1,856 matches
-
implic sufletește compar toate femeile cu ce am avut și nu am știut să păstrez. Era pentru prima oară când, după Moni, nu mă gândeam la ea. Nu am auzit nimic din ce mi-a povestit, așa că în prima noapte petrecută împreună nu m-am prins cine-i soțul. Am aflat mult mai târziu și m-am simțit de căcat, pentru că el nu a priceput că nu eu am făcut-o să-l părăsească. Mă bucuram surd însă că și alții
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în care ședea și alergă spre el: ― Dumnezeule, unde-ai fost până acum? ― rosti ca într-un suflet. Dar lasă, asta n-are importanță. A venit Eldred. Nimic din tonul ei nu arăta că ar fi la curent cu cele petrecute. Și totuși spusele ei îl zguduiră pe Gosseyn. Și deja începea să ghicească ce-i va spune; ― Crang! Îi pronunța numele ca și când ar fi umblat cu o bombă. ― A lăsat instrucțiunile definitive. ― Dumnezeule! ― exclamă Gosseyn. Se simțea slab. Așteptase, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
conviețuirea legitimă a soților Ana și Vasile Berechet iat-o pe punctul de a contabiliza semicentenarul. Iubirea de care au avut parte acești oameni le-a înnobilat viața cu armonie și împliniri ce au atribuit substanță, sens și consistență anilor petrecuți împreună. De aceea pregătirile pentru marele eveniment, de care puține cupluri ajung să aibă parte, le-au început cu aproape un an înainte de marcarea lui, ca niște gospodari cărora dintotdeauna le-a plăcut ca lucrurile să fie făcute cu temeinicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
scurt, care părea să se fi deschis sub soarele din sud, dar, de asemenea, cu cearcăne mari sub ochii lui întunecați pe o față care purta mai degrabă urmele unor grele negocieri nocturne decît pe cele ale unei veri sănătos petrecute. Și eu, cu energia refulată a două luni de muncă de birou și cu inima măcinată sub tricou, care fusese spălat și chiar călcat la dungă atît de fină precum tăișul lamei de ras. Trupul meu și al lui, barca
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să merg la medicul meu de familie, dar dacă nu mă găsește bolnav? Pentru moment rămân interzis câteva minute în stație. Cele două dame pleacă vociferând. Ceva, probabil la adresa mea. Polițiștii pleacă și ei. Ca o eliberare de toate cele petrecute, o ultimă rafală de strănuturi ies cu violență din nări. Apoi, totul s-a terminat, fiindcă după aceea n-am mai strănutat până seara și nici de atunci în zilele care au urmat. Cum voi justifica amenda soției? Nu mi-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
atât de ușor un mod de gândire complicat și plin de iluzii. 3. Despre ambiguitatea celor absurde Există situații omenești ce refuză distincția clară între ceva elementar - sau de primă instanță - și altceva de secundă instanță. De pildă, între faptele petrecute efectiv și cele ce ajung relatate. Firește, nu poți spune că există fapte simple, ca atare (, cum avertizează Nietzsche). Însă relatarea lor tinde uneori să devină pură ficțiune. Dispune de o libertate similară celei a jocului gratuit. Ficțiunea este în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în tăcuta lui măreție. l-am simțit așa cum îți simți propria mână. Bătrânul și cu mine am îngenuncheat în fața mormântului deschis și în fața Lui. Acest din urmă gest, insondabil într-o privință, infirmă ideea simplei absențe a sensului în cele petrecute. Cei doi, care au îngenuncheat atunci în chipul cel mai firesc, au resimțit sigur altceva decât puterea oarbă a naturii în simpla ei dezlănțuire. 18. Dorința de a exprima absurdul ca atare Ca într-un fel de întrecere retorică, atemporală
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de una, ba de alta, și, uite, numi aduceam aminte de Cârlibaba aia, atât de intrată În sufletele nostre! Acum, iată, mă minunez, reia el, către mine, zic, mă minunez, cum am putut să am un lapsus, când, În zilele petrecute acolo, cu Întreaga familie - eu, Micșuneaua, Sofianu, fiul ei și al meu, și Anca, soția fiului meu și al ei, și, totodată, nora noastră - și, Încă cu mult mai Încoace, după ce am revenit acasă, eram convins că nu o să-mi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
-l chemăm pe domnul Eduard, don' profesor! El se-nroșea și ne-arunca niște priviri asasine, la care noi răspundeam cu surâsuri angelice! . . . . . . . . . . . . . . . . . Glasul tăios al profesorului mă trezi brusc din reveria în care căzusem. Îmi aminteam de alte lucruri petrecute tot în clasă, odinioară... ― De ce zâmbești, domnule, în timpul explicației mele? mă întrebă Chimistul. Poftim la lecție! ― Bine, don' profesor, zic eu, ies, dar... m-ați mai ascultat și lecția trecută, și mi-ați pus "rău". ― Dacă nu ieși, îți mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
