82,518 matches
-
trăiască în colectivitate. sigur că, într-o țară de 90% cârcotași și individualiști, oamenii de genul d-lui “rățoi” vor fi întotdeauna considerați în bancă lor pentru că nu fac toată viața decât să se ingijeasca strict de pământul de sub propriile picioare și să nu privească niciodată la doi metri distanță de ei, chiar dacă pe pragul ușii lor se poate sfârși un om, iar cei care vor avea empatia, curajul, ambiția personală...orice...să facă cel mai mic lucru dincolo de perimetrul personal
De la repetiţii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82639_a_83964]
-
așternut negura câteva riduri noi. câteva morminte proaspete. eu le-am săpat eu am aruncat primul pumn de țărână. anul acesta prima zăpadă n-a mai venit. copacii răniți au dat muguri sângerii. eu nu mai țes. acum destram. la picioarele mele firul grămadă întoarce timpul înapoi. mă apropie de copilărie mă-ndepărtează de moarte. III sunt aici de câteva nopți. mă vor. să-mi smulgă ochii inima. morții mei. nu eu am sădit buruieni pe mormântul lor. și eu nu
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
ultimă, disperată dovadă că a rămas viu și nu vrea să se lase învins, biruit. Privea și Ester într-acolo, înfrigurată strângându-mă de braț ori de câte ori bila aceea imensă, după lung balans, lovea zidul care se îndârjea să rămână în picioare, aruncându-i demolatorului, din când în când, câte o bucată de tencuială, o ciozvârtă de zidărie sau câte o halcă de pietroaie. Dăm peste câte o făcătură de-asta", a oftat inginerul, văzându-ne cum urmăream loviturile bilei ruginii, "de
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
cunoștea bine "turiștii" lui și a pus să treacă o sticlă de whisky, din mână în mână, plus, la discreție, alune prăjite. M-a inclus printre aceștia, am refuzat, dar, la insistențele lui, am cedat și m-am ridicat în picioare. Portocalele s-au ridicat odată cu mine, plasa de polimeri s-a sfâșiat și-au cucerit intervalul cu lumina culorii și miresmelor, absente din magazinele noastre. Diligentă, o stewardesă le-a cules într-o pungă de shop, și ca să nu mai
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
dacă s-a petrecut acest lucru. S-a petrecut cu a treia corabie, al cărui nume l-am uitat. Naufragiase în apele portugheze din Azore. Echipajul, inclusiv căpitanul care a rămas pe punte până n-a mai avut-o sub picioare, a fost salvat de un vas rusesc, primul ajuns la catastrofă după apelul SOS. Imprevizibilă, ca toate, o furtună căreia vasul nu i-a putut face față pentru simplul motiv că motoarele n-au mai funcționat. Și n-au mai
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
fanatic? Ar fi de știut. E prea mare discrepanța dintre criticul foarte apreciat la maturitate, adulat de studenții din cenaclul pe care-l conducea prin anii '80 la Facultatea de Litere din București și tânărul publicist care călca orbește în picioare și adevărul, și bunul-simț. Din același pluton, dar nu de aceeași valoare, mai făceau parte Al. I. Ștefănescu, Mihai Petroveanu, Radu Lupan, Mihail Cosma, într-o mai mică măsură Paul Cornea. Dar principalul acuzator public, denunțător vehement al "decadentismului" și
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
pe acest Grigore Micu, terifiant-amuzant erou al timpului nostru. Alex. Ștef|nescu Grigore Micu își imaginase de multe ori scena. O știa atât de bine, încât o putea descrie și cu ochii închiși, deși nu se întâmplase. încă. Stătea în picioare în fața biroului doamnei Ropot. Doamna Ropot ședea liniștită și îl cerceta prin ochelari. Grigore Micu scruta încruntat bradul împodobit care trona, ca la fiecare sfîrșit de an, lîngă fereastra largă din spatele biroului. Apoi se arunca hotărât înainte, și, în avântul
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
ansamblu. În prozele sale, strânse târziu într-un volum (În potriva veacului. Textele de avangardă (1926-1932), ediție îngrijită de Mariana Macri și Dorin-Liviu Bîtfoi, prefață de D.-L. Bîtfoi, Ed. Compania, 2005), eul narator este hipertrofiat, are Natura "sclavă" la picioarele lui. El este un medium al soarelui, care vorbește prin intermediul său oamenilor, și dovedește o capacitate comprehensivă supraumană, de ființă seculară: "rostul acesta eu l-am pătruns de veacuri" (Tratat practic și teoretic despre soare). Naratorul se identifică cu "Duhul
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
