3,087 matches
-
cinematograful privat, pe care l-a instalat în sala mică de bal. De câteva ori pe săptămână, păstorește un întreg auditoriu - jucătorul brazilian de noroc, actrițele americance, jochei, femei acrobat, nenumărați tineri - ducându-i într-o încăpere mai întunecată, unde, pipăindu-se printre pahare de Martini, îl urmăresc pe Mack Sennett și comediile sale. În timp ce grasul Fatty Arbuckle este lovit în față de o plăcintă și Carol sau Clara pretinde că n-a observat mâna care-i explorează dedesubturile, Firoz străpunge întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
început să-i privesc ca pe ceva firesc pentru oameni, să-și râdă de apucăturile lor, dar și plâng de bucuria în care m-am trezit aplaudând. Era sărbătoare, cred..., una în care mă eliberam de răutăți și-mi puteam pipăi sufletul, prin cuvinte mărturisite în șoaptă. Tu mă știi, femeie...! Nu mă pot lipsi de tine, chiar dacă aș avea punctul de sprijin de care să proptesc pârghia nopții de veghe. Umbrele fug după tine Din toate câte le simt, durerea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lumină de un galben stins. Mă întorc spre Majestatea Sa: — La ce te uiți? mă întreabă el. Zâmbesc: — Mă întreb ce e în mintea Fiului Cerului. — O să-ți arăt ce e în mintea mea, îmi răspunde, în timp ce mâinile lui mă pipăie între coapse. Nu aici, Majestatea Voastră. Îl dau la o parte. — Nimeni nu-l opreste pe Fiul Cerului. — Cărăușii își vor da seama. — Și ce? — Se va naște un zvon și se va răspândi ca vântul. Mâine dimineață Majestatea Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la o masă, împreună, totuși el ne-a povestit, la o întrebare într-un gol de conversație, că da, are copii, patru, dintre care doi gemeni. Cu gemenii ăștia a fost o istorie. Doctorul i-ar fi spus, spe-riindu-l, că pipăie două capete și opt membre, dar un singur corp! Adică ce să însemne asta? E posibil să fie un monstru, i-a răspuns mamoșul. La prima naștere a soției lui a cerut voie să fie lăsat să se uite. Un
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
spune el. Nu avea bani! Ce mai noutate! Parcă avusese vreodată!? Parcă îl auzise cineva spunând, chiar dacă avea brâul plin (și se întîmplase să-l aibă) că are? N-am! Asta parcă chiar și gândea în clipa când mâna lui pipăia miile foșnitoare în chimir. Că să mă duc și eu la noroc, continuă el, intru în școală și spun că n-am acuma bani de taxe și de internat, dar că voi avea, o să primesc de-acasă și să stau
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sună, cum săriți de cur În sus! După ce veți ieși din clasă unul câte unul, aveți grijă cum vă purtați pe culoar și-n curtea școlii: băieții, să nu alergați; nu azvârliți mingile; nu vă Înghiontiți, nu vă scuipați; nu pipăiți fetele nici pe buci, nici În alte părți; iar voi, caprelor, nu-i stârniți, că nu sunteți mai breze; spre case mergeți numai pe trotuar și dați bună ziua la toată lumea. Continuăm data viitoare. * * * În mijlocul satului, pe Înserat, după ce se Întorseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Uite, miercurea trecută s-a Întâmplat. După ce s-a Înnoptat bine, a ieșit la poartă, așa cum stabiliserăm. Ta-su, grecul, se culcase, că aici la țară ăștia se bagă În pat odată cu găinile. Am vorbit, ne-am mozolit, ne-am pipăit, ne-am frecat - știi cum e. Și atunci Doamne-Doamne mi-a făcut pe plac: a Început să plouă. I-am zis că mai vreau să stau cu ea, că n-avea rost să plec din cauza ploii. Am promis că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fire. Ca să nu se zgârie, băieții nu se mai dezbrăcară. Cel scund și Lică apucară plasa și porniră să scormonească Încoace și-ncolo prin apa murdară. „Pleacă, boule, din fața plăsii!” auzi Blondul care smârcâia și el prin apă, mai mult pipăindu-se de lipitori decât cu grija pescuitului. Îi Întoarse vorba lui văru-său cu voce moale: „Păi, voi ați luat-o spre mine, eu am stat pe loc...”