22,633 matches
-
râs la lectura scrisorii cu pricina, când efectul a fost ratat, întorcându-se ca bumerang, s-ar mai putea reproșa președintelui Constantinescu aceasta că, în cadrul funcției sale, n-a împiedicat elaborarea și autotrimiterea misivei. De ce nu? O simplă sugestie, de pildă, pentru dl Cristoiu. Rămâne că, de ce apare dl Emil Constantinescu mai împovărat de vini și neîmpliniri, cu atât mai pasabil urmează dl Iliescu. Nu este tocmai o strategie eroică, dar trebuie ținut seama că dl Iliescu n-ar mai putea
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
-i evita repetarea prea frecventă devine o preocupare de stil - e adjectivul respectiv, plasat atît după substantivul determinat cît și înaintea acestuia (mai frecventă pare, totuși, postpunerea), eventual înlocuindu-l (cînd el însuși e substantivizat). Dintr-o revistă culeg, de pildă, îmbinările (care nu spun multe despre funcționarea termenului, ci doar despre frecvența lui; mai interesantă ar fi urmărirea regulilor de folosire, de pildă a distanței față de aparaiția anterioară a elementului pe care îl însoțește): "instrumentul respectiv", "la vremea respectivă", "ziua
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
frecventă pare, totuși, postpunerea), eventual înlocuindu-l (cînd el însuși e substantivizat). Dintr-o revistă culeg, de pildă, îmbinările (care nu spun multe despre funcționarea termenului, ci doar despre frecvența lui; mai interesantă ar fi urmărirea regulilor de folosire, de pildă a distanței față de aparaiția anterioară a elementului pe care îl însoțește): "instrumentul respectiv", "la vremea respectivă", "ziua respectivă?? "legea respectivă", "profesorii respectivi", "etichetele respective", "în limbile respective", "stadiul prezent al tratării problemelor respective", "anvergura realistă a episoadelor respective" - dar și
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
să îmi explic un alt îndemn decît al legăturii dintre prezența morții și dorința de a o ignora, fuga de propriul sfîrșit către contopirea care, în mod firesc, dă naștere vieții. (Ceea ce a și alăturat, în jurul Mediteranei, în Grecia de pildă, "eros" de "thanatos", cimitirele de lupanare.) Poate am simțit doar nevoia să mă desprind de tristețe. În ispita ei apărea și un fel de zîmbet, o strîmbătură profesională ca o chemare către o răscolitoare orgie, o promisiune de dezlănțuire a
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
un început de poveste, care promite să istorisească banalul ce nu poate fi altfel decît tragic al unei vieți de sărman evreu, romanul lui Joseph Roth este o capodoperă a ambiguității și înșelătorului. Lesne de citit ca o parabolă a pildei lui Iov, cum titlul ne propune explicit, cartea mie mi se pare a fi elaborată mai curînd pe muchia dintre biblicul alegoric și scepticismul modern. Un scepticism care își află confirmare într-o religie a suferinței și a implacabilului. Filozofia
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
pentru a încerca, apoi, să redau "cu cuvintele mele", cum se spunea în școala generală, ce am înțeles. Înainte de a mă război cu cifrele propriu-zise, aș remarca prezența pe lista "ordonatorilor principali de credite" a unor instituții bizare. Ca de pildă, "Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989". Ce rost va fi având o asemenea instituție, doar bunul Dumnezeu știe! Cu atât mai mult cu cât e vorba de cinci miliarde și opt sute de milioane de lei (aproximativ trei sute
Bugetul, un loc umed, întunecat și rece by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17206_a_18531]
-
ca simplu pronume (cum o atestă evoluția istorică care a condus la fr. on). În română, folosirea cu valoare impersonală a substantivului om nu e gramaticalizată, dar apare destul de des în limbajul popular și colocvial. Găsim atestări de la Caragiale - de pildă în replica lui Iancu Zugravul, din Justiție: "să las prăvălia, care nu mai poate omul de atîtea angarale pentru ca să mai mănînce o bucățică de pîine" - pînă în paginile ziarelor contemporane, cînd adoptă un stil familiar, ironic-sfătos: Rupe omul de la gură
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
comparat pe cei doi autori cu doi profesorași năpustiți cu creionul roșu asupra lucrărilor elevilor, într-un fel de exces de zel periculos de asemănător cu un fel de vendetta sau defulare dubioasă. Citind fragmentele din Lacan ori Kristeva, de pildă, demontate lexical de cei doi, am avut într-adevăr impresia clară că sensul adînc al teoriilor prezentate de filozofi rămîne complet impenetrabil autorilor cărții. Retorica alcătuirii Imposturii intelectuale e, la rîndul ei, deosebit de suspectă: scrisă după ce articolul lui Alan Sokal
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