fără ieșire, căci femeii părea să-i fie indiferent ce se va petrece cu ea, știind că, mai devreme sau mai târziu, va reuși să dea în vileag ceea ce se petrecea în complex. Nici un argument al lui nu stătea în picioare. Nici un martor mincinos nu putea fi convingător. Chiar dacă va avea sprijin de la palatul prezidențial, unde cotizase pentru impunerea unui anumit candidat, nimeni și nimic nu va potoli ofensiva presei, emisiunile în serial ale lui Nemțeanu, care abia aștepta un astfel
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
cu nările mirosul de azimă ce se ridica dintre sâni. - "Mă, mă, bestie!", spunea el înduioșat deodată, vrând parcă să se ridice dintre brațele ei, care-l prindeau și-l rupeau, lăsându-i câte o dungă roșie, adâncă, pe mușchii picioarelor, scuturați din toate fibrele, de palmele ei harnice. Apoi se lăsa în voia ei și zâmbea, zâmbea fericit ca un copil, până a nu prinde să adoarmă de-a-binelea. Conu Nicu nu-și poate închipui de ce i-au venit în minte
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
roșu, parcă se opri puțin, dar ași! mai al dracului începu să-l bată peste față cu palmele, parcă îl jupuia de pojghița obrazului, când da cu sete. Apoi se sătură de dat palme și începu să-l joace în picioare, să-l piseze ca și când ar fi jucat tontoroiul într-un singur loc, pe un nod de pământ. Și nodul de pământ care țipa și blestema, ca din gură de șarpe, era Gicu "hoțomanu, țârcovnicu și hoțomanu". Deodată i se făcu
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
pereche de pantofi pe care o am de la ea și care mă ferește de orice picătură s-ar insinua dincolo de pașii mei aiuriți și bezmetici, direct în încălțări. Așa, sînt ca Alice în Țara Minunilor, cu niște conduri fermecați în picioare, gata să înfrunt intemperiile ca să ajung, uneori, la vrăjitorul din Oz. Cînd vreau să fiu șuchie, îmi pun niște cercei aurii, nostimi foc, o brățară cum nu mai există nici în Capitală, nici în țară, și un șirag caraghios, care
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
mică pentru tine! hai, mai bine, să te instalezi în dormitorul nostru! hai, te rog eu, mai bine dincolo, la noi! Ar merita să îi fac o dată figura! Să îmi târăsc valizele până în dormitorul lor, să îmi zvârl pantofii din picioare, să mă arunc în patul unde, după treizeci de ani de dormit alături, fiecare și-a scobit un culcuș al lui în plasticul somierei și să le ordon: - hai, luați-vă urgent ce mai aveți de luat din dulapuri și
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
părțile, rotund, țeasta de plumb. Mi-am amintit, brusc coridoarele fără sfârșit ale Clădirii prin care bâjbâiiam, în somn, eu, cea de altădată,cu ochii intens albaștri sub sprâncenele dese și moi, și pământul umed în care mi se afunda piciorul până la glezna subțire, visul vechi! iarăși visul vechi, care anunță migrena... Ceva a mișcat în penumbra prăfuită a camerei,într-un fund afumat de oglindă. Poate eu,cea din visul-coșmar de azi-noapte. Sau poate cea pe care nu o recunosc
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
și Adolf. }inea peticul de hîrtie între degetul mare și arătător, grijuliu să nu îl păteze cu grăsimea transpirației lui abundente. Ciocăni ușor în ușă, dar cum nu primi nici un răspuns, își luă inima în dinți și intră în vîrful picioarelor. Aruncă o privire asupra patului, încă nedesfăcut, pe care trona șalul de lînă de culoarea smeurei, neterminat, alături de ghemul uriaș. Temător, înaintă către scaunul cu rotile din dreptul ferestrei, în care Walburga, cu părul cînepiu lăsat de-alungul umerilor, părea că
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
ai putut avea copii, ai uitat? bîigui Hansi. - De ce, Hansi, ai părăsit biserica catolică? Că de cînd ai părăsit-o, de atunci m-a părăsit și pe mine Dumnezeu. - S-a întîmplat acum patruzeci de ani, cînd mi-au degerat picioarele în Rusia și-am crezut că mor, nu-ți mai amintești? - Nu e bine! }i-ai întors fața de la Dumnezeu și de aia ne-a pedepsit. Să te rogi la El, asta trebuia, să te rogi cu ardoare, mereu și
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
presă, într-o mișcare circulară, lipsită de tandrețe, încărcată doar de o energie poruncitoare pe sînii care, acum, începuseră să freamăte. Apoi, cu aceeași rapiditate, îi conduse mîna sub pîntec, acolo unde feminitatea răbufnea panicată, dar unde cioturile rămase ale picioarelor amputate alungau orice urmă de promisiune. Pentru cîteva clipe, Hansi se lăsă tîrît într-o visare voluptuoasă, pe care o curmă, însă, brutal: - Și cum anume ai de gînd...ce Dumnezeu crezi că mai putem face? Crezi că scaunul tău cu
