinătate, atunci când s-ar organiza o campanie contra turcilor, pentru că „de aici s-ar putea ataca flancurile acestui perfid sultan turcesc și din câte îmi spun mulți oameni vrednici, demni de încredere și negustori care vin de la Constantinopol, turcii au mare frică de acest domn și de creștinii ce și-ar face drum prin această Țară”. După cucerirea Belgradului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tânăr călare” au aceleași înzestrări salvatoare și parcurg dusîntors drumul dinspre creație și haos. Flăcăul care se remarcă dintre frați e întotdeauna mezinul, această dezvoltare narativă fiind clasificată de Lazăr Șăineanu sub numele Ciclul celor trei frați, A, Tipul fraților perfizi. În baladele Scorpia I(8) și Trei frați cu nouă zmei I(9) ei sunt de viță aleasă, însă...nepricepuți: „Tare-mi vine, tare-mi, dragă,/ Trei coconi,/ Feciori de domn,/ Și-s îmbrăcați ca un domn,/ Dar nu au
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu atât mai mult cu cât cei din urmă sunt mai puternici, devin mai ingenioși, parând lupta; cei dintâi sunt mai iubiți pentru felul de a acționa și de a fi, cu cât adversarii lor sunt mai vicleni și mai perfizi”. În balade, trei din cele cinci forme ale zmeului aparțin, nu întâmplător, ordinului ofidian: șarpele lui Iovan și Mistricean și Scorpia din fântână sunt de departe aparițiile cele mai expresive. Acestora li se adaugă demonul cu o formă specific balcanică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
permanentă și marginalizare. Nu lipsea nici atitudinea de rezervă a unor cunoștințe și chiar rude, dornice de parvenire, care se fereau de a avea contacte cu asemenea „leproși”. După anul 1970, în ciuda unei aparente destinderi, teroarea luase alte forme, mai perfide și mai perfecționate. România devenise o mare închisoare în care se accentua degradarea vieții morale și spirituale. Pentru cei care iubeau libertatea, climatul politic și social era de nesuportat. Singura cale pentru a mai fi util societății, țării și provinciei
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
dimineață România s-a trezit vecină cu China cu o populație mai numeroasă ca a Indiei cu o istorie invidiată inclusiv de Franța cu bărbați politici de care nici Roma n-a avut parte cu poeți mai mari decât ai perfidului Albion cu filosofi mai profunzi decât cei viețuitori prin landuri și cu mult mai bogată decât țara unchiului Sam încetaseră toate cutremurele râurile și fluviile se rostogoleau blânde în albia lor nici o calamitate nu mai vizita pământurile patriei ordinea socială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sfârși acest trist 1916 și începu 1917, care nu ne aduse mai multă mângâiere, dar care mi se părea atunci că deschidea o eră nouă și că va curma existența de robie în care trăiam, mai ales că, [prin] comunicatele perfide din ziare, aproape nu ne mai dădeau știri de pe fronturi. Eram însă resemnați să suferim un an, chiar doi, numai să fie cu un bun sfârșit. Ce urări ne-am fi făcut unii altora decât sănătate ca să putem rezista? Până
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care, în 1921, a dat-o lui Averescu pentru a o publica în Îndreptarea, ca probă a corespondenței criminale a familiei Brătianu cu inamicul! Textul scrisorii nu s-a publicat, căci era spre cinstea mea, dar s-au făcut aluzii perfide la ea într-un articol nedemn, care și-a primit răspunsul. De atunci n-am mai răspuns salutului domnului Tzigara. Mackensen, după ce a luat cunoștință de scrisoare, a trimis o anchetă la Herești și, constatându-se adevărul, a anulat internarea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fii naturali recunoscuți mai mult sau mai puțin ca ai lui, mai ales după ce spune și doctorul Cantacuzino“. Ionel însă nu voia să audă de o însurătoare și mai ales de o căsnicie cu femeia care se purtase așa de perfid, după credința lui. Era poate deja atras dintr-o altă parte și astfel i se mărea aversiunea. Conciliabule nesfârșite se încinseră: colonelul Roznovanu, din partea Moruzi, dr. Cantacuzino, dintr-a lui Ionel, care nu apăru, și, după multe sforțări, se opriră
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
erau numai manevre de sus pentru a rupe partidele. Când însă își făcură socotelile și văzură în tot cursul nopții că nu au nici un sorț să reușească, întoarseră cojocul și jocul. Delegația, care era la Dinu, se pomeni cu grupul perfid, Tătărescu în cap, fără Franasovici, veniți să roage pe Dinu să primească șefia. Era un spectacol ridicol prin nedibăcia cusută cu ață albă, dar majoritatea se prefăcea convinsă și șeful fu ales în unanimitate. Titulescu însă, sosit în fine, nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
