2,469 matches
-
să-mi arate niște exerciții de încălzire. Mă conduce la bicicletă, și spune: ― Zic că cinci minute pe bicicletă ar fi de ajuns ca să te încălzești. Stau și pedalez, iar în două minute transpirația mi se scurge de pe frunte și picură pe podea. ― Asta e, spune Paul. Te descurci minunat, aproape ai terminat. Doamne, vreau să mă opresc, deja îmi pot simți mușchii, câți or fi acolo, în picioarele mele, simt cum mă dor, dar dacă Paul spune că pot, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
într-un ceas gândești la vieața toată. Pierzîndu-ți timpul tău cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată; Dar și mai bine-i, când afară-i sloată, Să stai visând la foc, de somn să picuri. Și eu astfel mă uit din jeț pe gânduri, Visez la basmul vechiu al zânei Dochii; În juru-mi ceața crește rînduri-rînduri; De-odat-aud foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scânduri... Iar mâni subțiri și reci mi-acopăr ochii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
svonul... Singur numai cavalerul suspinând privea balconul Ce-ncărcat era de frunze, de îi spînzur-prin ostrețe, Roze roșie de Șiras și liane-n fel de fețe. Respirarea cea de ape îl îmbată, ca și sara; Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara: O arată-mi-te iară-n haină lungă de mătasă, Care pare încărcată de o pulbere-argintoasă, Te-aș privi o vieață-ntreagă în cununa ta de raze, Pe când mâna ta cea albă părul galben îl netează. {EminescuOpI 153} {EminescuOpI 154
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mă mai încred în oameni.” Acestea au fost cuvintele lui Nishi Kyūsuke când și-au luat rămas bun după întoarcerea de la castel la Tsukinoura. Rostindu-le, Nishi strângea zdravăn hățurile ca să-și domolească ura clocotitoare din suflet. Uneori samuraiul auzea picurându-i în urechi cuvintele acestea pline de furie. Într-adevăr, ei doi au fost puși să străbată lumea largă fără să știe nimic și fără să bage de seamă nimic. Edo încercase să se folosească de domeniul lor, domeniul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
negreșit, nu mai trecu pe la ei, căci era bolnav. Doar Kanzaburō îl mai bucură pe samurai când îi prezentă urările de Anul Nou ca un mare îmbrăcat în hainele de bărbat. Cu toate acestea, Anul Nou era Anul Nou. Apa picura veselă din zăpada de pe acoperiș și din țurțurii de pe streașină, iar din apropierea grajdului de cai se auzea chiuitul lui Gonshirō călărind pe un cal din lemn de bambus. La răstimpuri valea răsuna de pocnete îndepărtate de puști. Stăpânirea îngăduia vânătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Am nevoie să beau ceva, spuse și soția lui Macomber. Da, cred că ne-ar prinde bine tuturor, aprobă Macomber. Spune-i să ne facă trei. Băiatul se și apucase de ele după ce scosese sticlele din gențile frigorifice de pânză, picurând de umezeală În adierea vântului de sub copacii ce-și aruncau umbra asupra corturilor. — Cât ar trebui oare să le dau? Întrebă Macomber. — O liră e prea de-ajuns, zise Wilson. Nu vrem să-i răsfățăm. — O să le-o Împartă șefu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acesta mă plac. Vând broaște. Și ce dacă-i interzis pescuitul? Nu contează. Chiar deloc. Nici o problemă. Păstrăvi mari, vă zic eu. O grămadă. Coborau dealul spre râu. Orașul rămăsese În spate. Soarele intrase-n nori și ploaia Începuse să picure. Uitați, spuse Peduzzi, arătând spre o fată care stătea În pragul unei case pe lângă care trecură, copila mea. — Copita lui, spuse soția, ce treabă am eu să văd copita lui? A zis copila lui, spuse tânărul domn. Când Peduzzi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Își mută lanseta-n mâna stângă și Începu să tragă păstrăvul, care trăgea de undiță, opunându-se cu toată greutatea sa, În susul râului, și apoi În plasă. Îl ridică mult deasupra apei, un semicerc greu atârnând În minciogul din care picura apa, apoi Îi scoase cârligul și-i dădu drumul În sac. Deschise larg gura sacului și Își privi peștii vii În apă. Clătinându-se În apa tot mai adâncă, Nick se duse spre buștean. Își scoase sacul peste cap. Păstrăvii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ți sare-n față de după colț, și fu din nou față-n față cu Manuel. Acum era din nou dispus să atace. Îi trecuse oboseala. Manuel observă