6,437 matches
-
Romania o altă țară din Europa. M-aș fi bucurat să eliberez peștișorii. Dar o bătrână ar avea nevoie și de acești pestișori. În gara în care la ora asta, vara, acum vreo 15 ani nu aveai loc de atâția pescari fiind și un bar lângă gară acum sunt singurul călător care aștept trenul. Doar trei căței mă urmăresc îndeaproape dintre care unul mai mare alb dar șchiopătând neavând un picior. Săracul e atât de frumos, ce-o fi pățit!? Nu
GARĂ PENTRU UNUL de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359440_a_360769]
-
zâmbesc doar! Să-i spun că am prins!? Să mă laud!? Îi spun doar atât: A fost o zi superbă de toamnă. Ea zâmbește cu subânțeles întelegând poate că doar m-am plimbat la baltă și că totuși sunt un pescar nelăudăros ca alții... -Pot sa vă întreb ceva!? -Da, spuneți! -Ați văzut vreodată filmul "Gară pentru doi?" -Da, l-am vazut, era un film rusesc, cu doi îndrăgostiți singuri într-o gară! -Păi da, doar nu o fi fost cu
GARĂ PENTRU UNUL de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359440_a_360769]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > PESCAR Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1133 din 06 februarie 2014 Toate Articolele Autorului pe partea lunii era marea am prins ultimul zbor al ideii fără hartă și fără costume de baie ne-am întins cât era de lungă
PESCAR de VASILE PIN în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360289_a_361618]
-
transparenți de lunateci și albaștri de lichizi până când părul tău a devenit nisipul ce-mi fugea de sub barcă iar valul mării de carton s-a ridicat a venit peste noi a venit până când am deschis ochii fără lună Referință Bibliografică: pescar / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1133, Anul IV, 06 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasile Pin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PESCAR de VASILE PIN în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360289_a_361618]
-
întristare atunci când te cufunzi în moarte ! Plângăream apele, dar mai mult Dunărea ce mi-a oferit totdeauna amintiri plăcute. Culoarea și mirosul ei, m-a însoțit permanent ca o sărutare. Uneori a purtat în inima ei tăcută, destinul amar al pescarilor nevăduvindu-i de libertate. Pe valurile ei, i-a plimbat ca pe niște prunci înainte de vreme prin anotimpuri. De aceea pescarii o socotesc nemuritoare - întâmpinându-i cu voie bună. Din marea ei iubire Dunărea le-aduce cântări îngerești și izbăvire
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
mirosul ei, m-a însoțit permanent ca o sărutare. Uneori a purtat în inima ei tăcută, destinul amar al pescarilor nevăduvindu-i de libertate. Pe valurile ei, i-a plimbat ca pe niște prunci înainte de vreme prin anotimpuri. De aceea pescarii o socotesc nemuritoare - întâmpinându-i cu voie bună. Din marea ei iubire Dunărea le-aduce cântări îngerești și izbăvire. Priveam Dunărea, însă dinspre Răsărit, vântul sălbatec m-a alungat ca un vrăjitor. Treceam pe lângă copacii cu frunze îngălbenite și din
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
Legat de izvoarele vieții și ale imaginației, în poezie, el dobândește valențe noi: „Șarpele mușcă buricul Tăcerii!”; „Oftează sângele, cobor la mal, un șarpe mă petrece, îl țin de piept încolăcit, trecută-i vremea de iubit, ninge în portul cu pescari, peste-nfloriri aztece!'' sau „Binecuvânt Alfabetul Tăcerii! Binecuvânt șoapta și urma mistreților, dragostea mea sfâșiată de-a pururi, tremurătoarea cumpănă a gândului, Magul-Poet, descântecul șarpelui ... ” Reprezentarea abstracțiilor în formă concretă are ca efect plăsmuirea unui univers poetic original, cu un
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
ea purta porumbei în alai născuți din valuri de mare unde se înecasera toți inorogii evadați din nisipul castelelor mele cum ea se pierdea în zare și noaptea mi se făcea mare m-am însingurat într-o colibă de bătrân pescar Referință Bibliografică: la mal / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1626, Anul V, 14 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Radu Liviu Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
LA MAL de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360489_a_361818]
-
15 august 2011 Toate Articolele Autorului SUSPECȚII.... Locuiesc în Clisura Dunării din 1966, când am venit să lucrez la mina din Moldova Nouă. Nu am avut niciodată intenția să trec ,,dincolo'' din motive diverse. M-am căsătorit în Coronini, fost Pescari și am avut ocazia să văd multe aspecte ale trecerilor peste Dunăre. Faptul cel mai înjositor era că fiind localnic erai supus unei permanente încercuiri morale și tracasat de grăniceri. Nu se intra în zonă decât cu buletinul în mână
