8,421 matches
-
se suprapun. De multe ori consider pianul ca un adjuvant al compozitorului. Când eram foarte tânăr nu agream deloc compoziția iscată din improvizația pianistică. Mai târziu, eram confiscat de tot ceea ce însemna efect nou, modalitate inedită de a cânta la pian. Era ca și cum mă descopeream pe mine însumi. Astăzi, în sinea mea, nu mă consider a fi un restitutor. Nu sunt prea interesat în a dezvălui muzica altora, în special a epocilor trecute. A, când e vorba de muzica mea, situația
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
apariție sibiană, interpretul lăsa pe alocuri impresia unei virtuozități factice, aproape narcisiste, acum constatăm că el a parcurs un real proces de maturație, în litera și spiritul jazzului. În compania brianților săi discipoli, frații Thomas și David Enhco (primul la pian & vioară, al doilea la trompetă), sau de unul singur, Lockwood atinge culmi ale extazului violinistic ce l-ar putea eclipsa chiar pe Nigel Kennedy. Totul bazat pe o substanță muzicală densă, clară și poetică, nuanțată și violentă... Cu un program
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
Freeman împreună cu grupul de sorginte caraibeană Iguataca. Încă o mărturie a fascinației exercitate de Cuba asupra jazzmenilor americani! Muzica trăiește aici prin pulsația ritmică, accentele înșelătoare, ambitusul dinamic (de la pianissimo la pasaje de frenezie colectivă), propulsia asigurată de ostinato-urile pianului și de balansul contrabasistic. Strălucitoare prestația celor trei cubanezi - Julio Barretto/baterie, Ivan Bridon/pian și Felipe Cabrera/contrabas - cărora li se adaugă conguero-ul columbian Rodrigo Rodríguez, capabil să mobilizeze audiența cu hip-hop-ul său hispanic. Într-o notă mai puțin
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
asupra jazzmenilor americani! Muzica trăiește aici prin pulsația ritmică, accentele înșelătoare, ambitusul dinamic (de la pianissimo la pasaje de frenezie colectivă), propulsia asigurată de ostinato-urile pianului și de balansul contrabasistic. Strălucitoare prestația celor trei cubanezi - Julio Barretto/baterie, Ivan Bridon/pian și Felipe Cabrera/contrabas - cărora li se adaugă conguero-ul columbian Rodrigo Rodríguez, capabil să mobilizeze audiența cu hip-hop-ul său hispanic. Într-o notă mai puțin cosmopolită și mai domol-central-european a evoluat cvartetul austriac al trompetistei/fluegelhornistei Michaela Rabitsch și al
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
moștenirea milesdavisiană. Nu necesarmente întru literă, ci mai cu seamă întru spirit. Mult-așteptatul recital Rava de la Sibiu ne-a adus și revelația altor patru muzicieni de talie mondială, chiar dacă dintr'o generație mult mai tânără: Gianlucca Petrella/trombon, Andrea Pozza/pian, Rosario Bonaccorso/bas și Emanuele Maniscalco/baterie. O revărsare de melodicitate, specific peninsulară, evidențiind valențele melodic-timbrale ale celor două instrumente de alamă protagoniste. Dar și o admirabilă capacitate de interrelaționare, schimburi rapide de idei, cu humorul lor subiacent. Grandiosul final
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
un mic corp de gardă. La acesta se adaugă și prezența a patru femei mai în vîrstă (Duclos, Champville, Desgranges, Martaine), la fel de corupte ca și cei patru atotputernici, dintre care trei joacă rolul de povestitoare, iar una le acompaniază la pian, reflex parodic sadian cu privire la protocolul curtenesc al povestitorilor din Decameronul lui Boccaccio. Tinerii sechestrați într-o vilă sunt obligați să respecte un regulament foarte dur, care interzice orice formă de manifestare religioasă prin pedeapsa cu moartea, iar contactul sexual, ca
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
într-o Ťarmonieť artificială, caricaturizînd ordinea domestică a burghezului. Povestitoarele sunt îmbrăcate corect, chiar cu distincție, ca și acești gentlemani sadieni, aluzie a respectabilității burgheze conlucrînd la desfășurarea monstruozității. Distrugerea se face cu artă, poveștile pornografice sunt însoțite de partitura pianului, povestitoarele ușor fanate apelează și la coregrafie, iar cenaclul scatologic este punctat de intervențiile și comentariile celor patru dezaxați care se reunesc și în particular pentru a filozofa pe marginea operei lor. Principiul de funcționare al confreriei este simplu, enunțat
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
