14,398 matches
-
capul începu să-i huruie iar pumnii i se strânseră cu o mânie necontrolată. Cum au putut s-o mintă astfel? Cu ce-a greșit? Se așeză pe treptele de la intrare aiurită, cu capul în mâini. Se simți trădată, înșelată, pierdută și incapabilă să facă față acestui moment al adevărului. Dan îi văzu silueta prin geamul de la ușă și veni să-i ureze noapte bună. Ochii ei plini de lacrimi îl lăsară interzis. Ce-ai pățit? Fata se ridică cu demnitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sărutărilor pătimașe, furate sub clar de lună, dispăruse. Luana îi admira trupul frumos, în intimitatea celor patru pereți, simțind o dorință copleșitoare să-i cadă în brațe. El deretica, îmbrăcat în tricou și pantaloni scurți, în timp ce ea se trezea privind pierdută unduirile brune și fine de pe mâinile și picioarele lui. Altele și-ar fi dat viața să fie singure în aceeași cameră cu el. Ea fugea repede, întrebându-se dacă era sănătos să mai revină. În cămin, condițiile deveniseră de nesuportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
niciodată și nici nu-mi trece prin cap s-o fac. Ce-ar spune religia ta dacă aș face una ca asta? M-ai pus să jur în fața lui Dumnezeu, femeie! Îi dezveli trupul gol, amețitor. O privi în ochi pierdut. Când te-am luat de nevastă am știut ce fac, Luana. Tu ai știut? Se lipi de ea, scâncind: Tu ai știut, Luana? Nu putea spune de ce se măritase cu el. Îl iubea, el o dorise. Orice fată visează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
amintirile. Așteptase, cu o răbdare despotică, trecerea celor zece ani, pentru a-i arunca în față disprețul. Gândul că o va găsi măritată, la brațul cine știe cărui specimen masculin, îl scutura de groază. Ea, însă, i se înfățișase singură, speriată și pierdută, amăgindu-l iarăși, trezindu-i speranțele adormite. Lacrimile amare i-au luat mințile. La fel și trupul perfect, dăruirea totală, necondiționată, împletirea deplină cu inima și dorința lui. Urcară mână în mână până la nori și căzură în hăul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
divorțate lângă el. Fără să-și dea seama cât de mult o răneau vorbele lui, Radu continua să-și plângă de milă, cuprins de zbuciumul teribilei frământări interioare. Scoasă din sărite, ea îi arătă ușa: Dragul meu, nu e timpul pierdut. Fugi cât mai repede, până nu mă răzgândesc. Noia se ridică și ieși, după cinci minute veni înapoi. Nu pot, Luana... Nu pot concepe gândul să trăiesc fără tine. Dar nici pe acela de a mă avea la brațul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cum s-o ajute și încurajeze, pus în fața unei situații atât de delicate mai înainte de a învăța ce-i căsnicia și viața în doi, Radu nu făcea altceva decât să-i amplifice suferința. Luana slăbise îngrozitor și arăta așa de pierdută, încât tânărul se întrebă dacă nu cumva era mai bine s-o interneze și s-o știe în siguranță sub grija medicilor. Viitoarea mamă avea oroare de spitale. Nici prin cap nu-i trecea să plece din casa ei. Apelară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
hăinuțe frumoase, cu perișorul plin de bucle aurii strâns în funde albe. Îi venea să râdă văzând cum, în ciuda aversiunilor de odinioară, visa să-și împopoțoneze copilul cu fundele uriașe ce-i marcaseră copilăria. Radu își privea odorul cu ochi pierduți. El nu putea realiza sfânta împlinire cu care-l milostivise Dumnezeu. Acel suflet era sufletul lui. Acel trup se născuse parte din trupul lui. Era incapabil să ridice tonul sau să-și bruscheze puiul în vreun fel. Amețea, purtat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și-o copleși cu sărutări, se lipi de pieptul ei cu inima bătând nebunește, se grăbi apoi să-i arate ce-a mai învățat-o bunica. Sanda se stăpâni, cu greu, să nu izbucnească în lacrimi, văzând-o atât de pierdută. Îi stătu dinainte clipă de clipă și nu știu ce să-i mai facă, sfâșiată de o dorință arzătoare de a-i readuce lumina în priviri. Luana își găsi bunica așezată pe un scaun, cu mâinile împreunate în poală, schimbată, bătrână, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
