3,221 matches
-
capre, cred. Bănuiam, de fapt eram sigur că pe acolo trebuia, să ajungem... undeva, fiindcă nu se urma nici un sat ci, doar drum, soare torid, curbe, trebuind să pedalăm la deal. Transpirați de curgea apa de pe noi, din cauza împinsului bicicletelor, (pietrișul era de vină), înghițeam și colectam tot praful stârnit, cu răutate parcă, de rarele vehicule care ne depășeau. Când s-a putut, ne-am mai urcat și pe biciclete. Eu resimțeam pregnant lipsa unei pălării sau a unei șăpci pentru
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
să-mi ajute bicicleta. Chiar lângă Condor era un indicator: Văleni 10 km. Uite așa, vântul a schimbat, poate în bine, traseul acelei zile. Calculam în gând: " 10 kilmetri = vreo oră”. Numai că nu ținusem cont de stratul gros de pietriș (frână eficientă pentru roțile bicicletei, și năduf pentru mine) abia pus pe drum, nici de faptul că trebuia mers mai mult la deal. Mai întrebând când am avut pe cine, anticipând sensul sau direcția dacă eram singur, după vreo trei
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
coastă împădurită, la baza căreia se întrezărea un ochi de apă, grupul de copaci care îmbogățeau imaginea motelului, și mai încoace, un crâmpei galben de cereale paralel cu dunga drumului pietruit (imaginea este mărită cu zoo- mul aparatului). Mereu pe pietriș, lăsam în urmă sate, peisaje colorate parcă de un maestru al penelului, maestru dedicat vieții satului (prin aranjarea geometrică a banalelor, pentru unii, plante agricole). Crezusem că-ntr-o oră voi ajunge, dar trecuseră vreo două și mai aveam de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
din păcate, mulți fuseseră tăiați de localnici. Dezamăgit că nu putusem vedea biserica, mulțumindu-mă doar cu turnul clopotniței despre care pomeneam mai sus, am coborât în centrul Văleniului, spre noua destinație: Tupilați. Drumul era la deal, din nou pe pietrișul proaspăt așternut, în strat gros. Aceeași mașină cu însemnele Consiliului Județean care mă depășise, stătea în fața primăriei. Poate gândurile mele or fi ajuns (nu știu cum...) la autoritățile competente, fiindcă la ieșirea din sat, utilaje specifice pregăteau drumul pentru asfaltare. Mai bine
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
gândurile mele or fi ajuns (nu știu cum...) la autoritățile competente, fiindcă la ieșirea din sat, utilaje specifice pregăteau drumul pentru asfaltare. Mai bine mai târziu decît niciodată, doar că asfaltul avea să fie numai prin sat. Efortul depus pe când pedalam pe pietriș la deal, avea să-mi fie compensat de priveliștile pentru vederea cărora aș face orice sacrificiu. Printr-o pădure, pe un drum care cu greu putea fi numit așa, pe lângă o altă casă a unui alt pădurar, (dotată cu cerberii
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
al orașului nostru. Lăsând în urmă școala-monument istoric, căutam casa în care locuiseră ai mei (evident, și eu). Proprietarii fuseseră catalogați ca fiind chiaburi prin anii 1950: "E casa mare, cu acoperiș roșu care se zărește undeva, în spatele școlii". Pe pietriș de data asta, printr-o uliță îngustă am ajuns la poarta casei. Se dovedește că cei din familia Grigoraș fuseseră și sunt gospodari, dovada: cele trei mașini, zeci de păsări prin iarbă și acareturi care deserviseră mai multe generații Odată
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
stai cu fundul direct pe dușumeaua mașinii. Și până unde vom merge? Și ce ne așteaptă acolo? Cum va fi?? Am pornit pe un drum de țară cum sunt și astăzi majoritatea drumurilor în România: mai mult praf, mai puțin pietriș, mai multe denivelări și hârtoape, și prea puține postate cu drum lin și neted ca-n palmă. În stânga și-n dreapta drumului spini și mărăcini printre tufe de boz și boscheți de porumbele. Era liniște. Nu se auzea decât mersul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
În măsura În care Înaintăm Întâlnim suprafețe tot mai mari rezervate pășunatului. După amiază dăm de o șosea neasfaltată. Lucru neobișnuit, și voi nota porțiuni din SUA care nu au fost Încă asfaltate. Șoselele, În schimb, sunt joase fără șanturi, cu strat de pietriș peste care s-a trecut cu compresorul. Mergem astfel prin Dakota timp de două zile, după care vom da din nou peste asfalt sau beton, care Începe să Înlocuiască asfaltul. La ora 5 suntem În orășelul universitar Brooking. Orașul e