afirmația pe care o fac în epilog, privitoare la o forma mentis a literaților, care prin esența ei nu le-ar permite o apropiere rodnică de teorii științifice. Oricît am fi dispuși să recunoaștem abuzurile științitifice ale lui Lacan, de pildă, e ridicol să alunecăm în generalizări interdictive. Dezamăgirea mi-e cu atît mai mare cu cît problema în sine, abordată de Sokal și Bricmont, rămîne nerezolvată. Și e o problemă gravă. în ce măsură interdisciplinaritatea trebuie să ridice hotare și să acționeze
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
cronici literare!), în timpul în care s-a aflat în țară, între care acela contra lui G. Călinescu ("dement cu intermitențe"), cu ocazia Istoriei literaturii, și a fost ținta unor pamflete, uneori tot așa de virulente ca ale lui, ca, de pildă, cele ale lui Zaharia Stancu sau N.D.Cocea, acesta din urmă într-un roman rămas inedit (semnalat de dl. Florescu în 1977). "înjurătura surugească" este expresia cu care l-a gratulat Cocea pe scriitor, iar "șantajul și etajul" este formula
Moralități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17223_a_18548]
-
prea brutal negrul de alb, lăsînd deoparte tocmai acele zone de trecere, griul în care ne-am putea mai mulți regăsi, chiar dacă nu totdeauna. Mai precis spus, în culturile occidentale anumite distincții sînt mai puțin ferme decît la noi, de pildă aceea dintre literatura de consum și ceea înaltă. Distincția la noi e fermă nu (doar) pentru că e susținută de instrumente critice infailibile, ci și fiindcă efectiv nu există o producție demnă de atenție de cărți fără ambiția de a obține
A rîde pe socoteala altora by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17235_a_18560]
-
fusese profesor de psihologie. Ca psiholog, acum, toată strada era a lui și tot putea să observe fel de fel de întîmplări care înainte îi scăpau... Chiar așa îmi și vorbea, cîtuși de puțin deranjat de penibila poziție socială. De pildă, observase că atunci cînd bereta lui școlărească se umplea de bani, lumea nu mai dădea, în sens că îi ajungea cît primise; și-atunci, nevastă-sa venea și îi făcea din trei în trei ore monetarul, lăsîndu-i în beretă aceeași
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
anumite expresii din biserică îmi fac frică, de tipul "Teme-te de înfricoșata judecată a lui Hristos!" La noi nu se mai vorbește în astfel de termeni, asta ține de epoca medievală. Avem și noi reminiscențe medievale în biserică, de pildă celibatul preoților sau interzicerea întreruperilor de sarcină. E ridicol să-i mai ameninți pe săraci cu diavolul, azi nu mai crede nimeni în el. Dar sataniștii? Formulă nefilosofică. Protestanții cred în "ridicarea la ceruri", catolicii au în plus și "învirea
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
valorilor, ci din sfera kitsch-ului. Localizate în diverse puncte ale lumii acțiunile închipuite de autoare sînt în general povești de dragoste neterminate, altele amînate, unele doar visate, dorite, povești nostalgice, renunțări inexplicabile. Să luăm o proză, "Simplă coincidență", de pildă. Ce se întîmplă!? O femeie (Anda) însoțită de copilul ei, în vîrstă de opt ani se află în vacanță la Washington. Într-o zi, oprindu-se la un restaurant mexican, întîlnește un fost coleg de facultate (Paul) care, (coincidență?!) este
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
albastre ce se apropie de ireal..."), originalitatea comparațiilor, echivocul fermecător al frazelor pline de virtuozități stilistice nu pot anula artificialitatea despre care vorbeam. Orice peisaj are corespondent imedia tîn viața interioară a personajului care nu poate contempla o frunză, de pildă, în contextul ei ci dîndu-i interpretări de genul " Totul e atît de relativ...", tipice pentru adolescența egocentrică. Conversațiile întreținute de personaje sînt rupte de realitate, neverosimile și stereotipe. Generalitățile de tipul "Așa e și viața mea", banalitățile învățate din "filozofia
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
personaj explicabil în ordinea pragmatică a lucrurilor: "Dacă oamenii cred în ea și dacă ea poate să însuflețească armata, atunci cred și eu în ea", zice regina despre Ioana (și regizorul pare să simtă la fel!)... Drept care "viziunile" Ioanei (de pildă spargerea vitraliului, în catedrală) seamănă cu niște decente efecte speciale, lipsite de orice "frison" magic. La fel e și Ioana, la fel sînt și "viziunile" ei celeste, care apar în film ca niște perechi angelice ale personajului (un copil și
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
Războiul pe care e dispus să-l poarte dl Isărescu, cel puțin așa a reieșit la întîlnriea sa cu mai marii presei din România, ține de politica pe termen mediu a României și de problemele cabinetului pe termen scurt, de pildă legea bugetului. În privința chestiunilor politice care țin de buna funcționare a cabinetului pe care îl conduce, premierul a lăsat rezolvarea lor pe seama celor care l-au chemat la șefia guvernului: partidele din coaliție și Cotroceniul. În atari condiții o criză