pentru lumea elementară, pentru aer și pentru lumină, pentru apă și pentru mișcările eoliene. Pînă și chipul privitorului este ademenit să se integreze în construcțiile sale ca o componentă implacabilă. Așa cum Arcimboldo încerca să realizeze o mașinărie integratoare, vestitul său pian perspectival, în care sunetele, culorile și ritmurile să-și regăsească starea lor originară, așa cum Tzara visa să abolească granițele dintre natură și cultură,dintre artă și viață, într-o altă perspectivă, dar cu aceeași finalitate, Jacobi imaginează o cameră sincretică
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
cu o aluzie evidentă la starea romantică în general... "Pușkin?", am bâiguit, surprins de adresare... Pe urmă pricepusem. Era ca o nobilă parolă; un nume hărăzit visătorilor și bântuiților lumii. Comandantul salută și plecă solemn. Și iar mă gândii la pianul prințesei Trubețkoi... * Nu cu mult înainte, văzusem muzeul din Tobolsk, căsuța de lemn care adăpostea pianina prințesei Trubețkoi, din cea mai nobilă familie a Rusiei, exilată la Tobolsk. Pianul, subțire, plăpând, fusese cărat prin nămeți, tocmai până-n centrul Siberiei. L-
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
lumii. Comandantul salută și plecă solemn. Și iar mă gândii la pianul prințesei Trubețkoi... * Nu cu mult înainte, văzusem muzeul din Tobolsk, căsuța de lemn care adăpostea pianina prințesei Trubețkoi, din cea mai nobilă familie a Rusiei, exilată la Tobolsk. Pianul, subțire, plăpând, fusese cărat prin nămeți, tocmai până-n centrul Siberiei. L-am văzut cu ochii mei, singuratic, în odăiță de lemn, șubred, mâncat de vreme, având aspectul unei fosile imemoriale, sugerând doar ideea, spiritul. Nici nu ți-ar fi trecut
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
Trubețkoi era, de fapt, închis, pentru reparații. Nouă, străinilor, ni se făcuse o favoare. La ieșire, am văzut un cetățean între două vârste, care venise tocmai din Crimeea, două zile și două nopți, numai și numai să vadă, la Tobolsk, pianul prințesei Trubețkoi. Nu i se dădea drumul să intre și aștepta de aproape trei zile... L-am întrebat cu ce treburi venise. Mi-a răspuns că numai să vadă odăița prințesei Trubețkoi. îi pusesem o vorbă bună ghidului și omul
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
din care ușor se putea observa surprinderea și mirarea. Cum adică, un muncitor atât de tânăr, Îmbrăcat În salopetă nu tocmai curată și urât mirositoare, cu cizme electroizolante În picioare și cu o cască pe cap să fie interesat de pian. Poate, doar se joacă. Îmi place orice fel de muzică, dar după cum vedeți nu pot să cânt la pianul acesta. Vă rog să mă scuzați, eu plec imediat! Pianul acesta este o pianină pentru că nu are coadă, dar aceasta nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu tocmai curată și urât mirositoare, cu cizme electroizolante În picioare și cu o cască pe cap să fie interesat de pian. Poate, doar se joacă. Îmi place orice fel de muzică, dar după cum vedeți nu pot să cânt la pianul acesta. Vă rog să mă scuzați, eu plec imediat! Pianul acesta este o pianină pentru că nu are coadă, dar aceasta nu prezintă prea mare importanță. De ce să pleci, eu am venit să văd cine cântă, nu să-ți spun să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
picioare și cu o cască pe cap să fie interesat de pian. Poate, doar se joacă. Îmi place orice fel de muzică, dar după cum vedeți nu pot să cânt la pianul acesta. Vă rog să mă scuzați, eu plec imediat! Pianul acesta este o pianină pentru că nu are coadă, dar aceasta nu prezintă prea mare importanță. De ce să pleci, eu am venit să văd cine cântă, nu să-ți spun să pleci. Ai vrea să poți cânta măcar o piesă ușoară
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că visează. Încercă să cânte, nu reuși. Nu reuși nici să-și adune curajul pentru a-i privi Întreaga făptură, norocul său veni de la sunetul sirenei cu aburi, care anunța că este vremea pentru masă. Se scuză față de profesoara de pian: Știți, noi mâncăm În colectiv, muncitorește, punem bucatele la comun și nu mai pot rămâne. Mulțumesc foarte mult! Pentru nimic! Să mai Încerci! Noaptea a fost una neliniștită și acaparată de fermecătoarea sa profesoară de pian. Visele puține și scurte
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
scuză față de profesoara de pian: Știți, noi mâncăm În colectiv, muncitorește, punem bucatele la comun și nu mai pot rămâne. Mulțumesc foarte mult! Pentru nimic! Să mai Încerci! Noaptea a fost una neliniștită și acaparată de fermecătoarea sa profesoară de pian. Visele puține și scurte erau presărate cu zulufi, cu bucle inelate, cu auriu și cu gura mică, imposibil de uitat. Dimineață a venit mai devreme la serviciu, l-a convins pe magazionerul secției să-i dea o salopetă nouă pe
