2,472 matches
-
capitol care, într-o cultură mai omogenă și mai destinsă, s-ar fi putut așeza la originea unor cercetări temeinice privind raportul dintre folclorul românesc și cel asiatic, pentru a nu spune de istorie a religiilor: „Hasdeu intuise just structura «persană» (iraniană) a anumitor texte cosmologice și eshatologice; care, deși își găsesc precedențe și confirmări în literatura patristică (nefiind deci eretice, «bogomilice»), au cu toate acestea obârșie iraniană. Nu trebuie scăpat din vedere, în asemenea cercetări, că influența iraniană s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Tacht-i-Soleiman, care mă interesează în mod special”, îi scria Wikander (Lund, 3 martie 1947) reputatului iranist George Cameron, la puțină vreme după apariția cărții sale despre „preoții focului” în Iran și Asia Centrală. Analiza Poveștii numerelor în comparație cu elemente de folclor turc, persan, provensal are meritul de a include detalierea unui pasaj din cartea pehlevi Arda Wiraz, probabil singura referință mai precisă la acest text folosită de un autor român până la Culianu 1. Hasdeu citează o sursă foarte recentă în epocă, ediția lui
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
înregistrează popularitatea acestor cărți folosite de preoții zoroastrieni din Kerman, „pline de imagini mici, stângace, reprezentând modul în care păcatele omului vor fi pedepsite în infern”4. Încercările lui Hasdeu sunt cu atât mai relevante cu cât semnificația spațiului literar persan sau iranofon pentru cercetările autohtone de folcloristică a devenit în general un loc comun, dar gol. Romanele orientale ca Sindipa și Halima ar fi ajuns în literatura română din India, trecând prin Persia în Bizanț și apoi în Principatele Române
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
l’été. La rose et le peuplier d’Ispahan sont des emblèmes d’amour”2. Într-un anumit sens, ea îi precedă lui Eliade nu doar în cadrul Academiei regale belgiene. Intensitatea cu care Eliade va descoperi și scrie despre poezia persană nu își găsește egal, înapoia sa, decât în paginile acestui volum, tradus în românește într-o epocă ce nu-i putea asigura decât uitarea 3. Nu poate fi aici locul potrivit pentru a insista mai mult asupra condițiilor și motivațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
principalelor tradiții religioase asiatice, una dintre primele condiții ale posibilității de instituționalizare a istoriei religiilor 1. Deopotrivă, în această perioadă scrie cu aviditate 2 și patos liric, dar mai ales cu o acuitate particulară pentru aproximarea alterității mesajului acelor poeți persani cunoscuți de multă vreme în Europa, Hafiz, Firdousi, Saadi 3. Înainte să ajungă la Calcutta, începe, autodidact, studiul persanei după Manuale di lingua persana al lui Italo Pizzi, pe care începuse să-l traducă Georgian 4, în aceeași epocă în
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
di lingua persana al lui Italo Pizzi, pe care începuse să-l traducă Georgian 4, în aceeași epocă în care descoperă ediția Shah-Nameh în 8 volume, în traducerea aceluiași autor, și cunoaște una dintre cele mai durabile sinteze despre literatura persană, Persian Literature a lui Browne 1. Fie și minime, autoinstruirile îi permit tonul vehement de curajos față de sinteza istorică a lui Iorga: „Nu cunoaște, nici din auzite, cea mai recentă, aproape definitivă lucrare asupra persanilor: A History of Persia a
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
tonul vehement de curajos față de sinteza istorică a lui Iorga: „Nu cunoaște, nici din auzite, cea mai recentă, aproape definitivă lucrare asupra persanilor: A History of Persia a lui Sykes. De asemenea, nici studiile lui Jackson și Clemen asupra religiei persane în care se găsesc, însă, o mulțime de informații istorice. Domnia sa se mulțumește cu volumele lui Prasek, care nu sunt puse la curent cu ultimele cercetări”2. Anii petrecuți în India înregistrează și câteva detalii „persane”, care variază de la derizoriul
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
și Clemen asupra religiei persane în care se găsesc, însă, o mulțime de informații istorice. Domnia sa se mulțumește cu volumele lui Prasek, care nu sunt puse la curent cu ultimele cercetări”2. Anii petrecuți în India înregistrează și câteva detalii „persane”, care variază de la derizoriul unui bazar din Calcutta, unde atenția sa tentaculară captează detalii („...poți cumpăra lămpi de drogherie și apă de colonie parfumată cu «Omarkhayyam» la pălărier....” 3), până la dorința mărturisită de a vizita Iranul și Mesopotamia, după cumîi
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
cerceta colecții de artă greco-budistă, în compania unui tânăr, Arthur Young (alias Swami Jñ³nananda), care cunoaște persana 5, trimite la Cuvântul un întreg foileton despre Hafiz, în care citează traduceri direct din persană făcute „de un bun prieten al meu, persan, din ținutul Khorasabadului”6, iar întors din Himalaya (ianuarie-martie 1931), petrece multe ceasuri erudite cu profesorul de persană Bogdanov 7, întâlniri de care se leagă și planul înființării unei catedre de limbi orientale la București. Cu sau fără speranța că