SUSPECŢII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360647_a_361976]
-
de picior. Cătălin apucă șarpele de coadă și îl ridică în aer. Acesta scapă broasca și, furios, se răsucește să îl muște. Nu reușește și se pare că a fost un mare noroc pentru că, așa cum am aflat ulterior de la un pescar care o pățise, deși nu au venin, mușcătura șerpilor de apă poate provoca febră și frisoane, destul să îți strice vreo două zile de concediu. Pe la ora 11 era programată o călătorie prin Deltă cu bărcile. Până atunci, joc de
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
dreapta. Libelule colorate, verzi și albastre, se învârteau în jurul nostru. Pe maluri vedeai câte o pasăre, care ne îndemna să ne etalăm cunoștințele: - Uite o egretă ! - Ăla e un stârc ! - Ba nu, e cormoran ! Unde nu știam, îl întrebam pe pescarul care conducea barca. Așa am aflat că o pasăre mică și negricioasă se numește țigănuș, iar alta mică și albastră - dumbrăviță. Ulterior, cei din cealaltă barcă ne-au spus că barcagiul lor îi zicea dumbrăveancă. Mă rog, Umberto Eco are
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
atunci apa era oglindă, iese la suprafață, ca un periscop, un cap de pasăre. Ne studiază o secundă, cu ochii vii, după care plonjează iarăși în adânc. Ca o străfulgerare, îmi amintesc singurul nume de pasăre care se potrivește - scufundac. Pescarul îmi confirmă. Ajungem la un lac - Rotund. L-am reținut nu datorită numelui, de altfel sugestiv, ci pentru că acolo am văzut primii nuferi. Nuferi mari, albi, spre deosebire de nuferii galbeni, văzuți mai târziu, mult mai frecvenți pe canale, dar mai mici
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
apă, mai lent, sau prin aer, unde se pierde vremea cu etape distincte - decolare, zbor, aterizare. Iarăși pe canale. La un moment dat trece pe lângă noi o barcă de mare viteză, făcând valuri care ne leagănă un pic mai periculos. Pescarul zice: - A trecut ca vântu'. Văzând că nu ne cade fisa, ne explică: - De Sorin Vântu vorbeam. Și el și oaspeții lui au niște bărci care zboară cu 200 kilometri la oră. Odată un zăpăcit din ăsta a trecut prea
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
nu ne cade fisa, ne explică: - De Sorin Vântu vorbeam. Și el și oaspeții lui au niște bărci care zboară cu 200 kilometri la oră. Odată un zăpăcit din ăsta a trecut prea repede și prea aproape de o barcă de pescari, cu turiști și a răsturnat-o. L-au urmărit pescarii, l-au prins, l-au bătut și i-au făcut praf barca. Încă un lac, Fortuna, pronunțat de pescari Furtuna. E cel mai mare din zonă și furtunile sunt mai
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
Și el și oaspeții lui au niște bărci care zboară cu 200 kilometri la oră. Odată un zăpăcit din ăsta a trecut prea repede și prea aproape de o barcă de pescari, cu turiști și a răsturnat-o. L-au urmărit pescarii, l-au prins, l-au bătut și i-au făcut praf barca. Încă un lac, Fortuna, pronunțat de pescari Furtuna. E cel mai mare din zonă și furtunile sunt mai periculoase decât în alte părți. Încă niște canale și ajungem
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
ăsta a trecut prea repede și prea aproape de o barcă de pescari, cu turiști și a răsturnat-o. L-au urmărit pescarii, l-au prins, l-au bătut și i-au făcut praf barca. Încă un lac, Fortuna, pronunțat de pescari Furtuna. E cel mai mare din zonă și furtunile sunt mai periculoase decât în alte părți. Încă niște canale și ajungem la pensiune. Cum sosim, gazdele ne anunță ca e gata masa. Dar înainte de orice, scoatem de la congelator vodca aburindă
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
Aligote gălbui, sec și rece. După amiază, încercarea cea mare - pescuitul. Cătălin și Danflorea scot la iveală sculele lor pe care dăduseră o mulțime de bani, lansete cu monturi complicate, la care meșteriseră câteva zile înainte de plecare, împreună cu alți colegi, pescari cu experiență; undițe cu momeli meșteșugite, plus câteva borcane cu râme, porumb, mămăligă, la care ulterior, în disperare de cauză, au adăugat piept de pui tocat mărunt și chiar niște bucăți de cârnat picant. Mergem pe malul unui canal din
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