Strategia pe termen scurt a dlui Isărescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17256_a_18581]
-
e un Henry Troyat. E un jurnalist pasionat de istorie și de civilizații îndepărtate, erudit și apt să intuiască, fără a izbuti să meargă prea departe, un potențial narativ și filozofic deopotrivă remarcabil în povestea ultimului împărat al Chinei. De pildă, scena încoronării lui Pu Yi, împăratul, descrisă atît din perspectiva celui ce și-o amintește mai tîrziu (profund neconvingătoare, de altfel, dată fiind vîrsta extrem de tînără la data respectivă), cît și dintr-una obiectivă; copilul plîngînd, extenuat și speriat de
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
tare pe cei care nu s-au hotărît încă să-și reconfirme bacalaureatul, pentru că ,,implementarea" unei asemenea probe și în aula celui mai înalt for științific românesc ar fi, pur și simplu, devastatoare pentru venerabilii noștri academicieni. Eugen Simion, de pildă, ar cădea în mod sigur la Doctrine politice, Dan Berindei n-ar lua nici examenul de istorie, iar Răzvan Theodorescu ar fi dat afară din sală pentru că vorbește neîntrebat. Si este foarte bine că s-ar întîmpla așa. Cel care
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
aparține categoriilor aduse în discuție! Rapacitatea împinsă dincolo de orice limită, duritatea și bădărănia agresivă cu care își apără privilegiile, funcțiile și fotoliile sunt de pură extracție comunistă. Ele n-au de-a face cu democrația exact cum discursul pigmentat cu pilde marinărești al d-lui Băsescu n-are de-a face cu cultura! Zarva iscată de declarațiile incendiare ale lui Emil Constantinescu mi se pare nu doar exagerată, ci și penibilă. De ce se recunoaște învins dl. Constantinescu de securiști și activiști
Foloasele schizofreniei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17258_a_18583]
-
în timp ce așa-numita sa strategie se reduce la cumularea idiosincraziilor lor" - e nemulțumirea Monicăi Spiridon, iar Călin Vlasie, exprimîndu-se impersonal, mărturisește că "trebuie să faci un considerabil efort de voință ca să citești confidențialele România literară, Luceafărul sau Contemporanul" (faptul, de pildă, că trimite la redacția noastră aparițiile Editurii Paralela 45, insistînd să fie recenzate - ceea ce și facem cu acele volume pe care le considerăm valoroase - dovedește că scontează pe faptul că există și cititori cu o "voință" mai mare ca a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
la ce mă gîndesc cînd spun că e paradoxală. Cercetătorii operei lui Foucault disting, de regulă, două etape/moduri esențiale în gîndirea acestuia: genealogia (ca analiză a formării unui sistem, cum e reflectată de A supraveghea și a pedepsi, de pildă, unde e studiată constituirea modalităților de putere) și arheologia (ca analiză a sistemelor de cunoaștere, fiecare cu regulile sale de constituire, așa cum o observăm în Istoria nebuniei sau în Istoria sexualitățiii, de exemplu). Ce-i drept, alți interpreți insistă să
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17272_a_18597]
-
al textului constă în faptul că acesta lămurește, oricît de parțial, dileme pe care Foucault însuși nu pare să și le pună în propriile sale analize. Există o anistoricitate flagrantă în arheologiile sale aplicate. Oricine a citit Istoria nebuniei, de pildă, nu se poate să nu fi fost șocat de precaritatea documentară a textului, de viteza generalizărilor, de cursivitatea modelului. E suficient să te apleci o vreme asupra unor documente ale epocii, tratate medicale sau filozofice, spre a fi brusc bulversat
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17272_a_18597]
-
de putința de a înțelege opera unui filozof în lumina globalității ei. Cărțile lui Foucault, prin urmare, ar fi putut fi (sau ar putea fi) traduse conform unui criteriu asumat deliberat, cu atît mai mult cu cît Bogdan Ghiu, de pildă, pare a se fi specializat în idiomul foucauldian, iar pe lîngă el există, după știința mea, și alți filozofi tineri, la Cluj de exemplu, care ar putea concepe un efort organizat de deslușire și tălmăcire a lui Foucault. Cu doi
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17288_a_18613]
-
de pe expresivitatea rafinată, minimalistă, pe o anumită volubilitate spectaculară. Față de cărțile celelelte, care ar putea fi privite ca forme introvertite, implozive, cartea lui Morar este extravertită și explozivă. Chiar și elementele grafice subtile, abia insinuate în construcția ei plastică, de pildă desenul imprimat în filigran, aproape alb pe alb, sunt părți ale unui spectacol mai curînd voluptos. Dan Ursachi însuși, atît prin concepția de ansamblu, cît și prin grafica propriu-zisă, arată aici o altă față a personalității sale. Dacă imaginile din
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]