3,143 matches
-
pentru prima dată pe Victor într-o situație de anonimat brutal, creierul meu s-a revoltat, ființa mea a început să tremure și ochii mei miopi au produs spontan două lacrimi gigantice. Cele două lacrimi s-au prăbușit apoi pe peron cu atîta forță (booom ! booom !) încît toate familiile și toți adolescenții aflați acolo au amuțit timp de două secunde și și-au ațintit privirile asupra mea. „Ți-am spus să nu plîngi”, mi-a șoptit atunci la ureche Victor, vizibil
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mine fugind precipitat la gară. Femeia apucase să mă mai avertizeze, tot prin telefon, că nu îmi va fi greu să o recunosc, întrucît umbla în cîrje (probabil din cauza unui picior în ghips). Imaginile visului s-au mutat fulgerător pe peronul gării din orașul r unde am văzut-o imediat pe doamna mis terioasă. ea își agita cîrjele de la prima fereastră a primului vagon al trenului care tocmai intra în gară (nu mai știu dacă trenul era tras de o locomotivă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
asemenea condiții... am început să alerg disperat pe lîngă tren urlînd și cerîndu-le celor dinăuntru să tragă semnalul de alarmă... Pînă la urmă trenul a încetinit puțin, eu mi-am recuperat fetița și am rămas cu ea în brațe pe peron în timp ce trenul a continuat să se îndepărteze. Inutil să vă spun că trezirea la realitate s-a produs cu și mai mare violență, și cu un gust și mai amar în suflet. observați cum a lucrat torționarul în acest vis
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
acestei Case fără o treabă precisă sau fără o legitimație de membru al Uniunii scriitorilor. Imediat după ce trecea de poarta din fier forjat, vizitatorul potențial traversa o mică grădină cu arbori și statui, și ajungea în fața clădirii propriu-zise, prevăzută cu peron. După moda palatelor urbane occidentale, arhitectul construise o alee în formă de U, astfel încît trăsurile să poată intra pe o primă poartă, să se poată opri în fața intrării pentru a-i debarca pe invitați și să poată ieși apoi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
revolute cînd protipendada bucureșteană trăia în ritmul balurilor și al recepțiilor. îmi imaginam cu ușurință caleștile și trăsurile, iar mai tîrziu mașinile de epocă defilînd prin fața acelei intrări impozante, vedeam domni în smoking și cu joben ajutînd să coboare pe peron doamne cu rochii lungi și pălării spumoase, iar apoi intrînd cu ele în holul de marmură al Casei monteoru și urcînd cu ele la etaj în salonul prevăzut pentru recepții. Fostul palat devenit „Casa scriitorilor” era un martor tăcut al
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
individ în timp ce acesta ne lăsa să pătrundem pe aleea simi-circulară din fața Casei monteoru (acolo unde vedeam eu în mod sistematic trăsurile de epocă, ele reveneau numai în prezența mea, intrau pe unica poartă încă funcțională, se opreau o secundă în fața peronului și ieșeau pe poarta dispărută între timp, un miros de cai frumoși rămînea în urmă). — a mai fost și ieri niște domni, ne explică paznicul dezabuzat, oarecum pentru a-și justifica atitudinea. în definitiv, dacă și ieri le deschisese poarta
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
absentă. Conținut perceptual cenușiu. Hipersalivație. Tulburări ale aparatului fonator. Fading mental. Crize de plâns. Tulburări de evocare a schemei corporale. Pierderi de urină." 278 DANIEL BĂNULESCU semănau cu niște sunete de motoretă. I-au trântit pe pietricelele hexagonale ale străvechiului peron, bot în bot cu teribila apariție de căsoi. Conac pe jumătate bântuit de stafii, pe jumătate ruină. Regele a dat să pescuiască, de prin mucurile buzunarelor, o cheie. Dar s-a oprit. I s-a părut mai elegant să dărâme
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l plesnim cu palma în creștet... Ori să-i agrementăm retragerea cu expresii golănești despre biata mamă-sa... De fapt, unii dintre noi au început să-l regrete pe Raicopol, la nici treizeci de secunde după ce au simțit, sub tălpi, peronul stabil al stației Piața Unirii 1. O bătrânică pretindea că totuși Anghel Raicopol conducea foarte bine. Mirela a șoptit că Raicopol vădise mult caracter. Deși tot noi îl surmenasem, cu sălbăticie, săptămânile trecute. O împrejurare misterioasă a înlesnit ca individul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vreuneia dintre stațiile de metrou, cărora ajunsese să le recunoască, după figură, până și șobolanii, să nu-i avertizeze încîntat pe noii săi prieteni, de acolo, de pe cauciucul lipicios al