apă, aplicând deviza lui Teo. Deviză pe care am auzit-o de mai multe ori, mai exact de câte ori îl prindea maică-sa că fură mâncare ca să le dea cânilor din curte: - Eu sunt Iubitorul Animalelor! Ca să revin, aventurile mele de pescar n-au durat mult. După o jumătate de oră de lansări fără niciun rezultat, observ la Danflorea că lansează nu din lateral, ca mine, ci peste cap. Încerc și eu și, într-adevăr, plumbul se duce mult mai departe. Iar
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
lume a armoniilor în pofida Răului. Cochiliile cântătoare sunt chiar poemele menite să păstreze esența celor existente sau visate. Consemnăm o abundență de poezii excepționale, demne de citat integral: Cel care vede pădurea, Despre ploaie, Așteptarea mea, cea mai frumoasă, Bolero, Pescarul și sirena, O să ne jucăm, Și se făcea, Anticariat etc. Un volum de versuri solid, viu, înțesat de versuri memorabile, frescă a tușelor clare și anxietății în fața timpului. „Umbra Casandrei” (Ed. Junimea, Iași, 1983), conturează un accent tragic, privitor la
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
și probabil nici în America Centală și de Sud, care să nu aibă măcar odată pe an un pelegrinaj local cu statuia proprie în frunte. Așa se face că în satele cu ieșire la mare, “La Virgen del Carmen”, patroana pescarilor e purtată cu mare alai uneori direct prin apă, în acordurile corului barbătesc impresionant, de vrei-nu-vrei ți se încrețește pielea de emoție. Nici ceilalți Sfinți nu se lasă mai prejos. În satele de munte se invocă adesea Sfântul Anton (San
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
Nicolae și a legendelor despre Sfântul Nicolae și despre cele 40 de fecioare. Nessebar este o peninsulă mică și cochetă, construită în piatră, cu străzi înguste, cu case tradiționale, având parterul din piatră și etajul din lemn, mori de vânt, pescari harnici, aproximativ 40 de biserici bizantine ce, în ciuda vechimii, impresionează prin zveltețe și culoarea roșie a zidurilor. Balcik, orașul golfului liniștit, protejat de stânci albe, atrage un număr foarte mare de turiști români, datorită Castelului reginei Maria și a Grădinilor
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A MĂRII NEGRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359970_a_361299]
-
din viața celor care pescuiau în Marea Neagră: “Un român și-un lipovean Au plecat în zori După stoluri de calcan Și cântau cu dor: Refren : Marea Neagră, mare-albastră, Și cu cerul la hotar, Du pe brațe lotca noastră, Lotca noastră de pescari. Când i-a prins vâslind în larg Vântul mâniet Îi purta pe culmi de val, Ei cântau încet: Marea Neagră, mare-albastră Și cu cerul la hotar, Du pe brațe lotca noastră, Lotca noastră de pescari. Activitatea a reușit să contribuie la
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A MĂRII NEGRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359970_a_361299]
-
brațe lotca noastră, Lotca noastră de pescari. Când i-a prins vâslind în larg Vântul mâniet Îi purta pe culmi de val, Ei cântau încet: Marea Neagră, mare-albastră Și cu cerul la hotar, Du pe brațe lotca noastră, Lotca noastră de pescari. Activitatea a reușit să contribuie la îmbogățirea cunoștințelor elevilor despre Marea Neagră, să le stimuleze interesul față de aceasta, dorința de a studia, de a călători, a relata și a crea atât prin cuvinte, cât și prin culori și sunete. A consemnat
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A MĂRII NEGRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359970_a_361299]
-
se reflectau în valurile molcome ce se îndreptau într-un ritm continuu spre mal. Turiștii se aventurau unii doar până la geamandură, însă alții dădeau de lucru salvamariștilor ce-i fluierau să se întoarcă din larg. Spre larg se vedeau bărcile pescarilor ca niște jucării. Erau la mare distanța de mal. Ce pește or prinde oare de stau nemișcate ore în șir? Știa că au spațiul de acostare la vreo sută de metri de locul unde făcea ea plajă, dar nu a
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359902_a_361231]
-
Fălticeni. Aici partea dinspre oraș era un fel de luncă, însă numai partea sudică. Râul avea aici un fel de mini deltă, ce se întindea de la podul drumului spre Țarna Mare și Petia, până la moara de la Ciorsaci, un rai al pescarilor cunoscut de însuși marele scriitor Mihail Sadoveanu. Ciurda de pe Șomuz era condusă de o familie cu mai mulți copii, a ciurdarului Gumă, dar care lucrau tot sub controlul lui moș Lică. Cum reușea acesta să controleze ciurdele era u mare
BELDIE NEPOTUL LUI MOŞ LICĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359658_a_360987]