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
putea exagera scriind în presa timpului despre arborescenta relevanță a civilizației și religiei Iranului pre-islamic pentru istoria și cultura română: de la frugale elementede istorie a medicinei 1 la relevanța comparativă a surselor istorice pehlevi 2 sau cea istorică a cronicilor persane 3, despre „originea” iraniană acredințelor dualiste în literatura apocrifă și populară românească 4, sau orizontul comparativ al basmelor și legendelor. Aproape în cazul fiecărei direcții era precedat, și nu la un decalaj prea mare, de Hasdeu, Gaster, Șăineanu sau Pârvan
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
epocă, exegeza religiilor Iranului antic, deturnate parțial, cel puținprin persoana iranistului Walther Wüst, către mize politice ale tratamentului Antichității indo-iraniene, i.e. indo-germanice. În Die Religionen Irans, H.S. Nyberg propusese, prin comparație cu dimensiunea extatică a ritualurilor șamanice sau ale dervișilor persani, interpretarea șamanică a figurii fondatorului zoroastrismului, Zarathustra. Curând după apariția lucrării lui Nyberg (1936 în suedeză și 1938 în germană) și în directă legătură cu definiția șamanismului propusă de Ohlmarks, Otto Paul (în „Zum Geschichte der iranischen Religionen”, ARW) și
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
În 1946, Corbin fondează la Teheran un Institut franșais de recherche en Iran, unde, trei ani mai târziu, inaugurează celebra colecție de publicații de iranistică „Bibliothèque iranienne”, colecție care debutează și continuă câțiva ani la rând cu ediții după manuscrise persane, îngrijite de Corbin, singur sau în colaborare: Ab¿ Ya’qub Sejest³ni, Le Dévoilement des choses cachées. Traité ismaélien du IVe siècle de l’Hégire. Texte persan publié avec une introduction par Henry Corbin, Teheran, 1949 (BI 1); Henry Corbin, Œuvres
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
une double étude préliminaire en franșais et en persan, par Henry Corbin et M. Mo’in, Teheran, 1953 (BI 3); Henry Corbin, Avicenne et le Récit visionnaire: Tome I, Étude sur le Cycle des Récits avicenniens; Tome II, Commentaire en persan du Récit de Havy ibn Yaqz³n, traduction franșaise. Notes et glosses, Teheran,1954 (BI 4, 5); Mohamad ibn Sorkh de Nishapour, Commentaire de la Qasida ismaélienne d’Ab¿’l-Haitham Jorj³ni. Texte persan édité avec introduction et esquisse comparative en franșais par
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
alta, cf. Dumézil, Zeii suverani ai indo-europenilor, Univers Enciclopedic, București, 1997, anexa I. Vezi și Eliade-WikanderIII, p. 115, nota 36. 3. Aurel Decei (1905-1976): istoric și orientalist român. Ca istoric s-a distins prin studiile despre importanța surselor turcești și persane pentru istoria românilor. Studii la Paris și Berlin (1933-1935). În 1935, licențiat al École Nationale des Langues Orientales Vivantes. Cunoscător a 14 limbi, între care turca, araba și persana. În 1937 a susținut la Universitatea din Cluj teza de doctorat
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Epics, UUÅ, Uppsala (1952), Studies in Arabian Fatalism, UUÅ, Uppsala (1955) sau Fantastic Beliefs in Religion, Folklore and Literature, Stockholm, 1967, aduc contribuții importante la morfologia istorico-religioasă a timpului și destinului, cu circumscriere mai precisă în spațiul epicii arabe și persane. Și cu ajutorul unor asemenea lucrări, am putut urmări recent genealogia unuia dintre termenii de coloratură orientală în limba română- „bacșiș”, în raport cu un întreg vocabular religios iranian, pre-islamic, moștenit și modificat de Persia musulmană, al destinului, șansei - cf.comunicarea noastră „Notices
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
toate forțele! În ceea ce mă privește, voi încerca, poate, în colaborare cu prietenul meu Monchi-Zadeh, pe care și dvs. îl citați, să reiau un mic fragment din acest mare studiu, anume istoria lui Lohrasp-Goshtasp și a prințesei Kitayun în textele persane, arabe și pehlevi. Nu este decât o porțiune limitată a domeniului dvs., în schimb destul de complicată: „Dioscurii în slujba unei zeițe”, cu perspectivele sale indo-europene. Cu condiția ca forțele mele, care decad repede, să fie suficiente pentru aceasta... Gândurile mele
