4,268 matches
-
mac. Îi-ntinde fericirea și candoarea Ce prea demult în florile ei zac. În zborul lui un puf de păpădie Desprins parcă din lumea de povești, Plutește peste macii din câmpie Cu frumuseți ce-ndeamna să iubești. Culoarea purpurie, ruginita, Petala lor gingașa și subțire. Iubesc tandrețea lor nemărginita. Din flori de mac am adunat iubire. Referință Bibliografica: Din flori de mac am adunat iubire... Marin Bunget : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 247, Anul I, 04 septembrie 2011. Drepturi de
DIN FLORI DE MAC AM ADUNAT IUBIRE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356181_a_357510]
-
Dan Publicat în: Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Sunetul unei voci de cristal străbate munții de piatră ai viselor mele ca un imn al iubirii ce pătrunde în piatră în curgerea apei și în culoarea petalei ce se adapă cu lumina din soarele răsărit Devine un imn al iubirii și cu mantia lui îmi înfășor sensul vieții și ademenesc zborul păsării ce se alintă în curenți planetei Foșnește cuvântul Iubito să nu trezim toată semantica lui
SUNETUL UNEI VOCI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368806_a_370135]
-
în: Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Copacul inimii tale,e-o împletire de frunze nedeslușite culori de vară și toamnă ,înghețate sau împietrite cad de nicăieri sentimente,ploi reci și învechite cad lacrimi de iubire,petale de flori risipite. La poala sunt spinii vieții și ierburi demult încâlcite cerul e o imensitate de stele zugrăvite raze de viață de nicăieri venite susțin o fascinație a lumii nedefinite! Te-ntorci un curcubeu în ape tulburi ,pe mari
COPACUL INIMII TALE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368815_a_370144]
-
pe pământ Și-I Duhul Sfânt la mijloc să unească Slova de sus cu firea omenească. Ispita Evei, fructul din livadă Din pomul crucii scris-a fost să cadă Din mărul pus în mijloc de grădină Nins-au în veac petale de lumină. Corona cea de spini făcută jerbă Cununi de crini la jertfa Lui supremă. Iisus a-ntors ceasornicul la soare Făcând din noapte zi de sărbătoare. Piroanele rămase pe pământ Sângeră-n noi în suflet și în gând. Și inima
LUMINA SFINTEI CRUCI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368824_a_370153]
-
ASTEPTANDU-L PE IISUS Autor: Cristiana Iliuță Publicat în: Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului A înflorit caisul din fața casei tale, Cireșii din livadă au înflorit și ei, Se simte-n prag mirosul și ale lor petale Săruta lin pământul și ninge pe ălei. Tu ți-ai sfințit căsuța și -ai pus, între ștergare, O pâine coapta-n vatra și-un ram de busuioc, Lalele,din grădina,ai pus în trei urcioare, Să-ți fie primăvară curată
ASTEPTANDU-L PE IISUS de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368834_a_370163]
-
către o rază de soare. Ciudat! Femeia din portret nu semăna cu Dora, doar zâmbetul și expresia ochilor erau aceleași. Se spune că ochii ar fi oglinzile sufletului și nu știu cum dar fata de pe pânză cu obrazul ei catifelat ca o petală de magnolie și Dora care era mult mai în vârstă, exprimau prin oglinzile sufletului lor același lucru, ca două suflete gemene. În opinia mea, era atât de evident acest lucru, că rămăsesem ca hipnotizată privind portretul și nici nu am
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1905 din 19 martie 2016 Toate Articolele Autorului Împrimăvărare Din pleoapa firavă a iernii Pe cer se ivește o rază, Plăpânzi,ce-i drept,ghioceii Scot capetele să o vază! În rochie cu trei petale Și strânse-n mijlocel cu-n brâu Privesc peste întinsa vale Suratele să-și țină-n frâu. Brândușele și viorele, De sub un petec de zăpadă, Scot căciulițele-albăstrele Sub colțul ierbii în arcadă. Un mănunchi de ghiocei răsar . Pădurea este-o
ÎMPRIMĂVĂRARE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368906_a_370235]
-
rochia sa dalbă străluce ca o stea. Pe umeri cad în valuri cosițele de aur, Iar pieptul ca de piatră tresaltă-n mersul lin, Pe mijloc șerpuiește, lucrată de un faur, O mică cingătoare, bătută în rubin. Obrajii-i sunt petale din rozele magnolii, Pe buze poartă pârgul cireșilor de mai, Prin genele-aplecate își slobozește solii, Iar briza se dezmiardă în părul său bălai. Suflarea sa topește zăpada ascunsă-n grote, Câmpia se răsfață în sute de culori, Privighetoarea-nalță superbul
INSULA DE GHEAȚĂ de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368926_a_370255]
-
