4,234 matches
-
și care îl vor ajuta să studieze conjuncturile cu acestea. Subiectul, prezent în numeroase publicații trecute și recente, oferă posibilitatea unei studieri vaste și a unui efort pe măsură, datorită dificultății la care sunt supuși istoricii actuali, interesați de studiul persecuțiilor din creștinătatea antică, grație abundenței literaturii asupra acestui subiect, a cărei bibliografie s-a îmbogățit an de an. 1.1. Persecuția lui Nero Tacitus ne spune că Nero (54-68) i-a persecutat pe creștini în ultimii patru ani ai domniei sale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
studieri vaste și a unui efort pe măsură, datorită dificultății la care sunt supuși istoricii actuali, interesați de studiul persecuțiilor din creștinătatea antică, grație abundenței literaturii asupra acestui subiect, a cărei bibliografie s-a îmbogățit an de an. 1.1. Persecuția lui Nero Tacitus ne spune că Nero (54-68) i-a persecutat pe creștini în ultimii patru ani ai domniei sale, pentru a arunca asupra lor vinovăția incendierii Romei (64 p.Chr.) și pentru a convinge poporul, că nu el săvârșise crima
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu fac nici măcar o aluzie la acuzația adusă împotriva creștinilor de către Nero, promovând suspiciunea că deși împăratul s-a folosit de incendiu pentru a-i persecuta pe creștini, oficial nu a înaintat această acuzație, promulgată numai de fantezia populară, întrucât persecuția a avut loc îndată după incendiul Romei (64 p.Chr.), iar una a fost pusă în corelație cu cealaltă, pentru a explica cauza verosimilă a unei atât de mari vărsări de sânge. Tacitus (55-117) expune opinia și convingerea populară, formată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Dumnezeu. Dați tuturor cinste, iubiți frăția, temeți-vă de Dumnezeu, cinstiți pe împărat. Slugilor, supuneți-vă stăpânilor voștri, cu toată frica, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor indiscreți (1Pt 2, 13-18). Înștiințând comunitățile creștine asupra izbucnirii unei persecuții, ale cărei semne prevestitoare le simțea deja, Apostolul nu voia ca unii creștinii datorită nervozităților și nestăpânirilor lor să fi agravat mai mult situația prezentă, destul de încordată, și nici să nu se lase influențați de iudeii, care nu trecuseră încă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Apostolilor spre obediența și fidelitatea creștinilor față de autoritățile civile și nici proclamarea principiului potrivit căruia toate stăpânirile lumești sunt de la Dumnezeu și cel care se împotrivește stăpânirii, se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Sfântul Petru dorește un singur lucru: dacă o persecuție trebuie să vină și creștinii vor trebui să pătimească, să fie conduși la martiriu numai pentru că sunt creștini, iar aceasta va fi spre gloria lor, și nu pentru alte motive: Preaiubiților, nu vă mirați de focul aprins între voi spre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
imoralitățile sale, de a critica și de a condamna, în public și în privat, depravările nocturne, matricidul, uxoricidul și alte numeroase delicte, cu care se mânjise Nero, devenind obiect de ură, înjosire și dispreț general? Ne vine greu să credem. Persecuția neroniană dezlănțuită pe neașteptate, poartă amprenta clară a stăpânului decis să o sfârșească cu acele situații neplăcute și cu mulțimea nu doar ostilă, ci și plictisitoare și indezirabilă. Masacrarea creștinilor din porunca sa nu este străină legăturii logice existente între
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Nero, plină de ură față de creștini. Formularea istoricului roman se explică prin aceea că populația, care îi detesta atât pe creștini cât și pe Nero, nu s-a alăturat împăratului, cum s-a petrecut mai apoi cu prilejul altor persecuții. Dimpotrivă, populația romană și-a exprimat, pentru a doua oară, sentimentele de milă față de cei osândiți, de condiție socială modestă, care se îndreptau spre supliciu nu în folosul public, ci din cruzimea unui singur. În poporul care îi ura pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îndreptau spre supliciu nu în folosul public, ci din cruzimea unui singur. În poporul care îi ura pe creștini și în același timp simțea milă pentru ei și în cuvintele din cruzimea unui singur, se reflectă motivele ascunse ale adevăratei persecuții neroniene. Pentru ca să nu se mai repete incidentele din anul 61, când poporul indignat și tumultuos s-a ridicat în apărarea celor 400 de sclavi condamnați la moarte drept represalii, pentru că unul dintre dânșii îl ucisese pe prefectul Romei, Pedanius Secundus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să aibă loc din prudență în Grădinile vaticane, din jurul palatului imperial, și în circ. În masacrul poruncit de el, cei care și-au adus cel mai mult contribuția de sânge au fost creștinii din casa Cezarului. Toți împărații romani în persecuțiile lor s-au reflectat într-a sa, trecând la epurarea pașnică sau sângeroasă a creștinilor prezenți la curtea lor, fiind suspectați și datorită apropierii majore de persoana lor. Așa au procedat Domițian, Decius, Valerian, Dioclețian, Licinius, Iulian Apostatul și, în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