s au simțit atât de bine amândoi că ar fi fost păcat să strice totul printr-o astfel de mărturisire. Bine că nu i-a spus că nici nu se așteptau ca aceasta ar fi putut fi ultima lor seară petrecută împreună, la care se vor gândi mult timp amândoi cu umbră de regret. La despărțire, a strâns-o atât de tare în brațe pe când ea își lăsa capul pe umărul lui și au stat așa mult sub clar de lună
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
te vei întoarce cu cununa de lauri, vom fi fericiți. Sau cu cununa de urzici moarte. Hi! Hi! Hi! sau fără cunună, râde Cecilia. —Spiritualo, ai încredere în tine așa cum au toți cei care te cunosc. După această zi minunată petrecută împreună, cei doi tineri îndrăgostiți iarăși s-au despărțit pentru o vreme. Cecilia și-a luat zborul spre Germania unde o aștepta o muncă asiduă, Matei rămânând să-și vadă în continuare de serviciul din cadrul spitalului. Când s-a întâlnit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Ele puteau apărea, o știa din propria experiență, oriunde și oricând. Nu trebuia să fii nici măcar mahmur sau amețit ca să simți că luneci Într-un abis dubitativ, din care greu puteai ieși. Acum În memorie Îi venea o altă scenă, petrecută tot la Corso, În aceeași companie... PAGINĂ NOUĂ VI. Aria lui Satanovski ... Se făcuse deja ora șase. Soarele se retrăsese undeva dincolo de blocuri. Umbrele turlelor bisericii Sfântul Nicolae se Întinseseră peste terasă. Căldura zilei se mai potolise. Pe Lăpușneanu oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mâncare? zice Miss America. Atunci ai deschide ușa, nu? — Dar nu se întâmplă, spune domnul Whittier, cu gura plină de bucăți de pui și de capere. Nu rămânem fără mâncare. Și într-adevăr nu rămâneam. Nu încă. În prima săptămână petrecută înăuntru am mâncat curry de legume cu orez. Am mâncat somon teriyaki. Toate, alimente dehidomnișoaratate prin congelare. De mâncare aveam fasole verde sigilată în pungi de plastic Mylar pe care nu le puteai rupe cu mâinile. Pe fiecare pungă argintie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
grotei nu se putea dezmetici numaidecât, căci trupul i se vlăguise de atâta tihneală, iar sufletul Îi era bântuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și chemă În sinea sa și dulcele nume al Priskăi, retrăind poate cele petrecute, retrăindu‑le cu Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate câte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său, nici el nu mai știa când, acum Îi apăreau ca‑n vis, poate chiar fusese doar un vis, coșmarul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din lăudată seară, Scurs florilor, slujind în Betleem, Când gărzile surpate înviară. Să port - sub raze deget șters înting - Un liniștit, un rar și tânăr mugur Prin ger mutat, prin tufele de zinc, La stâncile culcate: să le bucur. SUFLET PETRECUT Scăzută zării blândă e țara minerală. - Inel și munte, iarbă de abur înzeuat. A ofilirii numai această foarte pală Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Mințiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică - Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la Isarlîk, cetate utopică prin care putem înțelege și Bucureștii. Alexandru PIRU CUPRINS Notă asupra ediției ............................................................... 3 Tabel cronologic ................................................................... 4 VERSURI DUPĂ MELCI (1921) SECOL ............................. 27 DUPĂ MELCI ................... 10 MARGINI DE SEARĂ ...... 28 STEAUA IMNULUI .......... 28 JOC SECUND (1930) SUFLET PETRECUT ......... 29 DIOPTRIE ........................ 29 ăDin ceas, dedus adâncul ...î21 DESEN PENTRU CORT .... 30 TIMBRU .......................... 21 EDICT ............................. 30 GRUP .............................. 22 ÎNECATUL ....................... 22 UVEDENRODE ORBITE ........................... 23 31 31 IZBĂVITĂ ARDERE ......... 24 32 37 LEGENDĂ ........................26 39 42 STATURĂ ........................23 PĂUNUL ......................... INCREAT .........................24 PARALEL
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