poartă sub veșmântul de smarald al inimii, safirul tinereții sufletului ei. Deasupra zâmbetului Mamei se despletesc veșnicii de lumină, curgându-i ca un iureș prin vine, stropii Cuvântului ca psalmii din strană, urcând în tămâie de smirnă. Peste tremurul de petală al pașilor ei, cad șoaptele de vară din Salcâm și din Tei. Mama se aseamănă Păstorului cel Bun, ce-și netezește calea nădejdii spre curcubeul-paradis purtând pe umerii calzi dorurile noastre toate. Mama este sanctuarul Limbii noastre în care răsună
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
un val de mare înecându-mi sufletul, luându-mi speranța. Îmi răscolește gândurile dându-le o altă ordine pe care n-o înțeleg, dezorientându-mă. Cândva un nufăr plutind pe lacul sentimentelor tale, hrănindu-mă cu ele, înflorind din ele... petale de lumină. Acum e doar tăcere... și doare. Îmi lipsești... de Gabriela Mimi Boroianu 02.07.2015 Așteptându-te... Mi-am așezat amintirile în poezii ca, dacă mă va găsi cumva uitarea, să-mi recunosc ușor pașii pe cărarea ce
DE DOR... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368923_a_370252]
-
să le găsești și să știi că dincolo de tăceri sunt eu ... așteptându-te. de Gabriela Mimi Boroianu 03.07.2015 Glas de suflet Îmi scria ploaia pe geam de vântul ce-ți învăța vorbele ca să fure cu ele, florilor, săruturi petale așa cum tu îmi furai dulceața buzelor; îmi scria de stele cum te urmăreau ca să-nvețe vraja ochilor tăi ce-mi făceau sufletul să îngenuncheze cerându-ți să nu-ți intorci niciodată fața de la mine; îmi scria de ea cum încercă
DE DOR... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368923_a_370252]
-
Acasă > Stihuri > Nuanțe > CALATORESTE-MI TRUPUL PE SILABE Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1949 din 02 mai 2016 Toate Articolele Autorului și fă că ziua mea să se prefacă în petale de salcâm e departe ulița copilăriei dar e aproape plajă soritelor vai acolo plânge mama de copil dus acolo mieii se prefac în primăvara și-n de casă de la țară tot vară mai vino seară la portița de cu dor
CALATORESTE-MI TRUPUL PE SILABE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369048_a_370377]
-
ascuns sub puful maroniu, de movul până-n spre negru al prunelor, murelor, afinelor, de dulceața strugurilor copți - verzi, roșii, negri, de amarul - dulce-al nucilor verzi; de florile toamnei zâmbitoare de explozia culorilor strălucind în soare - crizantemele albe, mov, cu petale săgetate, garofițele liliachii, tuberozele parfumate, trandafirii catifelați, garoafele roșii mirosind a iubire -, de răcoarea plăcută a serilor de toamnă, de arcul lunii crescătoare, de zborul naiv al gândului printre stele în nopțile reci, fermecătoare; de fiorii trupului, de melancoliile sufletului
MI-E DOR de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369074_a_370403]
-
Nimic nu mai e cum a fost...și toate-s pierdute... Strâng macii din vale și-i pun lângă inima-mi frântă, Cu sufletul meu, ei, roșii ca focul, cuvântă, De dor și de jale ei plâng pe pământ mari petale, Pe-ai mei triști obraji cad lacrimi-ascunse, de jale... M-așez iar pe iarbă ținând ochii deschiși către cer, Departe de mine se duc amintiri care pier... Trăiesc ca și ieri, iubesc și tresalt pentru toate, Tu, sufletul meu, rămâi
TRĂIRI... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369094_a_370423]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > LUMINILE DIN VITRALII Autor: Maria Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Luminile din vitralii Raze răzlețe Îmi mângâie fața Raze monumentale Cad pe piatră ca petale Luminează pentru noi icoane Raze simple de soare Ce aduc iluminare Aceste raze aparent banale Mă atrag pe mine spre altare Și-mi vorbesc de închinare Aceste raze aparent banale Îmi scaldă ființa în valoare Și le iubesc cu demnitate
LUMINILE DIN VITRALII de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369110_a_370439]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > DIN TIMPUL CE-A RĂMAS Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Îți sunt brodate lacrimi și ție de-al meu dor, Măi sângerează crinii în albul din petale, Ți-alintă îngeri clipă, cănd plânge trist un nor, Iti ninge-n câte-o noapte cu perle mici de jale? Păstrezi la tine-n suflet sărutul meu din vis, Iti înfloresc neliniști sub gene când vorbesc, Ți-e-mpovărată toamnă de ceasul
DIN TIMPUL CE-A RĂMAS de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369129_a_370458]
-
Acasa > Versuri > Farmec > DOMNICA VĂRZARU - LA CEAS DE VECERNII (POEME) Autor: Domnica Vărzaru Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului LA CEAS DE VECERNII La ceas de vecernii se sting trandafiri. Petalele curg vânturate. Mă bucur de crezul a noi zămisliri Din apele tulburi de multe păcate. La ceas de vecernii un dangăt dulceag Mă cheamă s-aprind lumânări pentru vise Se strâng ne-mpliniri și trec peste prag În casa luminii
