3,204 matches
-
abia puteai păși. Lui Thaw i se tăie respirația și se sprijini o clipă de pervazul unei ferestre. De-acolo vedea spatele teșit al unei biserici mizere vizavi de o jardinieră, în care căpățînile pătate cu funingine a trei conopide pitice se ridicau deasupra unui smoc de bălării. La ultimul palier, Drummond deschise o ușă vopsită într-un galben viu îlacătul era spart), își vîrî capul înăuntru și strigă: — Mamă! Peste o clipă zise: Hai, Duncan, intră. Trebuie să fiu precaut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care stăteau și mîncau la mese printre portocali plantați în ghivece. Se auzeau rîsete delicate, iar muzica ce răsuna de la ferestrele de sus se amesteca blînd cu conversația, clinchetul tacîmurilor, zgomotul apei și fluieratul canarilor din coliviile agățate în copacii pitici. Munro se opri și zise: — Ce zici de asta? Lanark nu mai avea încredere în Munro. — Arată mai bine decît clubul personalului, dar aerul relaxat îi făcea inima să se înfioare și ochii să i se umezească. Toți ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Se așeză pe pat și duse suzeta la gura lui Alexander, dar băiatul se răsuci, urlînd: — NununununuMamimamimami! — O să vină repede, Sandy. — NunununununununuMamimamimamimami! Alexander continua să urle și Lanark se plimba cu el prin cameră. Simțea că duce în brațe un pitic care-l tot lovea în cap cu un băț, un pitic pe care nu putea nici să-l dezarmeze și nici să-l lase jos. Oamenii din dormitoarele învecinate începură să bată în pereți, apoi intră un bărbat și zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar băiatul se răsuci, urlînd: — NununununuMamimamimami! — O să vină repede, Sandy. — NunununununununuMamimamimamimami! Alexander continua să urle și Lanark se plimba cu el prin cameră. Simțea că duce în brațe un pitic care-l tot lovea în cap cu un băț, un pitic pe care nu putea nici să-l dezarmeze și nici să-l lase jos. Oamenii din dormitoarele învecinate începură să bată în pereți, apoi intră un bărbat și zise: — Sînt oameni aici care vor să doarmă, Jimmy. Bărbatul era înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o adîncitură din pămîntul mlăștinos. Lanark îl văzu cum se prăvălește de la picioarele lui pe o stîncă roșiatică, într-un mic lac aflat la capătul unei văi adînci, pline de tufișuri și copaci, în mare parte mesteceni, scoruși și stejari pitici. Un cuplu, parțial acoperit de rădăcinile unui frasin de munte, stătea pe un petic de iarbă lîngă lac. Femeia părea că doarme, și Lanark văzu mai mult din bărbat, care citea un ziar. — Ăsta nu-i Sludden. — Nu, e Kirkwood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
promiscuitatea s-ar fi putut simți în largul său. În plus, unele fapte mă făceau să descopăr în mine reacții suspect de inegale. O dată, am fugit de la un spectacol de circ când a intrat în arenă o trupă de balerine pitice, poloneze, fardate violent și îmbrăcate în rochițe străvezii. (În schimb, femeia cu barbă mi se părea o glumă bună : aveam fotografia uneia, din Danemarca, o păstram printre pohemele mele, mi-ar fi părut rău să aflu că și-a ras
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu glas șovăitor: - Și von Grossen? - Singurul mijloc de a-l ajuta pe von Grossen este de a-l nimici pe cel care l-a răpit! Îi răspunse Morton, cu asprime. 19 În vasta sală a motoarelor, oamenii păreau niște pitici pierduți într-un palat al uriașilor. Un val de lumină albastră, strălucitoare, mătură tavanul, făcându-l pe Grosvenor să clipească, fără voia lui. Și, așa cum lumina asta îi tulbură ochii, un sunet ciudat îi zbuciuma nervii - un sunet înfricoșător, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ascund nume ale personajelor: Simbolul falic apare în basmul lui Degețel, în tradiția familiilor cu șapte copii, cel mai mic este înzestrat cu puteri supranaturale, principiu salvator al societății. Există și un personaj, Statu-Palmă-Barba-Cot fantastic, din cei mai originali, un pitic monstruos, având satura mică de o palmă și barba lungă de un cot. Uriașii sunt figuri de mitologie sau basm, cu chip de om, mari, vânjoși, voinici, înalți de mai mulți stânjeni, cu pasul de o poștă, cu capul cât
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