dâra prospătă de sânge care i se scurgea pe umărul negru și-i picura pe picior. Scoase sabia din muleta și o apucă cu mâna dreaptă. Ținând muleta În jos cu mâna stângă, Îl strigă. Taurul Își strânse picioarele, cu ochii pe muleta. „Acum vine“, se gândi Manuel. Huh. Se balansă Într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și cum Îți dai seama dacă pacientul a decedat: la sfârșit redevine copil mic, chiar dacă Își păstrează forța de bărbat, și umple așternuturile, ca pe un scutec uriaș, cu o vastă, ulimă, galbenă cataractă care continuă să curgă și să picure și după ce el s-a dus. Așa că acum aș vrea să fiu marorul morții unui autointitulat Umanist, asta pentru că un călător perseverent ca Mungo Park sau ca mine trăiește mult și poate va mai trăi atât cât să vadă moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Elena Marin Alexe În tihna amiezii cu dor mă gândesc Și-n inimă-mi picură dulci mângâieri Căci frunzele-n freamăt divinul doinesc Și simt printre ramuri pășind adieri E-o pace adâncă și-o liniște surdă Pe cerul senin nu zăresc nici un nor Dar unde-o fi vântul ori vrea să-și ascundă Sub
Amiaza by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83234_a_84559]
-
oamenii s-au bucurat, dar el n-a ajuns să vadă primavara. Sângele din răni în picuri i s-a scurs cald în zăpadă. Și topindu-se zăpada, albe flori în loc răsăreau, se trezeau din amorțire. Cel mai de pe urmă picur de putere și de sânge din al tânărului braț s-a prelins în luna martie-n cea dintâi zi. ” Cerițe: 1. Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: temniță s-a prelins hain murmurul izvoarelor picuri se prăbuși 2. Alcătuiți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
el. Au alergat așa, amândoi, până ajunseră la marginea pădurii. Acolo era coliba unui pădurar. Cerbul sări gardul și se ascunse în dosul colibei. La vederea jivinei cu ochi rugători, pădurarul se apropie cu blândețe de cerb din gâtul căruia picurau broboane mari de sânge. Îi scoase cu binișorul săgeata din grumaz, îi spălă rana și i-o legă. Iar sălbaticiunea, cu un semn de mulțumire, îngenunche în fața moșneagului și-i linse mâna dreaptă, mâna care-l îngrijise și-l tămăduise
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
răsăritul soarelui pînă la apusul soarelui, că afară de Mine nu este Dumnezeu: Eu sunt Domnul, și nu este altul. 7. Eu întocmesc lumina, și fac întunericul, Eu dau propășirea, și aduc restriștea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri. 8. Să picure cerurile de sus și să ploaie norii neprihănirea! Să se deschidă pămîntul, să dea din el mîntuirea, și să iasă totodată din el izbăvirea! Eu Domnul, fac aceste lucruri." 9. "Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! Un ciob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
geamul ce dădea în curtea din spatele casei. Soarele apunea fără vlagă dincolo de ograda lăsată în paragină. Se întuneca în cameră și privirea îi zbură ca un fluture de noapte spre flacăra singurei lumânări care ardea între mâinile moartei. Ceara topită picura pe degetele descărnate ale fetei. Un rictus crispa fața Bătrânului la fiecare nouă picătură de ceară încinsă. Se gândi o clipă să schimbe poziția lumânării, dar își înăbuși gestul, realizându-i inutilitatea. în vârful flăcării se contura chipul supt de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fi vrut acum să fi fost acolo și să-i zică vreo două de la obraz. Ce-i venise cu profeția asta neagră? Acum el... Da, acum... nu, mai bine după, mai târziu... Afară cântă o bufniță. Din acoperișul spart, încă picura, regulat și monoton, apa rămasă de la ploaie, lățindu-se încet într-o băltoacă pe podeaua de pământ bătut. 6 Așezați în jurul focului mare ce ardea în mijlocul casei de întâlniri, capii familiilor ascultau în tăcere istorisirile bătrânului Ademar, cel mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a stins ca un cărbune. M-aș vrea copilul de-altădată Cu minte-acea înflăcărată În casa părintească să tresalte Inima și visele ei nalte. CE BOGATĂ E PĂDUREA Mult bogată e pădurea Plină cu de toate-n ea, Roua picură în zori Și-s mărgăritare-n flori. Când pădurea-i înverzită Ca mireasa e gătită, Iar când este dezbrăcată Tot frumoasă-i ca o fată. De te apleci să rupi o floare Și nu te înduri pe care Că zâmbește