deștept. * Chiar dacă coexistă, binele și răul nu fac niciodată casă bună. * Vremea trece, dar lasă și urme. * Dacă știi să aduni, înmulțirea se învață mai ușor. * Evreii sunt prea deștepți să creadă în unele declarații de dragoste; dar sunt prea perfizi să recunoască aceasta. * Nivelul de cultură al americanilor se măsoară în dolari. * Soldații americani își apără patria murind fără glorie în Irak. * Franța este pictată în culorile curcubeului. * Bunăstarea unor popoare se trage din sărăcia altora. * Nu tiranii sunt de
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
cioara Maria. Așadar, se cam întrecuse măsura cu dezghețul ideologic, voia să spună respectivul scriitor, iar unul ca el găsea că era cazul să ia atitudine. Să mai notez că poezia incriminată fusese publicată de revista Luceafărul, seria Ștefan Bănulescu. Perfida intervenție demascatoare a trezit parcă un resort care stătea adormit în Ceaușescu, mai mult apatic până în acel moment. El a izbucnit roșu de furie: — Dar unde era redactorul care a publicat poezia, cum răspunde el de ceea ce publică? Trebuie dat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
alții, de ceea ce știam și de cum gândeam. Amândoi noii mei prieteni mă cuceriseră prin apetența pentru umor, Modest ilustrându-se prin promptitudinea remarcilor tăioase, șfichiuitoare, prin „întreruperile“ malițioase care-l descumpăneau o clipă pe preopinent, iar Matei prin felul înșelător, perfid în care mima gravitatea, seriosul, când el de fapt glumea. Admiram la Modest suplețea gândirii și iuțeala reacțiilor, iar la Matei logica impecabilă și implacabilă. Viața era în acei ani cum era, posomorâtă, cenușie, neoferind trăitorilor în acel orizont motive
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mai dezastruoase referințe despre el; niciodată însă nu a aflat ce a putut inventa acel balaoacheș atât de grav, numai că să demonstreze partidului loialitatea să și credința pecerista, demascându-si chiar și familia. O afacere murdară Dar cea mai perfida faptă făcută sub îndrumarea lui Marin Nastase și finalizată de fiul său, Adrian, care mai demonstrează și cât credeau acești oportuniști în permanență regimului comunist, a fost acapararea prin viclenie a vilei naționalizate din strada Aviator Petre Cretu nr. 60
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
și semnătură de pe testament a fost în fals? Și știind că și de la o altă judecătorie a dispărut de mult dosarul procesului I.D. Suciu/A. Nastase, putem concluziona cine a fost autorul sustragerilor în scopul de a dispărea orice urmă! Perfidul Adrian Adrian N~stase, de 14 ani, este înalt demnitar neocomunist al PSD-ului actual; în același timp, a făcut tot ce i-a fost cu putință spre a renationaliza proprietățile imobiliare furate de PMR/PCR. Perfidia lui Nastase întrece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
soi de paralelism în receptarea marelui scriitor în "primul deceniu al României comuniste" și "în primul deceniu care a urmat ieșirii din comunism", aici într-o autentică cavalcadă a bătăliilor pentru Eminescu, întrebându-se cu o prefăcută (ca să nu spun perfidă), provocatoare inocență:"Care Eminescu? Un Eminescu al tuturor, poetul național care a făcut educația sentimentală a unei națiuni sau jurnalistul depășit de evenimente? Scriitorul genial sau omul umilit de contemporani? Creatorul de o impresionantă erudiție sau insul vânat de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ce-i Deși, În excursia noastră, am lăsat de mult În urmă muntele, umbra lui mă Însoțește; cel puțin pe mine. De fapt suntem mai puțini aceia care-l preferă mării, decât invers. Se pare că negentropia mării e mai perfidă decât aceea a muntelui; avem și un marker: e vorba de Însăși diversitatea și freamătul Vieții marine, mai mare decât cele ale muntelui. Iar asta Înșeală, oferind celor “slabi de Înger” nu atât negentropia apei ori falezei, cât entropia - conform
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