morale, văzute drept o mustrare a conduitei sale imorale și delictuoase, Nero, considerând creștinii mult mai periculoși decât dușmanii săi politici, a apreciat necesară eliminarea acestora profitând de incendiul cazual și de ura pe care poporul o nutrea față de ei. Persecuția lui Nero are mai mult amprenta unei acțiuni de poliție; nu a fost o persecuție propriu-zisă și nu s-a extins spre toate provinciile Imperiului, după cum afirma eronat Orosius. Pentru unii istorici din secolul XX, nu au fost mai mult
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai periculoși decât dușmanii săi politici, a apreciat necesară eliminarea acestora profitând de incendiul cazual și de ura pe care poporul o nutrea față de ei. Persecuția lui Nero are mai mult amprenta unei acțiuni de poliție; nu a fost o persecuție propriu-zisă și nu s-a extins spre toate provinciile Imperiului, după cum afirma eronat Orosius. Pentru unii istorici din secolul XX, nu au fost mai mult de 200 de victime, dar pentru Tacitus (61-120), cei arestați și executați au fost o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
19 conjurați și alți 13 în exil. Nu putem accepta părerea acelora care vorbesc de câteva zeci de uciși. Un contemporan al acestor evenimente, Clement Romanul (sec. I), deși imprecis și elastic în exprimarea sa, ne spune că victimele acestei persecuții au fost într-un număr considerabil. Comparativ cu celelalte persecuții, cea a lui Nero a fost de proporții modeste prin numărul de victime, prin durata și prin teritoriul pe care s-a extins (numai capitala Imperiului). Critica istorică a depus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
părerea acelora care vorbesc de câteva zeci de uciși. Un contemporan al acestor evenimente, Clement Romanul (sec. I), deși imprecis și elastic în exprimarea sa, ne spune că victimele acestei persecuții au fost într-un număr considerabil. Comparativ cu celelalte persecuții, cea a lui Nero a fost de proporții modeste prin numărul de victime, prin durata și prin teritoriul pe care s-a extins (numai capitala Imperiului). Critica istorică a depus și continuă să depună eforturi pentru a conduce persecuția neroniană
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
celelalte persecuții, cea a lui Nero a fost de proporții modeste prin numărul de victime, prin durata și prin teritoriul pe care s-a extins (numai capitala Imperiului). Critica istorică a depus și continuă să depună eforturi pentru a conduce persecuția neroniană spre adevăratele proporții, de care s-a îndepărtat uneori propaganda creștină de-a lungul secolelor. Scriitorii creștini s-au lansat împotriva lui Nero deformându-i imaginea și alterându-i faptele: l-au definit ca persecutor prin excelență, tiran blestemat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că acesta se afla pe plajele de la Anzio. Sub domniile succesorilor săi, până la Domițian, situația creștinilor a fost tolerată. Împărații romani din această perioadă nu au luat atitudine împotriva creștinismului, ocupându-se cu precădere de problemele statului roman. 1.2. Persecuția lui Domițian Pe Domițian (81-96) îl interesau prea puțin cele câteva mii de creștini răspândiți în vastul său imperiu. Preocupările sale nu au fost cauzate de prezența acestora în Roma, de înmulțirea ori de doctrina lor, ci de faptul că
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
excepție achitarea acesteia atât de evrei cât și de creștini. Era o obligație față de stat: cine încerca să se sustragă trebuia să fie pedepsit. Evreii au reușit să-i târască după ideile lor și pe creștini, provocând contra lor o persecuție nedeclarată oficial. Critica modernă nu recunoaște în Domițian un adevărat persecutor al creștinismului și respinge judecățile, în opinia sa, superficiale ale lui Irineu, Eusebiu, Orosius, Sulpicius Severus și Tertulian asupra entității și calității persecuției sale dintre anii 95-96. Aceiași critică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe creștini, provocând contra lor o persecuție nedeclarată oficial. Critica modernă nu recunoaște în Domițian un adevărat persecutor al creștinismului și respinge judecățile, în opinia sa, superficiale ale lui Irineu, Eusebiu, Orosius, Sulpicius Severus și Tertulian asupra entității și calității persecuției sale dintre anii 95-96. Aceiași critică pune la îndoială creștinismul lui Flavius Clement și al soției sale Domitilla, socotindu-i mai curând simpatizanți ai iudaismului. Considerând legendare interogatoriile și predicile lui Apollonius din Tyana, critica modernă respinge autenticitatea episodului misionar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