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Înaltă, pe alocurea cu pereți abrupți, În vârful căreia se ridică vestitul penitenciar În care se găsește renumitul traficant de alcool Capone. Vapoare uriașe Încărcate cu mărfuri intră sau ies pe această simbolică poartă de aur. Câteva vapoare Încărcate cu pietriș Îl descarcă Într-un punct Între Frisco și Berkeley, pentru a ridica o insulă pe care se va Înălța piciorul unui viitor pod. San-Francisco (Frisco). Scurt istoric Sosește ferryboat-ul pentru San Francisco. E cu boturile ciuntite pentru a ușura intrarea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
o descriu! - și am ieșit pe aleea ce ducea, pe întuneric, spre lumina miilor de sahasrare înflorite. Nu cunoșteam drumul, dar m-am ghidat după vibrații, după vocea din difuzoare și după ceilalți întârziați. Pe un asfalt aproximativ, mai mult pietriș, am ajuns la micul stadion, unde avea loc meditația colectivă. (În cele trei zile cât am existat în marea de vibrații de la Pune, aveam să parcurg de multe ori acest drum.) Revenind, meditația nu se terminase! O aglomerație de încălțări
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în timp ce mă uitam la cele aproximativ două sute de mașini din parcare am văzut cum îmi ieșeau aburi din gură. Crezând că disting o pată albă cu trei șiruri mai încolo m-am îndreptat împleticindu-mă într-acolo, pantofii mei frământând pietrișul de sub picioare. Cum am trecut de un student care lustruia cu ceară un Volvo - în secunda aceea - a fost activată mașinăria vântului. Aerul înghețat a siderat campusul, pârlindu-l. Pături de frunze moarte acoperind împrejurimile au explodat în aer, formând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
copaci de care eram sigur că nu existaseră cu o zi înainte. (Estimam că restaurantul se afla la aproximativ cinci mile de câmpul în care fusese abandonată păpușa care ucisese un cal.) Restaurantul era mic și avea o parcare cu pietriș pe jos, constând din maximum douăsprezece locuri, toate goale la ora zece în dimineața zilei de 6 noiembrie. Doar șase separeuri se găseau în dreptul ferestrelor, iar în fața barului lunguieț erau aliniate douăsprezece scaune înalte și rotunde, cu jițuri alb-albastre, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
posibil. Ca de obicei, am pretins că era un vis. Ușura considerabil lucrurile. - Când am putea face asta? mă întrebase Miller după ce mi-am revenit la Dorseah Diner. - Cât mai curând posibil, a venit răspunsul. Afară, stand în parcarea cu pietriș (care se transforma încet într-un covor de nisip de plajă), Miller a dat o serie de telefoane în timp ce eu priveam un nou șir de palmieri răsărind în depărtare. A venit după mine până la Four Seasons, unde un valet a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
va mâna mereu de la - spate în primele ore ale dimineții. îl vei simți ca pe îngerul tău păzitor, mereu lângă tine cu razele lui blânde și plăcute. Pe lângă mine, aud mersul liniștit dar hotărât al pelerinilor, bocancii lor ce calcă pietrișul de pe drum și totul mi se pare ireal. O lume ce iese din întuneric, pășind cu calm, mereu constant spre lumina care cuprinde totul. Totul mi se pare ca un rit simbolic, un fel de eliberare zilnică din întunericul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
căci duzii pe care i-am văzut la lucru au fost semănați desigur de păsări. Acolo unde se găsește vegetație, deci hrană, vor veni și animale. Oile Își croiesc cărărui dese pe povârniș, ca gradenele unui amfiteatru, antrenând În vale pietrișul și solul abia format. Și așa, toltrele mai Încăpățânate arată Încă ca niște dealuri acoperite cu vegetație, de sub streașina cărora se mai ițește Încă vechea stâncă. Cele care n’au rezistat luptei nu se deosebesc cu nimic de un deal
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
alții care suferă Încântându-ne În același timp privirea, sunt captivi doar pentru că noi suntem comozi. Nu ne place, de exemplu, să ne zgârâiem sau murdărim tocurile Încălțărilor. Și totuși, dacă am reveni la aleile de odinioară, doar acoperite cu pietriș, care Îndeplinind un rol ecologic bine definit permite accesul oxigenului În solul de dedesubt și care scrâșnește mai romantic sub pași decât răsună betonul ori asfaltul? “Radiosfera”, 16 septembrie 1996, ora 11, 54 99. Ecologia Între Ea și El Știu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