. „Și când vezi că Întoarcem spre tine, În loc să te dai la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu alții Înaintea lui Cătănuță cel tânăr. N-ar fi fost În stare să Îngăduie asemenea pângărire: fiul său să pună gura unde puseseră și alții botul, să frământe țâțele și curul pe care alții, Înainte, le mozoliseră și le pipăiseră. Ca să nu mai vorbim - Doamne păzește - că acea fată s-ar fi putut Întâmpla să nu fi fost fecioară. Cătănuță răspunsese obraznic și primise două palme care-l amețiseră și-l trântiseră pe podeaua de scândură a odăii. Ordinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fel de capac, peste noi s-a prăvălit ditamai camionul, proțăpit cu roțile-n sus. Eram prinși ca niște șoareci În acea adâncitură, Închisă În toate părțile de obloanele de lemn. Ne-am ridicat ușurel În capul oaselor, ne-am pipăit capetele, Încheieturile, ce credeam noi că nu se cuvenea să sufere. Primul care a luat cuvântul spre Îmbărbătarea camarazilor de suferință a fost Dordonea: „Domnilor, adică, pardon, stimați tovarăși, mă bucur că suntem cât de cât Întregi. Măcar În linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de Șobolan Își prinse obrajii În mâini, oftă și se căută În oglinda Eleșteului. De-acolo Îl privea, aievea, o căpățână de șobolan: blană cenușie, urechi mici, ochișori ascuțiți, mustăți lungi pe un bot terminat Într-un râtuleț rozaliu. Își pipăi mustățile care tremurau, se ridică și strigă cât putu de tare către bătrânul care se făcuse mic de tot, În josul coastei: „Uite ce-mi face, nea Mitule, nici acuma nu vezi că-și bate joc de mine?” - și-i arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el. Însă mă voi păstra În spiritul lui. Sus, ca titlu, cu un D plin de cârligele și Întorsături de condei, scria: Declarație. Ceva mai jos, În dreapta, se lăfăia un motto: „Cercând cu degetul amar muiat În tină / să-i pipăi trupul Celui Bun de Sus. / Mi se-arătă-n suiș, de gânduri / pe Cruce răvășit, Iisus...”. Apoi se revărsa grosul. „Cu aur, smirnă și tămâie Îmi plămădeam versul În trudnicu-mi sălaș, căci În acea noapte ce se anunța plină de har și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ceilalți, apoi ochii li se Îndreptaseră nerăbdători către Director, ca să vadă cum avea să iasă din groaznica Încurcătură În care Îl băgase Vieru. Păi, cartea - care nu minte niciodată - spune una, iar ce se vede cu ochiul și se poate pipăi cu mâna arată cu totul altceva. Deși explicațiile primite - cum că relieful specific locurilor făcuse ca, În urma unor desăvârșite și chibzuite socoteli, În ale căror ecuații Încăpuseră adâncimi de văi și Înălțimi de dealuri, petice de păduri și chiar felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bocancii cât mai la Îndemână ca, În caz de alarmă, să poată să fie gata de luptă În cât mai scurt timp cu putință. Când intrai acolo, te izbea În moalele capului un miros greu și gros - aproape putea fi pipăit - de trupuri și picioare nespălate, de bocanci și șosete de infanterist, de bășini de la fasolea și varza Înghițite la cantină. Adormeai aproape imediat ce te lungeai pe salteaua găurită: din pricina oboselii și a puținătății oxigenului. Atunci eu am adormit strângând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
parfum de trandafiri, o pereche de papuci turnați din plastic și un batic verde pe care erau desenate un fel de valuri Înspumate de mare. Deși era potopit de emoția unei atât de grele alegeri, mergea Încruntat și foarte grav, pipăia ca un cunoscător materialul din care erau făcute niște fuste, ceruse o pereche de șosete cenușii, Împletite grosolan, așa cum văzuse Într-un străvechi sertar al unui dulap șchiop din odaia bunicii sale bune. Deasupra dulapului cu lemnul găurit de cari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o fată cu vocea limpede, chitară ieftină, sâni mari, piele albă și o fire cam exuberantă - ceea ce pe mucosul Îndrăgostit Îl stârnea și-l Îndărătna totodată. Băieții ceilalți, și mai ales porcul de Vieru, o Înghesuiau prin cotloane și-i pipăiau sânii, iar ea se prefăcea că se apără, mușcând și zgâriind ca o mâță, Însă păstrând mereu pe chip un zâmbet de Încântare, căci era, probabil, mândră că farmecele ei atrăgeau atâția bărbătuși Înfierbântați. Știa foarte bine că prietenele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