tuturor cultelor străine, chiar și imorale ori dăunătoare religiei celor mulți. Împărații romani i-au condamnat la moarte pe adepții cultelor interzise care abuzau de libertatea oferită, tulburând liniștea publică și lezând ordinea constituită. În perioada următoare domniei lui Domițian, persecuțiile contra creștinilor au fost izolate. Atitudinea oscilantă a împăraților succesivi, de a adopta o politică mai mult sau mai puțin favorabilă creștinismului, a devenit problematică la jumătatea secolului III, în plină perioadă de anarhie militară, în timpul domniei lui Decius. 2
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
contra creștinilor au fost izolate. Atitudinea oscilantă a împăraților succesivi, de a adopta o politică mai mult sau mai puțin favorabilă creștinismului, a devenit problematică la jumătatea secolului III, în plină perioadă de anarhie militară, în timpul domniei lui Decius. 2. Persecuțiile anticreștine din epoca Dominatului În Historia ecclesiastica a lui Eusebiu din Cezareea, se găsește un fragment referitor la martiriul unui soldat creștin din perioada domniei lui Septimius Severus. Episodul citat (HE, VI, 5, 1-7) se desfășoară la Alexandria între anii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pedeapsa capitală ce a urmat a fost rezultatul neîmplinirii unui act idolatric străin punerii în discuție accepțiunii serviciului militar. Episodul relatat de istoricul Eusebiu ne prezintă cea mai veche mărturie de credință, deși indirectă, a unui soldat martir. 2.1. Persecuția lui Decius În scurta sa perioadă de domnie, Decius (249-251), și-a propus să restaureze vechiul spirit religios roman. În anul 250 a publicat un edict prin care poruncea reîntoarcerea la religia păgână a statului roman. Cazurile de intoleranță din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Severus (193-211) au persecutat creștinii văzuți cu suspiciune la curtea imperială, considerați sedițioși și încriminați chiar și pentru numele lor, nedoriți nici măcar social; ceilalți împărați i-au persecutat și pe adepții doctrinelor perverse. Acestea au fost cauzele politicii clare ale persecuției lui Decius, celelalte erau o reacție la politica lui Filip Arabul (247-249) și a fiului său, creștini declarați și protectori ai creștinilor, amândoi uciși de el, precum și epurarea creștinilor de la curtea imperială, din armată și din administrația publică. O tradiție
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
al șaptelea după Nero, și i-a trimis pe foarte mulți dintre sfinți, ca însoțitori ai lui Cristos, la chinurile lui. Așadar, Lui Filip care domnise șapte ani i-a urmat Decius care, din ură față de Filip, a dezlănțuit o persecuție împotriva Bisericii. Prin el, legislația romană a devenit clară și precisă în termenii și intențiile sale: nu mai tolera cultele și doctrinele care erau în contrast cu legile și moralitatea publică, cu cultul împăratului și religia zeilor Romei. Atunci când el a impus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și ale lui Hadrian pe de o parte, și din edictele lui Decius, lui Valerian și ale lui Dioclețian pe de alta. Din porunca sa au fost desemnate comisii locale pentru înfăptuirea legislativă a edictului. Acesta a fost semnalul unei persecuții care, prin extensie, consistență ți cruzime, le-a depășit pe toate cele precedente. A fost prima persecuție care s-a extins în tot Imperiul și a produs cel mai mare număr de martiri, decât orice altă persecuție de până atunci
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Dioclețian pe de alta. Din porunca sa au fost desemnate comisii locale pentru înfăptuirea legislativă a edictului. Acesta a fost semnalul unei persecuții care, prin extensie, consistență ți cruzime, le-a depășit pe toate cele precedente. A fost prima persecuție care s-a extins în tot Imperiul și a produs cel mai mare număr de martiri, decât orice altă persecuție de până atunci. Când se suspecta o persoană de a fi creștină, i se lăsa oportunitatea oferirii unui sacrificiu în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fost semnalul unei persecuții care, prin extensie, consistență ți cruzime, le-a depășit pe toate cele precedente. A fost prima persecuție care s-a extins în tot Imperiul și a produs cel mai mare număr de martiri, decât orice altă persecuție de până atunci. Când se suspecta o persoană de a fi creștină, i se lăsa oportunitatea oferirii unui sacrificiu în cinstea zeilor Romei, în fața unei comisii imperiale, care emitea apoi un certificat ce demonstra lealitatea persoanei față de religia romană. Mulți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]