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]
-
I. - LA CEAS DE VECERNII (POEME), de Domnica Vărzaru, publicat în Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016. LA CEAS DE VECERNII La ceas de vecernii se sting trandafiri. Petalele curg vânturate. Mă bucur de crezul a noi zămisliri Din apele tulburi de multe păcate. La ceas de vecernii un dangăt dulceag Mă cheamă s-aprind lumânări pentru vise Se strâng ne-mpliniri și trec peste prag În casa luminii
DOMNICA VĂRZARU [Corola-blog/BlogPost/370824_a_372153]
-
Am curs și în lacrimi fierbinți, înnodate, Prelinse pe cupa oftatului greu. Am vrut să ajung la apa cea mare Și perle să iau din adâncul ocean. Citește mai mult LA CEAS DE VECERNIILa ceas de vecernii se sting trandafiri.Petalele curg vânturate.Mă bucur de crezul a noi zămisliriDin apele tulburi de multe păcate.La ceas de vecernii un dangăt dulceagMă cheamă s-aprind lumânări pentru viseSe strâng ne-mpliniri și trec peste pragîn casa luminii cu geamuri deschise.La
DOMNICA VĂRZARU [Corola-blog/BlogPost/370824_a_372153]
-
violet ce mi-au luat sufletul amanet... nu vrei să vii în ospeție să te adorm într-o beție a dulcelui parfum de floare în miazăzi sau pe răcoare? hai, vino să dăm norocului noroc în două, trei sau cinci petale tăcerea fie prooroc când noi ne risipim pe cale. Referință Bibliografica: A înflorit liliacul... / Elenă Spiridon : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1940, Anul VI, 23 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elenă Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
A INFLORIT LILIACUL... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370808_a_372137]
-
de o frumusețe rară: Au înflorit cireșii,/ O, Doamne, ce splendoare!/ Și-au pus hlamide albe,/ Brodate-n roz de soare.// Sărută cerul floarea,/ Când vântul o răsfiră/ Și se cunună zarea,/ Iar fluturii conspiră.// -atâta frumusețe/ La nunta de petale...” (Au înflorit cireșii) Cuvântul oferit de Angelina Nădejde este sărbătoare. Este un elogiu al măreției ei interioare. Vă recomand cu multă căldură să aduceți în inimile voastre nemărginirea viziunilor unui poet contemporan. ( CARMEN POPESCU) COLECȚIA EPOSS (PROZĂ): * * * 1. SILVIA GIURGIU
FEBRUARIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370752_a_372081]
-
uitării/ Un vis ce se mistuie în negura vremii/ Tristețe amară, speranță cântată,/ O rază de cer în inima-mi moartă,/ Iubire urzită sub bolți sângerând,/ Un licăr de oază mereu fluturând/ Un murmur ce doare, un iezer ce-alină/ Petale ce-mi presur peste suflet lumină/ O roadă amară, un fruct pârguit/ Mireasmă ce viața în veci mi-a sfințit./ Din tot ce-ai sperat atâta doar rămâne/ Refrenu-amintirii ce cântă în tine!/ A crede mai mult nimic nu înseamnă
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
de primăveri tăcute Și am rămas o tristă lăcrămioară Într-o grădină-a florilor pierdute. Eu nu ți-am fost decât o primăvară, O lacrimă, sub raza vieții tale Ce-a așezat-o sufletul, comoară În trupul blând al dalbelor petale. Crinul, floarea sufletului meu Prin piața lumii tumultoasă, În costum de floare-aleasă Zâmbesc oricui, fără de teamă Jubilând, de bună seamă! E-un carnaval, cu flori și îngeri, Cu măști hidoase, desuete, În care, inimă mai sângeri De se aruncă-n
CRINUL, FLOAREA SUFLETULUI MEU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370864_a_372193]
-
ar transforma Iubirea (Fotonul-corpuscul și undă), din Obsesie în Comori(le) (ne)risipite ale unui Dao. Venită dintr-o Prezicere cuantică, adesea îmbrăcată în Armura de război, Femeia, Manifestând măreția, rămâne o tăcută Poezie sufită. Deși Nicio floare nu are petale din bani, Vagul semn de carte al sufletului este o Ofrandă adusă vieții, care are... Oricum, gustul tău. Veritabil Combustibil nuclear, LUNA dintr-O noapte da, o noapte ba, FEMINITATEA este - prin poezia Ancăi Bucur - Doar IUBIRE, METAFIZICĂ ȘI RECUNOȘTINȚĂ
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
într-atât, încât nu o mai privim cu spaima și altruismul unui îndrăgostit. „Sufletul său, ud de de singurătate, de ploaie” (când cântă în tine păsări străine) - este un exemplu de poem în care, pentru autor, modernismul sec, decopertat de petalele florilor de câmp, nu s-a inventat încă. Natura în consonanță cu omul-de-asflat face miracolul și poetul știe cum să își aleagă matricea în care aruncă silabele din care va răsări, mai apoi, poezia . Avem în fața noastră un poet cu
CRONICA, LA PICATURA DE INFINIT, AUTOR IOAN BARB de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370863_a_372192]