știe, prin apariția unui copil mai apoi, ea ar fi rămas legată de el pentru totdeauna. Dar, așa ca altă dată, totul venea prea târziu. Pierdea, de fiecare dată, trenul către ea. Acum, cea din fața lui nu era Luana ci pierduta doamnă Noia. O femeie ce avea imperioasă nevoie de ajutor să nu cadă în neagra prăpastie a dezolării. Așa cum făcea în cabinet cu pacientele, el o încurajă, cu nesfârșită grijă, să vorbească, să se destăinuie. Înțelese că un element bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aiuriți. Cineva anunță că medicul va veni imediat. Nuța Cordel dădu buzna peste ei, cu coama de păr negru ridicată în slăvi, continuând să împroaște, din limba despicată, venin. Luana alunecă pe covor, închise ochii și doctorul o găsi inertă, pierdută, crin alb tăiat de la rădăcină. * * * În salon, pe pervazul din dreapta, Ștefan aranjase un buchet de trandafiri. Le schimba apa în fiecare zi, cu o dorință nestăvilită ca ei să nu se ofilească mai înainte ca ea să-și revină. Luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea. Nu accept să se mai joace cu mine. Sanda simți pentru el o adâncă compasiune, atâta milă cât și pentru trupul subțire născut din ființa ei care zăcea inert, aruncându-i într-o neagră disperare. Îl privi cu ochi pierduți și el, impresionat de durerea acestei mame nefericite, îi promise cu o fermitate care, în acel moment, părea o adevărată nebunie: Am s-o aduc înapoi. După trei zile, timp în care îi vorbise încontinuu, cu o hotărâre de nezdruncinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ușor, ea alunecă la vale, încet, ca pe un tobogan cu panta prea mică. O dureau ochii tot săgetând întunericul și nu-și dorea altceva decât să ajungă acolo unde el pierea. În aceeași zi, cu hainele șifonate și privirea pierdută, de om nebun, Radu Noia intră în salon. Ștefan nu schiță nici un gest. Continuă să vorbească, ca și cum numai el și Luana s-ar fi aflat acolo. O ținea strâns de mână, privindu-i chipul liniștit. Tânărul Noia se așteptase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
punct al camerei, părând că nu aude ceea ce-i spunea. Ștefan persista în a-i vorbi, în a spera c-o va revedea plină de viață ca înainte, cu doza de răbdare pe sfârșite. Când el pleca, bolnava se simțea pierdută. Se ascundea sub așternut, refuzând orice comunicare. Cu chiu, cu vai, Sanda reușea s-o facă să mănânce din farfuria cu supă. Aniela se uita la ea de după ușă, întrebându-se când se va face sănătoasă. Cu timpul, Ștefan descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l audă, să știe de el. Îi contesta existența, calitatea de om. Simți o dorință nebună să facă țăndări fereastra și bucățile de sticlă, tăioase, ucigașe, să cadă asupra lui sfârtecându-l, reducându-l la tăcere pentru totdeauna. Îl voia pierdut, întins la pământ, produs al frunzelor moarte, suflet al iadului. Să-l uite, să nu-l mai iubească. Să nu-l mai știe acolo, atât de aproape de ea, martor al noii vieți pe care încerca să și-o clădească. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
între cei doi, calitatea lui Bariu fiind de necontestat, Ștefan știa că acesta avea să fie o rampă de lansare în cariera Luanei așa cum fusese Marina pentru el. La un alt standard și în alte timpuri. O vedea pe fetița pierdută și dezorientată, de altă dată, transformându-se, zi de zi, într-o femeie însetată de cunoaștere, încrezătoare în forțele proprii, conștientă că e capabilă în orice minut de mai mult. Nu era gelos pe Bariu. Nu acesta era cuvântul. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unor ani de școală pe care, până atunci, nimeni nu avea să-i ia ca atare. La sfârșitul lui octombrie au pierdut o licitație "Nor", ce le putea aduce un contract avantajos și de lungă durată. Au ieșit din sală pierduți și dezorientați. Era a doua pe care o ratau. Bariu îi adună într-o ședință extraordinară și Luana văzu că domnul psiholog nu reușise să aducă liniște în sufletul chinuit al șefului ei. Fusese mai irascibil ca niciodată. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea nu făceau nici cât o ceapă degerată. Se putea lipsi de serviciile ei, putea ajunge acolo unde-și dorea și cu un altul dar nu în aceleași condiții. Și-apoi, nu trebuia să se gândească prea mult la nopțile pierdute visându-i chipul perfect și buclele aurite ca să înțeleagă că pe ea o vrea. Îl cucerise, pentru vecie, cu vorbele ei dulci, pornite din suflet; la fel îi va cuceri și pe alegători. Au bătut palma "bărbătește". Bărbații și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