apoi și vracii, și farmaciștii Evului mediu, amestecau cu el diferite unsori tămăduitoare și tot cu el le aplicau pe rana bolnavului. 9. Poate și în virtutea legii inversării contrariilor, specifică gândirii mitico-simbolice, în care noțiunile de mic-mare, slab-puternic se inversează, piticul din basm dovedindu-se mai isteț și mai puternic decât uriașul, degetul cel mic de la mână (auricularul) este învestit cu deosebite însușiri magico-profetice. El era dedicat zeului Hermes - mijlocitorul dintre cei vii și cei morți, patronul artelor și cunoștințelor oculte
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
șase! Și cu o mișcare bruscă, îl părăsi. Referirea la o organizație secretă era o poveste la fel de bună ca și oricare alta și cînd uriașul avea să se pună în mișcare, toate slăbiciunile sale aveau să fie reduse la dimensiuni pitice de realitatea înfiorătoare. Dar acum prima grijă era să facă celelalte vizite ― începînd cu cîteva mai ușoare, apoi să mănînce, pe urmă să-l înfrunte pe arogantul Nensen și să declanșeze acțiunile pe scară mare. Peste o oră îl ucise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
geniu al memoriei stoca informațiile și le ducea mai departe, în cele „39 de trepte” ale lui Hitchcock și John Buchan. Geniile din spatele acestei regii elaborate sunt cele două siluete flancându-l pe cervantescul Rico-Rico : Mélodie Gaël, privighetoarea Bretaniei, și piticul Roland, jumătatea malefică a maestrului păpușar. Cu siguranța unui private eye al lui Chandler, protejat de ereditatea magică a țigăncii din Gibraltar, Corto pătrunde în acest labirint de păpuși și de oglinzi, spre a-l salva pe Cain. Sfârșitul grupului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care permite copiilor să nu se încadreze în normele școlare, mai întâi, apoi cele sociale și morale. K. Wolf (N. Mitrofan, 2000, p. 368) studiind climatul familial hiperautoritar a dezvoltat "profile de copii" în funcție de percepția părinților asupra propriilor fii: * copilul pitic privită ca o ființă nedezvoltată, lipsită de valoare, care necesită o permanentă corectură prin admonestări; * copilul marionetă care trebuie să corespundă întru totul cerințelor și exigențelor părinților: să fie cuminte și ascultător etc; * copilul sălbatic care manifestă porniri și comportamente
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
a înaintat dând cocoșul la o parte cu o lovitură zdravănă de picior și a întrebat, în mijlocul cotcodăcelilor, cu ce doreau să fie serviți acești domni. Cottard voia vin alb și întrebă de un anume Garcia. După cum i-a răspuns piticul, erau de-acum câteva zile de când acest Garcia nu mai fusese văzut prin cafenea. \ Crezi că are să vină diseară ? \ Ei! spune celălalt, de unde să știu eu ce are el în cap ! Dar cunoașteți ora lui obișnuită ? \ Da, dar nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în cap ! Dar cunoașteți ora lui obișnuită ? \ Da, dar nu este foarte important. Vreau doar să-i prezint un prieten. Chelnerul își ștergea mâinile jilave de partea dinainte a șorțului. Domnul se ocupă și el de afaceri ? \ Da, spune Cottard. Piticul trase zgomotos aer pe nas: \ Atunci, veniți iar diseară. Am să trimit băiatul până la el. Ieșind, Rambert întreabă despre ce fel de afaceri era vorba. \ De contrabandă, firește. Se trec mărfuri peste porțile orașului. Se vând la prețuri mari. \ Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
către ceea ce era dedesubt. Abia atunci văzu și Maggie. Pe pământul de dedesubt era așezat un oraș în miniatură, cu ziduri, străzi și case. Totul era perfect, până și micile acoperișuri roșii și rândurile coloanelor lucrate manual, până și copacii pitici și cărămizile minuscule din fiecare zid. Orașul avea grădini, turnuri, chiar și un coloseum. Maggie era confuză: să fie oare o copie a Romei antice? Dar ce era structura aceea care le domina pe toate celelalte, din marmură solidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ce facem, ne vor da afară. Maggie păși cât de ușor putu peste barieră și apoi peste șanț. Se simțea ca Gulliver în ghete până la gleznă, sau ca Alice în Țara Minunilor, trecând cu picioarele ei uriașe printre aceste clădiri pitice și ziduri minuscule. Spațiul dintre ele abia dacă era destul ca să-i permită să stea în picioare. În timp ce mergea repede pe vârfuri, auzi scârțâitul a ceea ce se temea că era intrarea cu portic a unei reședințe impunătoare. Se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fuma țigări în pat. — Se îndreaptă spre hol, spuse Dolly. Nu, se