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
o doară simțindu-ne ca niște frați expatriați; sau ca niște cuprinse de ger (stol de) cucoară. Pe cer. Umbra În noaptea mare-mare s-a trezit între două felinare care atârnau de stâlpi foarte groși. A adormit între ele. Printre picioare-i treceau mari câini lățoși / ori / duioase cățele. Când iar a tresărit se află îmbrăcat în ceva brocat sau într-un caftan greu îmbinat din cele șapte belele. În jur râdea de el lumea aia tâmpă zornăind fel de fel
Poeme by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/10977_a_12302]
-
zâmbește o fetiță dintr-o fotografie Aud un scârțâit: să fie pantoful de metal al lunii? sau ușa prin care dispari, rece ca un perete de pe care tocmai s-a desprins varul? să fie vocea ta înșurubată în balamaua ușii? piciorul tocmai scăpat din mușcătura grăbită? Această femeie respiră aerul meu îmbracă rochiile mele îmi încalță pantofii îmi folosește cerceii calcă peste luciul podelelor mele bea din același pahar în zilele cele mai calde își caută umbra în umbra mea în
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
duminecă. o ia pe-ndelete printre coline, nori de ploaie umbră de umbră alungîndu-se, liniștea între castani pînă la încremenirea memoriei. așează cu grijă patru cartofi în jar, coliba descrescînd în lumina focului, țipătul bufniței. se întinde. pisica toarce culcată peste picioarele ostenite. Orăcăit de broaște. întuneric înalt. Risipiri oricît te-ai dărui, rămîne un însemn de tristețe, căci ce poate salva rostirea în fața secolelor rămase în urmă din glasul omului plecat să picteze prin insulele sudului ...încotro ne îndreptăm... și-n
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
în fața crucii, marea ondula licurînd răsfrîngerile de soare ale adîncului, pescăruși moleșiți de amiază săltau odată cu valurile. nimeni. nimeni în jur, departe văzduhul trepida peste pămînturile acestea arse. tern răbdătoare. așezat pe marginea stîncii, cu spatele rezemat de cruce și picioarele atîrnînd în gol mă uit, și mă uit în absența unei secunde, deși numai în timp e cu putință mișcarea, sedus a împărtăși tăcerea fără a o abandona, cum părul și barba înfiripîndu-se și după o moarte ca un triumf
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
pipăie simți zidul? aici nu ne vede nimeni aici suntem în siguranță cu noi e un zid mare și gros am putea să ne mîngîiem săruta tăia sexele dar asta deja nu mai are nici o importanță frămîntăm și noi cu picioarele chirpicii din mațe de bou participăm la ridicarea istoriei noastre naționale / zonale răceala zilei o alungăm prin umezeala sîngelui eram la nuntă eram fericiți oamenii au tras cu arma de bucurie nu au făcut nimic rău atunci au căzut bombele
România fin de siecle by Elena Vlădăreanu () [Corola-journal/Imaginative/11383_a_12708]
-
Angela Marinescu 1 mă învîrt pe un scaun de biserică înfipt în pămîntul plin de rumegușul aspru al rataților deoarece mă aflu din greșeală în biserică mă învîrt pînă înnebunesc ca un șurub de lemn și-mi scot scaunul din picior cu picior cu tot de parcă mi-aș scoate mințile din mîinile celui ce nu se mai roagă decît atîrnat cu capul în jos 2 o femeie nu este decît un cîntec de lebădă o femeie nu este decît un gunoi
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
1 mă învîrt pe un scaun de biserică înfipt în pămîntul plin de rumegușul aspru al rataților deoarece mă aflu din greșeală în biserică mă învîrt pînă înnebunesc ca un șurub de lemn și-mi scot scaunul din picior cu picior cu tot de parcă mi-aș scoate mințile din mîinile celui ce nu se mai roagă decît atîrnat cu capul în jos 2 o femeie nu este decît un cîntec de lebădă o femeie nu este decît un gunoi fosforescent ce
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
nu mai au îndemânarea de altădată, degetele împiedicate în nasturii prea mulți. Te dezechilibrezi și cazi inestetic pe pat, până să-ți dai jos toate cele te-apucă amețeala, dar nu aia de acum douăzeci de ani când cădea la picioarele patului (sau pe hol sau dracu mai știe unde) rochia subțire, fluturând două secunde în aer, fulger moale arzându-i retina. Acum ai toate condițiile, ce-ți lipsește, de ce nu te reapuci de scris, te uită lumea, Daniela, ce fată
Euroscripta by Daniela Crăsnaru () [Corola-journal/Imaginative/11412_a_12737]