să ude florile cu el. Durează mult, și ea, de obicei, are mult de lucru. Am multe jucării. Mai am și-o bicicletă. Și role, dar n-am unde să mă dau cu ele, că la noi drumul e cu pietriș. Îmi mai place foarte mult și să mănânc, dar acum mă duc la dans și deja am început să slăbesc. Vreau să fiu subțirică, așa ca tine. Am învățat cha-cha și rumba. Îmi plac și ASIA, chiar dacă Irina cam face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la cofetărie, se așază într-un colț, discret, și fixează cu ochi mari, umezi pe cei care înfulecă prăjituri și beau suc la mesele acoperite cu mușamalele maronii. De aici se duce prin parc, face un tur pe aleile cu pietriș, ajunge pe malul Dunării, latră, un lătrat ca un fel de salut către șlepurile care se întâmplă să treacă pe Dunăre, bea apă și se întoarce ostenit acasă. Aici să adaug că Nero, sub aparența lui înfricoșătoare, e cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și verișoara lui Stelian, se afla în vizită la mătușa sa. Tinerii s-au plăcut instantaneu, aveau sentimentul că se cunosc de mult și că își pot încredința unul altuia cele mai tainice gânduri. S-au plimbat pe aleile cu pietriș ale parcului, apoi pe bulevardul central, străjuit de castani și tei maiestuoși. Au povestit cu poftă câte-n lună și-n stele. Târziu, când cei mai mulți dintre pașnicii locuitori ai orășelului își încheiaseră orele de promenadă și se retrăseseră pe la casele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și compozitorul local de marșuri Manolache, mort de tânăr într-un tragic accident de motocicletă. Singurul artist care l-a convins că inspirația nu depinde de bugetul anual a fost poetul județului, Anghelache. Acesta i-a propus să vopsească tot pietrișul de pe aleea parcului municipal în albastru, iar evenimentul să se cheme Sărbătoarea Culorilor. Stropirea o făceau într-o singură zi pompierii colonelului Iordache, vopseaua o furniza la preț promoțional firma angrosistului Postolache, baloanele de spânzurat în copaci și de dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
meu extraordinar peste pămînturile și peste mările lumii. PARA LAS GRIPES, CAMA Pentru răceală, repaus la pat Motocicleta dădea semne de plictiseală pe lungul drum lipsit de accidente, iar noi dădeam semne de oboseală. Condusul pe un drum acoperit cu pietriș transformase o plimbare plăcută Într-o activitate dificilă. La căderea nopții, după o zi Întreagă În care am schimbat Între noi locurile la cîrmă, dorința de a dormi era mai puternică decît aceea de a Împinge mai departe efortul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
tonă. În fiecare dimineață, muntele e dinamitat și niște excavatoare enorme Încarcă materialul În vagoane de tren, care Îl duc la concasor ca să fie sfărîmat. Sfărîmarea are loc În trei etape consecutive, În urma cărora materia brută se transformă Într-un pietriș de finețe medie. Apoi este pus Într-o soluție de acid sulfuric, care extrage cuprul sub formă de sulfat, formînd, de asemenea, clorură de cupru, care se transformă În clorură feroasă cînd intră În contact cu fierul vechi. De aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
gândești prea mult, scoțându-ți mintea din priză, căci în zori începea o nouă zi plină de alte nimicuri cu umbre însemnate. Oare te poți odihni când noaptea ai un vis ca acesta: Pe fața mamei e un răzor de pietriș alb, ce se întinde din colțul gurii până sus în dreptul ochiului. Pășesc pe el și pantofii scrâșnesc, o pietricică îmi intră în pantoful drept și-mi roade călcâiul. Mama vâră degetul în pantof, scoțând piatra din el. Merg mai departe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
obraz. Dar mama își întinde ca de obicei obrazul spre mine, nebănuind nimic, și stăruie s-o sărut. Iar eu mă supun simțind cum mă cuprinde pe dinăuntru frigul. Asta se întâmplase la câteva săptămâni după visul cu răzorul de pietriș alb. Dar mai înainte, chiar în dimineața de după ce visasem, mai fusese ceva: mă spălasem, mă îmbrăcasem, îmi pusesem pantofii. și dintr-o dată am simțit în pantoful stâng o pietricică. Am scuturat-o din pantof: era neagră. Mi-a fulgerat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
le-am învățat contrar curiozității și intențiilor mele, depășind mereu limitele a ceea ce mi s-ar fi putut pretinde, și în răspăr cu nervii mei. Zilele despre care-am povestit mai înainte demonstrează că bicicleta și platinarea părului, frigiderul și pietrișul alternau între ele. Dar ceva rămâne constant în alternanța acestor nimicuri: umbra însemnată. Pentru că și amenințarea rămâne constantă. Lucrurile pot fi și trebuie reduse la o concluzie simplă: cu cât o țară e mai lipsită de libertate, cu cât statul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]