întorc. Holul principal era un pasaj oval uriaș, cu un tavan aurit înalt, lumini blânde, coloane de marmură. Făcea ca oamenii care treceau prin el să pară niște pitici. Vasco rămase în urmă. — S-au răzgândit? Sau ne-au văzut? — Cred că sunt prudenți. — Ei bine, acum e momentul cel mare. Pentru că, mai mult decât prinderea fugarului, îi interesa să afle cui preda embrionii. În mod sigur, cuiva de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sărutări. Părul ei moale și castaniu era legat cu o fundă aurie, aproape la fel de mare ca și capul ei și era Îmbrăcată cu o haină verde, pufoasă, Împodobită cu dungi roz și nasturi purpurii. Arăta ca un brad de Crăciun pitic, decorat de un nebun. — Ți-e foame? Mami o să-ți gătescă mâncare americană adevărată În seara asta! a exclamat Rose. A pus sacoșile pe bancheta din spate, păstrând un pachet de nalbe prăjite, presărate cu nucă de cocos pentru drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
unul ca el. și un criminal! Cu securea însângerată încă asupra lui plină de sângele ăluia mic. ă Zoia, te rog! Eu nu înțeleg nimic. Trebuie să începi de la început. În ordine. ă I-am găsit pe amândoi. Amândoi morți. Piticul. și celălalt spânzurat. S-a spânzurat singur. De rușine. ă Un pitic, spui? ă Un omuleț mititel. Cu un costumaș mititel. ă Nu! ă Amândoi morți. ă Piticul era mort? ă Omorât. Trăznit în cap. și securea cu care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
plină de sângele ăluia mic. ă Zoia, te rog! Eu nu înțeleg nimic. Trebuie să începi de la început. În ordine. ă I-am găsit pe amândoi. Amândoi morți. Piticul. și celălalt spânzurat. S-a spânzurat singur. De rușine. ă Un pitic, spui? ă Un omuleț mititel. Cu un costumaș mititel. ă Nu! ă Amândoi morți. ă Piticul era mort? ă Omorât. Trăznit în cap. și securea cu care a făcut-o era asupra celui mare. ă Cum arăta, piticul? ă Mititel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de la început. În ordine. ă I-am găsit pe amândoi. Amândoi morți. Piticul. și celălalt spânzurat. S-a spânzurat singur. De rușine. ă Un pitic, spui? ă Un omuleț mititel. Cu un costumaș mititel. ă Nu! ă Amândoi morți. ă Piticul era mort? ă Omorât. Trăznit în cap. și securea cu care a făcut-o era asupra celui mare. ă Cum arăta, piticul? ă Mititel! Mărunțel! ă Era negricios? Păr negru și cu barbă? ă Da! ă și altceva? Altceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Un pitic, spui? ă Un omuleț mititel. Cu un costumaș mititel. ă Nu! ă Amândoi morți. ă Piticul era mort? ă Omorât. Trăznit în cap. și securea cu care a făcut-o era asupra celui mare. ă Cum arăta, piticul? ă Mititel! Mărunțel! ă Era negricios? Păr negru și cu barbă? ă Da! ă și altceva? Altceva despre el? Zoiei scoase pachetul de cărți obscene de sub haine și spuse: ă Era un nemernic, dacă te iei după astea. Le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Credeți că votca are vreo însemnătate? întrebă Nicodim Fomici. ă În cazuri ca acestea, orice are însemnătate. ă Dar poate că nu a fost nevoie să-și facă curaj, obiectă Salitov, cu oarecare îndrăzneală. Poate că l-a omorât pe pitic într-un acces de furie. și apoi s-a spânzurat într-un acces de remușcare. Poate, de asemenea, că el avea obiceiul să poarte o sticluță cu votcă oriunde mergea. și a uitat de ea în agitația momentului. ă Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Nicodim Fomici. ă Pe mine nu mă nedumerește lipsa petelor de ulei. Ci... ă Lipsa sângelui! strigă Salitov. ă Întocmai. și chiar dacă el ar fi criminalul, starea hainelor în față mă face să cred că nu l-a ucis pe pitic imediat înainte de a se sinucide. Cel puțin nu cu securea. Absența sângelui de pe mantaua bătrânului soldat este într-adevăr uimitoare, dacă ar fi să acceptăm evidnțele pe care scena de față intenționează să ni le ofere. ă Bineînțeles că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să acceptăm evidnțele pe care scena de față intenționează să ni le ofere. ă Bineînțeles că nu l-a omorât pe picitc cu puțin înainte de a se omorî pe sine. A dus cadavrul acolo într-un geamantan, insistă Liputin. Corpul piticului a fost găsit în geamantan, nu-i așa? arătă el spre geamantanul așezat aproape de masă și având o zgârietură mare pe capac. ă Da, aveți dreptate. și ceea ce sugerați dumneavoastră este aproape de adevăr. Dar este la fel de posibil ca, și vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]