podelei. - Atențiune! Se închid ușile!... Urmează stația Constantin Brâncoveanu, cu peronul pe partea stîngă! Pe partea stângă pica. 309 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Tu ai fost colonel. Eu sânt liniștit. Zodia mea era de mult înscrisă în stelele de pe epoleții tăi. În nopțile de vară, când cerul e senin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acasă! Trenul pătrunse cu viteză în oraș, intersectânduse cu numeroase linii de cale ferată, făcând zgomotul ritmat și caracteristic al roților de tren, trecând peste macazuri și alte șine. După poziția lor ca un bun cunoscător al acestor locuri, ghicește peronul la care va trage trenul, de parcă ar conta. De la înălțimea ecartamentului zărește peisajul bine cunoscut; întâi niște hangare din cărămidă lungi și mohorâte, care par părăsite, ici-colo vede un om care se mișcă haotic, parcă sub influența unei forțe oculte
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cu străzi, trasate drept paralel și perpendicular pe calea ferată. Trece peste ultimul pod, după care se ivesc în sfârșit blocurile turn și trenul frânează. Scrâșnetul saboților, fier pe fier se aude prelung și ascuțit, semnalând călătorilor sfârșitul drumului. - Da, peronul patru ca de obicei.Trebuie s-o iau prin pasaj! își spune tânărul. În gară agitația proprietarilor în căutare de sezoniști, îl face să zâmbească când este întrebat de localnicii care l-au zărit coborând din acceleratul de București - Nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
să te supui, că aici sânt o mulțime de oameni. Fel de fel. Nu te lua după unu și după altu. Țu de jupân să știi. Ce ți-o spune el e sfînt! M-ai auzit? Stere privise mulțimea zgomotoasă, peroanele înalte și locomotivele învăluite în nori de aburi. Și când au ieșit afară și au dat cu ochii de clădirile cu caturi, luminate de soare, s-au oprit o clipă în loc. Ce de vreme trecuse! Ce știuse el? Păzise oile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tuns, ras și frezat, "La șicul elegant", croitorie, pardesie, paltoane, fracuri, nunti,-botezuri, "Tricolorul", ceaprazărie, șepci, uniforme pentru C.F.R., Poștă, vin și acasă, "La italianu", tocilărie, ascutim brice, foarfeci și lame de ras și "La vapor" cafea, zahăr, simigerie. Înspre peroanele gării, pe aceeași parte a ieșirii, se înălța o casă cu trei etaje, ale căror balcoane atârnau deasupra șinelor de fier. La parter, sub frontonul de piatră mâncată, se puteau citi în niște jgheaburi de tablă, scrise cu litere de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nicu-Piele era vesel în ziua aia. Ciupise niște gologani de cu dimineață sau, cum spunea el, făcuse piața într-un tramvai. La Gara de Nord s-a oprit cu ăl bătrân, unde era înghesuială mai mare și loc prielnic de ușurat gorobetii. Peroanele, ticsite de pasageri care așteptau plecarea trenurilor. Unii atunci soseau: gogleți de la Galați și de la Brăila, încărcați cu geamantane. Se cunoștea că sânt din provincie. Aveau fete speriate și se uitau uluiți în dreapta și-n stânga. Nu cunoșteau. Trăsurile așteptau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
n-a zis nu. Pungașii au pus mâna pe valize. Scumpă marfă! Din piele de porc, cu catarămi de aluminiu. Le-au pus pe spinare și-au mers spre ieșire, unde așteptau birjarii. În urmă, pășea liniștit mușteriul, lovind pietrele peronului cu bastonul. Mergea ușure-lușurel. Hoții au mărit pasul. Barosanul abia se ținea după ei. - Mai încet, că vă pierd! gâfâia. Ei, de unde... Când să treacă piața gării, o dată s-a uitat codoșul la Nicu-Piele. -Acu! Au zbughit-o amândoi, unul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
xe "Gara Obor"Gara Obor (București-Est). Nu era o simplă plimbare, ci un drum ce avea un aer tainic: erau conduse - avea să Înțeleagă treptat copilul de 4 ani - rude ce emigrau spre o țintă misterioasă. O gară mică, având peroane mici, pline de cei ce Își căutau rudele, care de obicei nu erau găsite. La fel și În acea seară, tanti Eva, tanti Rebeca, unchiul Lazăr nu au fost găsiți de ai mei, dar au devenit cu timpul nume mitice
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
de o țară numită - oare de ce? - Eretz. Și, brusc, o altă amintire Îndepărtată se desprinde: un bătrân evreu cerșetor pe strada Lipscani Îmi urează: „Să ajungi general În Eretz!”. Drumul spre Eretz nu era ușor, mai ales că Începea În peroanele Întunecate și strâmte ale gării pe care o vedeam În fiecare zi, pentru că Închidea lungul bulevard pe care și azi Îl consider „strada mea”, bulevard cu nume regal, schimbat În copilăria mea cu cel al unui important lider comunist. Și