până la mal și se trântise În iarbă. Zăcuse acolo vreme destulă, prefăcându-se că se odihnește și că stă la zvântat, În timp ce În jurul lui toate priveliștile și zgomotele se roteau Într-un vârtej nebunesc, căpătau contururi tari, ce puteau fi pipăite, și-l izbeau În rotirea lor sălbatică de uriașă moară agresivă, provocându-i dureri adânci și ascuțite În tot trupul. Țiganul care făcea pe șeful cetei, pe numele lui Gululu - un fel de nepot al nemuritorului Daie Gulu - adunase de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu fusese prevăzut În manuale. Îl izbise, În treacăt, cu bucata de lemn, Îl Înghesuise Într-un cotlon și se pregătea să-l lovească Încă o dată, de moarte. Iepuroiul se așezase, apoi se săltase puțin pe labele din spate. Mustățile pipăiau aerul și privirea i se ascuțea din ce În ce. Apoi Îl luase la rost pe atacator: „Ia ascultă, băi, puță bleagă! Păi, nu-ți e așa, un pic, rușine?!?”. Cap de Șobolan simțise nevoia să se așeze și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aflau Înghesuite pâini mari, negre și rotunde. Când porțile grele de fier fură date În lături, se repezi și el, Într-un trap țanțos, pe lângă căruța cu pâine. La vederea arătării, unul dintre soldați rămase cu gura căscată, iar celălalt pipăi piedica armei, Însă nu apucă să armeze sau să scoată vreo vorbă și se mulțumi să vadă clătinându-se coada ca un ciomag și să audă tropotul Înfundat al celor patru bucăți de iască. Canafas se pierdu printre tufișurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vocea ofițerului de serviciu. II. Locotenent-gardianul Kaan pășea arogant și plin de importanță în urma celor patru membri ai echipajului de pe "Rândunica" care-l conduceau către puntea principală de comandă. Cei cinci cârnăciori ai mâinii drepte, care-i serveau drept degete, pipăiră cu o oarecare înfrigurare insigna micuță de metal prețios, simbol al autorității sale, agățată de piept, în timp ce ochiii înecați în grăsime se opriră fugar pe chipurile celor doi subordonați care-l urmau peste tot. Își lăsă un scurt răgaz să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Asta-i mâna Zânei sau a Sevastiței... După ce am mulțumit Celui de sus pentru tot ce mi-a dat în această zi, m-am întins în crivat... Am tras cerga peste mine. Ceva însă a foșnit în faldurii ei. Am pipăit până am dat de o hârtie împăturită frumos. Am desfăcut-o cu înfrigurare... “Aprinde lampa, amice, că nu ai vederea pisicii” - m-a luat în primire gândul de veghe. Când am reușit să fac acest lucru, m-am așezat pe
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
regreta nimic, nici nopțile de mai inundate de parfumul valerian al liliacului, nici poveștile aprinse cândva, într-o seară imaculată de iarnă, poveștile acelea care au prins aripi și au zburat într-un arabesc nedeslușit, pierzându-se pe culoarele uitării. Pipăind, caută copilăria. Copilăria? Tărâmul acela al viselor candide. Nimeni nu a mai trăit-o la fel. Să te simți regină peste ape, să le stăpânești cu puținul tău trup, și ea, uriașa fantasmă, ca o știmă neîmblânzită să te asculte
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
iar eu îl privesc așa cum nu am mai privit niciodată pe nimeni și mă întreb: ce Dumnezeu o fi clocotul asta din mine? Și de ce-mi simt un trandafir tatuat în inimă? Privesc la copilul-înger și aș vrea să-i pipăi subrațul să vad dacă aripile nu se ascund acolo ca niște evantaie strânse de o mână nevăzută. Ochii de un albastru intens mă poartă pe o apă mult mai limpede ca cea din iazul nostru și mă las scufundată până în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și mă întreabă , fără să mă lase să reacționez: -Dacă iese, îl poți aduce la mal? Văd că nu ți-e frică de apă. Tresar. Îmi dau seama că nu am fost niciodată atât de aproape de moarte, încât să o pipăi, dar durerea bătrânei nu mi dă pace... Mă înghesuie și-mi șoptește că am destul curaj... Știu c-ar trebui să-l trag de o mâna sau să îl împing de picioare. Sunt sigură că o să mă descurc. Bătrâna suspină
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
trupuri, ba mai odihnindu-și oasele în cei căzuți în visare. Mângâie cu ochii vii obrazul prea palid al unui înger împleticit în aripile prea mari, prea răsfirate... Seara, chiar eu îmi rezemam fruntea plumburie de o noptieră moștenită ... Îmi pipăiam buzele sărutate de mortul cu ochii vii și-mi simțeam oasele trosnind în îmbrățișarea înecatului. Ochii mi se scaldă în lacrima diamantină a unei iubite părăsite la altar, în ziua nunții. Mâinile pierd adesea controlul și desenează același chip pe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]