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu auriu și cu gura mică, imposibil de uitat. Dimineață a venit mai devreme la serviciu, l-a convins pe magazionerul secției să-i dea o salopetă nouă pe care o Îmbrăcă peste cămașa lui de duminică și reveni la pian așteptând cu Înfrigurare și cu un fel de teamă inexplicabilă sosirea ...ei, „oare ce nume are? Oare va veni?” Fata veni, Îl văzu, Încuie ușa, se așeză lângă el pe un alt scaun și comandă: Hai, la treabă! Privește atent
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Fata schiță un gest care se putea traduce ... „comun”, apoi spuse: În acte sunt Ada Negreanu, dar tu poți să-mi spui Adițu, așa cum Îmi spune mama mea. Mulțumesc! Trecuse o lună de când Rică primea gratis și sistematic lecții de pian și În plus se bucura de compania unei fete rafinate și extrem de frumoase la care el nici nu avea voie să viseze! Apropierile ușor provocatoare continuau, el nu avansase și ceva sau cineva Îl țineau departe de reacțiile unui băiat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să viseze! Apropierile ușor provocatoare continuau, el nu avansase și ceva sau cineva Îl țineau departe de reacțiile unui băiat normal. În una din zile, imediat ce Începu „operativa mare”, o ședință de două ore, Rică fu invitat de profesoara de pian În bibliotecă cu intenția de a i-o prezinta. Îi plăceau cărțile, era copleșit și impresionat de orice mică bibliotecă a unui prieten oarecare iar biblioteca Partizanul nu avea mai mult de cincișase mii de volume. Ada Îi prezenta cărți
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a Întins pe acesta lăsând la vedere o grimasă care exprima rușine, decădere și repulsie. Rică a asistat la o foarte scurtă partidă În care bărbatul trecut de patruzeci de ani, Încă frumos, o folosea pe iubita lui profesoară de pian. Nimic din tandrețea și săruturile pe care băiatul, a cărui mână zvâcnise involuntar către o anume zonă a corpului său Încălzit, le considera necesare. Cu sunete nearticulate, bărbatul Își exprimă satifacția și satisfacerea unei pofte primare, se Îmbrăcă În pripă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și pe când Îi spunea iubitei sale: „Scuze, mă grăbesc, las aici niște bani și mai vedem noi, bine?” iar fata, pe jumătate goală, dădea afirmativ din cap, se auzi claxonul mașinii de serviciu. Victor Frasin plecă lăsându-i „Învățăcelului de pian” impresia unui bărbat care știe ce vrea și care arăta mai puțin fioros decât ca secretar de partid, urât de cei mai mulți angajați ai fabricii. Fata se Îndreptă spre ușă, o Încuie, luă banii și Îi așeză În geanta de firmă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
vei pomeni, prietene! Peste o săptămână, Ada a plecat la facultate, poate nu avea să o mai vadă niciodată pe cea a cărei „imoralitate” o tăinuește și acum, pe buna sa prietenă specială care l-a Învățat să cânte la pian piese minore și l-a lecuit de ... prostie! Se apropia Crăciunul și În casa modestă a lui Victor Olaru se făceau pregătiri intense pentru a Întâmpina Nașterea Domnului, așa cum Îl Învățase bunicul său, dascălul și așa cum se obișnuia și În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Eu n-am zis că nu pot, dar chiar o orchestră... — Eu n-am zis o orchestră simfonică, să-mi scoateți pe urmă vorbe în Angers - bă, da’ ce orchestră a vrut ăsta! Mă gândeam la ceva modest, cameral. Un pian... — Un pian, repetă Robert către Jean. — Un pian, confirmă Jean, notându-și în carnețel. — ...două viori, continuă Lionel. — ...două viori, repetă Robert. — ...două viori, confirmă Jean, continuând să-și ia notițe. Lionel adaugă: un contrabas, trei-patru tobe - să fie, un
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
am zis că nu pot, dar chiar o orchestră... — Eu n-am zis o orchestră simfonică, să-mi scoateți pe urmă vorbe în Angers - bă, da’ ce orchestră a vrut ăsta! Mă gândeam la ceva modest, cameral. Un pian... — Un pian, repetă Robert către Jean. — Un pian, confirmă Jean, notându-și în carnețel. — ...două viori, continuă Lionel. — ...două viori, repetă Robert. — ...două viori, confirmă Jean, continuând să-și ia notițe. Lionel adaugă: un contrabas, trei-patru tobe - să fie, un dressing de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
chiar o orchestră... — Eu n-am zis o orchestră simfonică, să-mi scoateți pe urmă vorbe în Angers - bă, da’ ce orchestră a vrut ăsta! Mă gândeam la ceva modest, cameral. Un pian... — Un pian, repetă Robert către Jean. — Un pian, confirmă Jean, notându-și în carnețel. — ...două viori, continuă Lionel. — ...două viori, repetă Robert. — ...două viori, confirmă Jean, continuând să-și ia notițe. Lionel adaugă: un contrabas, trei-patru tobe - să fie, un dressing de trompete, neapărat o harfă, două acordeoane
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]