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
mă gîndesc la plecări. Sunt plecările din casa săracă a chiriașului izgonit, pentru o altă casă tot atît de dureroasă. Sunt plecările Într-o dimineață ca un cristal de rîsete spre mătușa de la Calafat, cînd știi că te așteaptă pe peron, lîngă unchiul cu mustățile de pîndar, stofa caldă din lătratul prietenos al dulăului. Între șlepurile gemînd de grîne Dunărea lucește ca un păstrăv de aluminiu. Sunt plecările spre marile capitale cu trîmbițele succesului suind În sînge. Sunt plecările spre satele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
orășele mai mici, egale între ele. La capătul Străzii Mari se afla gara. Era o clădire veche, de cărămidă roșie. Fusese făcută pe vremea când orășelul era punct de frontieră. Granițele se mutaseră între timp, la fel și trenurile. Rămăsese peronul lat, cu dale de piatră. Rămăseseră stâlpii și arcadele de care se agățau ghivecele cu petunii și regina-nopții. Și ceasul cel mare pe care îl întorceau, cu cheița, în fiecare duminică. El anunța când vine primăvara, apoi Învierea sau Crăciunul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
puteai să-l vezi. Trecea atât de repede, încât abia dacă îi deslușeai ferestrele. Vara sclipea în lumină ca argintul. Iarna se lăsa ca un întuneric mai dens, ca o umbră crescută dintr-o lună mai mare. De fiecare dată peronul se umplea de lume. Trenul nu oprea niciodată, așa că nimeni nu cobora și nimeni nu se pregătea să urce. Trăsurile erau totuși pregătite în piațeta din fața gării. Femeile își fluturau batistele și bărbații își vânturau pălăriile. Copiii ședeau în față
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își scoase din dulap hainele noi, merse la capătul celălalt al Străzii Mari, unde era șoseaua, și făcu semn unei mașini. Ajunse în capitală. Își luă bilet și așteptă, cu inima cât un purice. Trenul de argint trase încet la peron. Astfel oprit, pufăind și scârțâind din încheieturi, nu mai părea deloc de argint. Îmbulzindu-se, îndemnându-se și strigându-se unii pe alții, pasagerii urcară. Cât pe ce să piardă trenul, atât de mirat era. Nu avu răbdare să se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atât de mirat era. Nu avu răbdare să se așeze. Trecu pe coridoarele înguste, privi la oameni și la feluritele lor înfățișări. Unii discutau, alții citeau, alții moțăiau. Din capitală trenul ajungea, în numai două ore, în dreptul orășelului. Socotise că peronul cade pe partea dinspre culoar. Rămase cu privirile fixe, cu palmele lipite de geam, până când ochii îi lăcrimară de încordare. Îl trezi șuierul locomotivei. Era opt fără cinci. Se apropiau. Stimați pasageri, veniți la ferestre. Aici, pe culoar. Ieșiți din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ați mai văzut vreodată ! Haide, repede, să lăsăm în jos geamurile, fără să ne aplecăm în afară. E destul o fluturare de mână sau o floare, dacă aveți, o hârtie pe care să scrieți câteva vorbe măgulitoare, aruncată ghem spre peron. Flăcăul spuse în gând toate astea, trecând pe culoare. Nimeni nu ieși pe coridor, să arunce pe fereastră măcar o privire. Cine vorbise până atunci vorbea mai departe. Cine citise întorcea paginile tacticos. Iar cine moțăia continua să moțăie liniștit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
până atunci vorbea mai departe. Cine citise întorcea paginile tacticos. Iar cine moțăia continua să moțăie liniștit. Vă rog, îi implora el mut, auzind cel de-al doilea semnal. Mai erau doar câteva secunde. Pe fereastră se zăreau gara și peronul, viu, multicolor. Dar flăcăul era singurul care le vedea. Observă semnalul de alarmă la capătul culoarului. Alergă, cu ochii în lacrimi și brațul întins, să pună capăt acestei nedreptăți. Dar controlorul îi răsări în față tocmai atunci și-l salută
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
plușate și pernele împodobite cu dantelă. Tăvile cu răcoritoare și dulciuri pe care, între două stații, controlorii le plimbau pentru femei și copii. Coridoarele cu ferestre mari, lucitoare ca oglinda. Și capetele bulucite la ferestre, să admire mulțimea pestriță de pe peron. Nerăbdarea cu care pasagerii așteptau apropierea gării lor vechi, ce era evenimentul întregii călătorii. Neastâmpărul care îi cuprindea brusc atunci când locomotiva anunța că orășelul e aproape. Exclamațiile de admirație pentru primirea fastuoasă pe care, fără a coborî, simțeau totuși nevoia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]