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
geamul ce dădea în curtea din spatele casei. Soarele apunea fără vlagă dincolo de ograda lăsată în paragină. Se întuneca în cameră și privirea îi zbură ca un fluture de noapte spre flacăra singurei lumânări care ardea între mâinile moartei. Ceara topită picura pe degetele descărnate ale fetei. Un rictus crispa fața Bătrânului la fiecare nouă picătură de ceară încinsă. Se gândi o clipă să schimbe poziția lumânării, dar își înăbuși gestul, realizându-i inutilitatea. în vârful flăcării se contura chipul supt de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de chicoteală, dar ceva mai înfrânată. — Nu, zău, vorbesc serios. De ce nu i-a scris, ca un bărbat, prevenind o asemenea tragedie? Ai cumva idee pe unde se găsește? m-a întrebat doamna de onoare uitându-se la mine și picurându-și oțel în glas. Dacă sunteți prieteni din copilărie, poate că știiă — Eu am sosit la New York abia acum două ore, am răspuns cu nervozitate. Nu numai doamna de onoare, dar și soțul acesteia și doamna Silsburn mă străpungeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
serioase, bodogăni ea. După revoluție, satul Îmbătrânise neașteptat. Îmbătrâniseră nu numai oamenii, ci copacii și casele. Nici iarba parcă nu mai era atât de fragedă și verde ca altădată. Chiar și primăvara avea o strălucire pală. Iar vara, În loc de rouă, picura rugină. Frunzele copacilor Începeau să Îngălbenească Încă din luna mai. Cireșii și vișinii aveau viermi Încă din floare, iar legumele se mănau de la ploile acide. Peste tot vedeai numai paragină, numai ruină. Ușile caselor atârnau Într-o rână, balamalele scârțâiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe micuțul caporal? Nu-i simțiți izul? Oaspetele suflă peste hrisov, stingând flăcările mici și jucăușe ce căutau să se Întindă peste coloanele de cifre Înșirate În vechiul document și, făcându-l sul, Îl băgă În buzunar. Cuvintele vizitatorului Îi picurară otravă În suflet. Mașa se simțea neliniștită, nu cumva semnase pactul cu Anticristul? Norii se adunară pe cer. Vântul Îi adusese de pe câmp ca pe pe niște snopi de paie pregătiți de treierat. Un miros greu de pene arse se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de cadavre unele aproape În putrefacție Îmi paraliza simțul și tăria de-a fi lucid. Pentru a nu contracta cine știe ce microb periculos, dimineața la intrarea În camera Nr.10 Îmi spălam bine mâinile cu urina mea: singurul robinet În care picura ceva apă, dacă reușeai să ajungi la el, era un act de bravură. Platforma cu cadavre era permanent plină, tot ce căram noaptea, atunci când venam din nou la lucru o găseam la fel, o dovadă În plus: la Închisoarea Văcărești
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
undeva. Rahații ăia. Când ai nevoie de ei... — E o baltă de sânge. Ar face bine să cheme o ambulanță. Lumina ce-i cădea pe părul creț mat, masa poroasă, neagră ca tăciunele de pe cap, din care sângele continua să picure, Îi bătea pe ochii Închiși. Dar dădea semne că vrea să se ridice. Făcea eforturi. Eisen Îi spuse lui Sammler: — Ăsta e individul, nu? Cel despre care ai povestit că te-a urmărit? Care ți-a arătat jin-jik-ul? Pleacă de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe o cascadă cu bolovani falși, care funcționa zi și noapte. Jinei ar fi trebuit să-i facă rău s-o audă, dar, în loc de asta, ea deschidea ferestrele și lăsa apa să facă tot ceea ce face ea de obicei: să picure, să se reverse, să țâșnească, să gâlgâie și să înece tăcerea cu blândețe; cu grație și fără istovire s-o facă să-și închipuie că nu e singură. Apa întotdeauna îi răsplătește pe cei care așteaptă. Ai avut o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
printre țepi, luna pitită; numai șarpele capul ridică; culoarea frunzelor prelinsă în carte semn de trecere: ultimul fluture. în ciuda plecărilor, din cramă vine un iz de voie bună. pană de păun la pălărie semn de trecere: pețitorul bate la ușă. picurând melancolii pe frunze arse... valuri de ceață acoperă satul. prin marmure îngeri se roagă semn de trecere: poeme șoptite. imagini în oglinda retrovizoare în hamac nu-i nimeni noaptea asemeni păunului albastru deschide coada peste umbrite tăceri ochii lui argus
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]