orice loc; ceea ce este ostil uneia, poate fi numai bun alteia. Modest-modest acest arțar, dar compensează prin perfidie. Puneți de aici Încolo ghilimele acestui cuvânt; e doar o figură de stil, căci natura nu e și nici nu produce ceva perfid. În ce constă perfidia? În gloanțele pe care le folosește În lupta cu ceilalți, arborii locului, cu totul deosebite de ale acestora. În apropierea oricărui arbore, adică acolo unde rădăcinile Îi sunt dese și eficace, acela Împiedică pe alții să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sunt Împiedicați să se apropie, căci ei sunt semințe, apoi puieți, iar tineretul diferă ca preferințe de maturi, ca și cum ar fi specii străine. Dar speciile autohtone realizează modificarea pomenită Într’un singur sens, reductiv, diferind doar cantitativ una de alta. Perfidul arțar mai face ceva, anume, mai În depărtare, modifică solul Înspre oxidant, inhibând chiar arborii - aceia nu chiar atât de bătrâni - lângă care se aciuiază. E drept, arborii autohtoni se pot apăra, neutralizând mesajul chimic al arțarului, dar cu prea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a pierdut În fața precisului, universalului dar și inumanului calendar gregorian, rămas doar un etalon al trecerii timpului. Dați-mi voie să spun, fără a greși deloc, că universalitatea Înseamnă uniformitate și, prin urmare, entropizare. Ideatică evident, dar cu atât mai perfidă. Inversul ei, negentropia, aparține din păcate trecutului. Vechile popoare, agrare, adică sedentare, nicidecum industriale, adică cosmopolite și migratoare, nu atât prin ele Însele, cât prin produsele, capitalurile și interesele lor, vechile popoare deci, respectau cu strictețe o concordanță Între ele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de țară. Imediat după ocuparea țării noastre de către Armata Roșie a Uniunii Sovietice, comunismul rusesc a început să acționeze cu o violență rar întâlnită în istorie, pentru înrobirea poporului, fizic și mai ales sufletește, prin spălări de creier, prin propagandă perfidă, prin implantarea în sufletul oamenilor întâi a fricii, apoi a disperării. Pentru a transforma poporul într-o masă de sclavi, de animale de muncă supuse și negânditoare, capabile să accepte cele mai inumane compromisuri, ocupanții au folosit cele mai perfide
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
perfidă, prin implantarea în sufletul oamenilor întâi a fricii, apoi a disperării. Pentru a transforma poporul într-o masă de sclavi, de animale de muncă supuse și negânditoare, capabile să accepte cele mai inumane compromisuri, ocupanții au folosit cele mai perfide metode folosind științific specialiști criminali care dispuneau în țara noastră de posibilități nelimitate atât materiale cât și spirituale, sprijiniți de legi strâmbe și de organizații de stat vândute sau deja sclavizate. Forța unei națiuni se bazează pe trei stâlpi puternici
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de viață. Pe cuvântul meu. Ar fi câteva posibilități pentru a explica discursul ăsta destul de contradictoriu al unui asemenea tip de intelectual. Și al altora din aceeași familie culturală. Discursul nu e atât de inocent pe cât pare. Ci grav și perfid. Dar, deocamdată, uite de ce e contradictoriu. Păi, pentru că, după această apologie a culturii de masă, adaugi și faptul că nu te mai recunoști în lumea de azi. Așa că sau e vorba despre o delicată luare în balon a amintitei lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
suverane, rar Întrerupte de glasul ei ca de o harfă cu suavități grave, celeste; basm, mit sau fabulație orientală, cu antice sono rități greco-barbare; mândră eroină evadată din vreo tragedie petrecută În preajma acestei mări cu larmele ei neobosite și cu perfidele ei ape albastre; sau, vă mai Îndoiți?, vlăstar regesc (Bere nice, Nisa, Roxana, Lao dice, Atalida, Statira, Hypsicratea sau Drypetina?) rupt și rătăcit din Însăși coapsa lui Mithridate Eupator, frumos la chip și uriaș la Înfățișare, despot crunt și temut
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Elvira, de către marele om de cultură din Chișinău, domnul Nicolae Dabija, care este un mare luptător pentru dreptate și adevăr. Eu mă gândesc la cumplitele timpuri pe care le îndură Basarabia. Niciodată n-au fost atât de crude, atât de perfide dușmăniile străinilor, cum se manifestă astăzi, dacă s-a ajuns să reușească stăpânirea străină de a despărți un neam întreg în două și partea despărțită să nu recunoască că sunt români—unii dintre ei, mai rătăciți. Acesta este cel mai
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
însa. Dar gelozia amestecată cu rușinea de a fi gelos este ceva cu totul jalnic. M-am cam încurcat în acest complex de simțăminte atât de contradictorii... Mă las mânat de instinctele mele de moment, când generoase și iubitoare, când perfide și lașe. La ce liman mă poate abate năvala aceasta de contradicții?... Aș lupta, dar nu știu nici împotriva cui, nici împotriva a ce. Sunt atâtea în mine, încât nu le pot da de capăt. Această fluiditate a senti mentelor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]