luată pe nepregătite. — De fapt era mai mult decât atât, a adăugat. Am Încercat să scriu o istorie secretă a insulelor indoneziene din sud-est, tot ce e la răsărit de Bali. Mie, insulele acelea mi se Înfățișează ca o lume pierdută, unde totul a rămas ca la Începutul Începuturilor, departe de orice privire străină, o lume nevăzută. Ce idee tâmpită! — De ce tâmpită? — Oh, a zâmbit el, dintr-odată iarăși timid, e un subiect prea vast, prea cuprinzător pentru mine. — Eu găsesc
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unei expediții portugheze de recunoaștere de pe la Începutul veacului al șaisprezecelea ar fi naufragiat pe coasta stâncoasă a insulei, asemenea atâtor altora În secolele următoare. Izolați la sute de mile de căile navale dintre Malacca și China, i-au spus Insula pierdută, Nusa Perdo, numele pe care Îl are și azi. Asta ar explica de ce În oraș sunt trei negustori care se numesc Texeira, De Souza și Menezes, deși arată ca toți ceilalți indonezieni. Povestirile despre istoria legendară a insulei Perdo erau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unor cuvinte care să exprime simțirea În fața peisajului, În sfârșit, adoptarea mersului lent al balinezilor, conștientizarea lipsei de grație a ținutei omului vestic. Părul de culoarea nisipului Îi cădea pe frunte și Îi dădea aerul unui adolescent timid și cumva pierdut. Asemenea celor din partea locului, se așezase pe jos, cu picioarele Încrucișate, cu sarongul aranjat cu grijă În poală. (Da, da, Își făcuse rost Încă de pe atunci de un sarong!) A devenit foarte atent când a Început muzica aceea stridentă, discordantă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
seamă, sigur! Totuși... Chiar sunt grămezi de turiști aici? Eu nu cred. Eu, unul, nu sunt turist. Aici m-am născut. — În Bali? Nu. În Buru. Sunt convins că nici nu știi pe unde e. Privirea nu-i mai era pierdută și zâmbea. Sigur că știu! E una dintre insulele Molucce. Nu-i decât la o aruncătură de băț de Noua Guinee, care e ultima insulă din lume și, dacă vrei să știi, e locul unde m-am născut eu, pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vreodată, asta era sigur. Se găseau Întotdeauna alți copii În jur și, chiar dacă imaginea lor nu-l mai urmărea, de trupurile lor strânse grămadă nu scăpa nici În somn. Dar În mijlocul acelei mulțimi fantomatice nu se simțea În nici un fel pierdut ori abandonat, așa cum avea să i se Întâmple după aceea, iar asta pentru că fusese Întruna cineva cu el, alături de el, deosebit Însă de toți cei din grămada aceea fără formă. Fusese Johan. Din nefericire, nu mai era În stare să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
n-o fac niciodată. În vreme ce Din vorbea, Adam și-a dat seama că amețeala pe care o resimțea era de fapt o ușurare. Firește, se simțea ușurat că poate să vorbească despre Johan fără să se simtă stânjenit, vinovat sau pierdut. Era totodată iritat de faptul că Din, o persoană cunoscută cu cinci minute mai Înainte, putea să Înțeleagă atâtea și atâtea despre viața lui. Încă nu se dumirise dacă Din Îi era sau nu pe plac. — și ce știi despre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-l găsim. Nu fi atât de defetist. și n-ai vrea să nu mai zgâmâi eticheta aia, te rog? — Nu mi-ai spus de ce acest Karl de Willigen e atât de important pentru tine. Presupun că-i marea ta iubire pierdută, despre care n-ai vrut niciodată să vorbești. Margaret l-a privit În ochi și o clipă i-a trecut prin minte să-i spună tot adevărul, cum se trezește uneori noaptea și vede imaginea lui Karl În lumina scăzută
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la mine: conferința noilor state independente din Asia și din Africa, la invitația președintelui nostru. Începutul noii ordini mondiale, pe care noi o controlăm. Dar despre mișcarea țărilor nealiniate știi ceva? Nu? Înțelegi ce vreau să spun? Adam se simțea pierdut și nemulțumit că nu era În stare să Înțeleagă ceea ce i se spunea. Îl tulbura și faptul că Din știa lucruri de care el nu auzise. Îi dădea crezare și nu tocmai. și-a zis că știa și el de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]