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Chicago Chicago, Illinois 60637 U.S.A. Vlad Bănățeanu către Stig Wikander I*tc "Vlad Bănățeanu către Stig Wikander I*" București, 4.X.1963 Mult iubite domnule profesor Wikander, Sunt profesor de limbi indo-germanice orientale (în special armeană veche, sanscrită și persană veche) la Universitatea din București. În cazul în care aș veni în Suedia (în urma unei invitații), m-aș putea ocupa de probleme ale Pantheonului urartic, armean sau de probleme înrudite. V-aș fi deosebit de recunoscător pentru ajutorul dvs. Cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Denghiz). Istoria numelui Mării Negre este însă mai complicată și mai incitantă. Grecii, care au colonizat în vechime teritoriile din apro pierea ei (inclusiv Dobrogea noastră actuală, în care au întemeiat orașele Histria, Tomis, Callatis) au „adaptat“, după obiceiul lor, numele persan, prin etimologie populară, la Axeinos (pontos), „marea neprimitoare de străini“ (din prefixul negativ-pri vativ ași apelativul xeinos, „străin“). Vor fi știind ei ceva, după cum a aflat mai tîrziu și poetul Ovidiu, exilat pe țărmul ei. Marinarii, cu frică de mare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vedere antropologic, păcatul e iremediabil; așa se explică de ce pentru atâtea religii și sisteme filosofice păcatul,adică răul în ordinea morală, eroarea în ordinea cunoașterii și urâtul în ordinea estetică, a fost considerat ca un principiu constitutiv al vieții. Dualismul persan și monismul pesimist nu sunt numai erori de interpretare a lumii, dar și recunoașterea indirectă a incapacității omului de a lecui răul, pe care l-a pricinuit. Singur Dumnezeu, autorul lumii, putea să aducă restabilirea mântuitoare, din dragoste nemărginită pentru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Contopirea în Brahma și Nirvana budistă reprezintă în felul lor aceeași idee. În mazdeism, „paradisul e sediul luminii veșnice, e frumoasa locuință unde sufletele se odihnesc pe covoare de aur”. Infernul, unde merg osândiții, și pe care îl descrie poetul persan Arda Viraf, precum Dante îl descrie pe cel creștin, va avea un sfârșit în restabilirea generală a împărăției binelui(Albert Caynoy în Christus, p. 366.), asemănătoare cu apocatastaza lui Origen. în Egipt, cultul nemuririi, fixat în faimoasa Carte a Morților
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Limba "internațională" a educației și a comerțului în sec. VIII i.C; se vorbea din Egipt pînă în Pakistan și a fost principala limba a marilor imperii ale Asiriei, Babilonului și mai tîrziu Caldean și Mesopotamian. Limba administrativă a Imperiului Persan în sec. VI i.C. Aramaica antică a fost între sec. III i.C. - 650 d.C. principala limba oficială și scrisă din Orientul Apropiat. Din sec. VII înlocuită de greacă, în urma cuceririlor lui Alexandru cel Mare, si apoi de arabă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Siria, Suedia); siriaca orientala vorbită în Armenia este numită aișor (arm. aysor = "asirieni"); diaspora mondială familia afro-asiatică, ramura semitica, grupul central; VSO; aramaica antică, ca și akkadiana, au avut tendința de a urma un model SOV, urmare a influenței sintactice persane arameica pătrată, siriacă abjad, ebraică, arabă etc. 18. araucana (mapudungun, mapuche) N Chile, Argentina; considerată de Joseph Greenberg un subgrup compus din patru limbi: araucana, mapuche, moluche și pehuenche. familia amerindiana, ramura araucana, grupul mapudungun; limba polisintetica cu elemente incorporante
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
nu este ascendentă directă a persanei moderne; era un dialect vorbit la Persepolis, transformat de Darius în normă familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul iranian; flexionara cuneiforma de tip mixt silabico-alfabetic, de la dreapta la stînga; cea mai recentă scriere cuneiforma 293. persana medie (parsik, parta, persana sasanidă) LM; sec. III i.C. - VII-VIII d.C.; considerată dialect al limbii iraniene medii occidentale (pahlavi, pehlevi); limba administrativă a imperiului Sasanizilor; limba religiei zoroastre (profetul Zarathoustra, transcris Zoroastru de greci) familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a persanei moderne; era un dialect vorbit la Persepolis, transformat de Darius în normă familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul iranian; flexionara cuneiforma de tip mixt silabico-alfabetic, de la dreapta la stînga; cea mai recentă scriere cuneiforma 293. persana medie (parsik, parta, persana sasanidă) LM; sec. III i.C. - VII-VIII d.C.; considerată dialect al limbii iraniene medii occidentale (pahlavi, pehlevi); limba administrativă a imperiului Sasanizilor; limba religiei zoroastre (profetul Zarathoustra, transcris Zoroastru de greci) familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul iranian; îndepărtare de tipul
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
tonala; SVO transcriere latină 8. ANEXE 8.1. ȚĂRILE LUMII ȘI LIMBILE LOR OFICIALE, REGIONALE ȘI NAȚIONALE ȚĂRI ȘI REGIUNI (SEMI)INDEPENDENTE CONTINENT CAPITALA LIMBI OFICIALE, OFICIALE REGIONALE ȘI NAȚIONALE Adîgheia (FR342) Europa Maikop adîghei, rusă Afghanistan Asia Kabul dări (persana afgană, farsi), pashtu Africa de Sud Africa Pretoria afrikaans, engleză, (își)Ndebele, sesotho să Leboa (sotho de nord, (se)pedi), Sesotho (sotho de sud), (și)swati, (xi)Tsonga, (se)tswana, (tshi)venda, (își)Xhosa, (își)zulu Albania Europa Tirana albaneză Algeria Africa
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]