l am fi ajutat apoi să-l arunce peste masă, pe deasupra lui Dragoș, pe fereastră, în mlaștini, putea fi sigur de tăcerea și de complicitatea noastră; sau Petru ar fi putut face apel la legăturile lor de prietenie, la anii petrecuți împreună în școli, și așa mai departe; sau Zenobia, oh, dacă ar fi vrut, ar fi putut măcar să țipe; sau Dragoș, adică nu, Dragoș era, poate, mort, așa că n ar fi putut face nimic, iar eu, care eram mult mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-i servească cafeaua, ea își aprinse o țigară. Eva de așeză cu ea la masă și primul lucru pe care îl făcu, o întrebă dacă mai știe ceva de tânărul inginer, despre care circulau discuții în diferite variante în legătură cu incidentul petrecut. Această întrebare era o bună lovitură pentru Angela, care tocmai se lupta cu gândul de a și-l scoate din cap, cel puțin pentru această seară. Angela, înainte de a-i răspunde, făcu o mișcare din cap, ce ar însemna că
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
abia smulse din cuie. Tot braconînd prin textele sacre mă lovesc mereu de aceeași Împotrivire, care vine din tăcerea hăcuită prin aerisirea mormîntului, cum să nu devin complice trupului tău, poete, cum să nu mai luminez cu vorbe prima duminică petrecută În mormînt! SÎngele meu copt de atîta moarte cade ca un măr vestindu-le participanților la carnaval , o recoltă bogată. Dinspre o astfel de veștejire din rod Îmi Întorc arcul ceasului, alunec și rup pielea palidă a morții. Aici În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
nici măcar să-i duc flori, pentru că nimeni n-a știut să-mi spună unde fusese Îngropat. Angajatul de la morgă, care păstrase cartea găsită În haina lui Julián, a sunat la editură abia după cîteva zile. Așa am aflat de cele petrecute. N-am putut pricepe. Dacă Julián mai avea pe cineva la care să apeleze la Barcelona, aceea eram eu ori, cel mult, domnul Cabestany. Eram singurii lui prieteni, Însă nu ne-a spus că se Întorsese. Am aflat că revenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un extaz prelungit...În sfârșit, face ochi și îmi descoperă mutra întrebătoare. Cu o tresărire ca și cum ar fi fost surprins făcând ceva ne la locul lui, mi-a vorbit apoi cu calm și adâncă aducere aminte... În aceste câteva clipe petrecute aici mi-am adus aminte de vremea pe când, ucenic fiind, încă făceam ascultare la culesul fânului pentru vitele mănăstirii...Fânațul nostru era departe de mănăstire și acolo se întindea pe o costișă nesfârșită. Și Doamne cât a mai florăret se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în multe momente, sincer, deschis la orice colaborare spre bine, dar mereu se interpun persoane care mă fac să redevin cel rău. Și atunci spre nefericirea altora se întâmplă ceva rău, nu pentru mine, că am învățat ceva în anii petrecuți aici, omul este incredibil de rezistent la tot felul de torturi și eu le-am simțit din plin pe pielea mea, cred că alții și-ar fi luat viața până acum dar cred că răul existent în mine mă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lui mare, sub privirile uimite ale chelnerițelor și ale zilierilor. Fața lui de cal atrăgea atenția tuturor. Deși nu o arăta, lui Gaston îi era tot mai milă de Endō. Îi dispăruse teama și tremuratul la vederea lui. Două nopți petrecute împreună în cămăruțe sărăcăcioase nu puteau constitui chiar un motiv serios de împrietenire, dar a început să se simtă apropiat de acest asasin. Era un sentiment asemănător cu cel nutrit față de câinele vagabond. Durerea ce i se citea în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cuiburi. — Asta-i ferma? — Da. Iar acolo - vedeți -, acolo am locuit noi. Așa cum o prevenise pe Mma Ramotswe, Mma Potsane revenea aici cu tristețe; aici își petrecuse perioada aceea liniștită cu soțul ei, la întoarcerea lui, după toți anii aceia petrecuți departe, în minele din Africa de Sud. Copiii crescuseră și rămăseseră doar ei doi și se bucuraseră de luxul unei vieți lipsite de evenimente. — Nu aveam mare lucru de făcut, povesti ea. Soțul meu muncea toată ziua la câmp. Eu stăteam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aproape, pentru că durerea pentru cei duși s-a dovedit mai mică decât spaima de-acum trecută -, paza de la donjon a fost ridicată. În locul acesteia va fi instalat un ghid ce va istorisi turiștilor - tot mai mulți, probabil - despre neobișnuitele întâmplări petrecute, în ultimul timp, în lăuntrul și-n preajma Domeniului, văzute și nevăzute. FILOZOFUL. Dacă te bagi în troacă, te mănâncă porcii. Vox populi... ROMANCIERUL. A ieșit ca naiba, dar e bine. De câte ori se vor strica lucrurile, am să le arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]