5,484 matches
-
Acasa > Orizont > Selectii > TĂRÂMUL UNDE PIERE PLÂNSUL Autor: Daniela Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 271 din 28 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Aș pune mână de la mână Cu voi, să împletesc o clipă, Sau doar o zi pe săptămână, Să ne-adunăm, într-o echipă Cu meșteri
TĂRÂMUL UNDE PIERE PLÂNSUL de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348196_a_349525]
-
-n lalele Și în zambile, până-n zori. Vom decreta stare de veghe, Iubirea pură s-o păstrăm, Adânc, la mii și mii de leghe Ura și teama să-ngropăm. În miere să-necăm apusul Și răsăritu-n primăvară, Tărâmul unde piere plânsul, Să se numească orice țară. Iubirea s-o hrănim cu pace Și dragostea cu dezmierdări, Pe cerul nostru să se joace Doar curcubeie-n exaltări. Referință Bibliografică: Tărâmul unde piere plânsul / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 271
TĂRÂMUL UNDE PIERE PLÂNSUL de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348196_a_349525]
-
să-necăm apusul Și răsăritu-n primăvară, Tărâmul unde piere plânsul, Să se numească orice țară. Iubirea s-o hrănim cu pace Și dragostea cu dezmierdări, Pe cerul nostru să se joace Doar curcubeie-n exaltări. Referință Bibliografică: Tărâmul unde piere plânsul / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 271, Anul I, 28 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniela Pătrașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
TĂRÂMUL UNDE PIERE PLÂNSUL de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348196_a_349525]
-
durerea tainică a ființei. Și atunci ajungi să te privești până în străfundul ființei tale, să cauți domoala curgere a firescului, domoala curgere a gândului ce mai poate întrupa mănăstirea bucuriei tainice. Ajungi să o vezi, lași la o parte romantismul, plânsul copilăresc, reînveți să râzi de tine cu bunătate aspră și reîntorci clepsidra, în încercarea inversării curgerii unui nisip prea ud acum pentru a mai respecta sensul firesc. Întorci iar clepsidra și o transformi cu forța gândului în piramida în care
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]
-
lângă el dar văzându-l cât de mult insistă, a cedat rugăminții și a a promis că-i va povesti sincer și îl roagă să-i dea crezare adevăratei ei povești. După ce cu greu a oprit declanșarea unui puseu de plâns, nu știa dacă să-i dea crezare sau să intre și el în teatru și prefăcătorie. S-a calmat... Revenindu-și și-a șters lacrimile cu poala fustei, după care, cu o voce slabă, tremurând din tot corpul, a început
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
să mergem din nou la plajă? - Nu pentru asta ai venit? Dacă vrei să mai dormi o poți face pe plajă, poate nu mai este atât de cald ca la prânz. - Mai dorm pe dracu....hmm...., se alinta ea, mimând plânsul, atunci să-mi îmbrac costumul de baie. Sper că s-a zvântat pe balcon. - Și dacă nu s-a zvântat, care-i problema? Nu-l uzi din nou în mare? că doar nu vrei să stai doar pe nisip? - Ai
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
grav se petrecea în sufletul ei. Când a chemat-o la tablă pentru a rezolva o problemă, a rămas total descumpănită. Nu știa nimic și, ceea ce era mai rău, nici nu se putea concentra la indicațiile profesorului. A izbucnit în plâns. Profesorului i s-a făcut milă de ea, a trimis-o în bancă și i-a spus să se pregătească pentru ora următoare. Fetița ca continuat să plângă în bancă. La sfârșitul orei, profesorul a căutat-o în curtea școlii
SUFLET DE PROFESOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347688_a_349017]
-
de des, cât de rar? Viața-i joc de cântar! Timpu-ntins și grăbit, Ne-a trădat, ne-a murit... Brumă ești pe trotuar.... Cât de des, cât de rar? Într-o zi la mormânt, Doar o floare și-un gând, Plânsul curge-n zadar, Nici prea des, nici prea rar! Eu te chem, ca pe-un dar, Tot mai rar, tot mai rar, Iar tu fugi ne'nțeles, Tot mai des, tot mai des... Violeta Cîmpan Referință Bibliografică: CÂT? de VIOLETA
CÂT? DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350062_a_351391]
-
fericit c-al speranței astru nu va apune. Poți să înțelegi dacă-a ta menire vrea îmbrățișări în loc de revanșă, dacă tuturor simpla ta iubire le dă o șansă. Poți să înțelegi dacă sfinxul cântă, dacă din azur surâd curcubeie, dacă plânsul trist din suflet se zvântă doar c-o scânteie. Finiș Ce patimă în mine car! Ale iubirilor drezine nu mai suportă ca pe șine s-alerge și pe-alături sar. Simt că trăiesc un timp solar chiar dacă noaptea vine, vine
BIJUTIER DE CUVINTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350055_a_351384]
-
cu mine-n fiecare clipă, M-ai învățat ce-i bine și ce-i rău, Iubirea ta m-a sprijinit în viață Și ma-nvățat ce-nseamnă Dumnezeu! Mă iartă mamă pentru tot ce-a fost Pentru durerea ta și plânsul meu Acum când știu cât m-ai iubit Când știi că te-am iubit mereu! Mi-e dor de tine, mamă! Întinde mâna mamă Spre fruntea-ngrijorată Mi-e dor de mângâierea Ce o primeam odată... Cuprinde-mă la piept
DOR DE MAMA de MARIA LUCA în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350065_a_351394]
-
a nins... Când a trecut măicuță timpul? Parcă mai ieri mă legănai Și mă strângeai duios la piept Când despre Domnu-mi povesteai... Atâtea nopți ai stat de veghe La patul meu când sufeream... Eu te priveam cu ochi uimiți Căci plânsul nu-ți înțelegeam... Când pe genunchi te aplecai Numele meu era rostit Și mijloceai la Dumnezeu Să-ți fie pruncul ocrotit! Ce repede trecut-au anii... Sunt mamă...am și eu copii Și eu mă rog la Dumnezeu Să-i
DOR DE MAMA de MARIA LUCA în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350065_a_351394]
-
din 07 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Tu, suflet minunat, ce-ai cunoscut durerea, Cu trup sfărâmat în cioburi, de lacrimi și suspin, Pe lume ai venit și-ai devenit averea Strămoșilor, a mea și-a celor care vin... Din plâns și suferință tu ai născut iubire, Și-n rane ai adus, în lume, bucurii, Din ceruri ai ales în slavă-a ta menire, Și pe pământ aprins-ai în noi, sfinte făclii. Din calda ta privire ai răspândit în mine
COPILUL MEU, O LECȚIE DE VIAȚĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350240_a_351569]
-
Și pe pământ aprins-ai în noi, sfinte făclii. Din calda ta privire ai răspândit în mine, Credința că nimic nu-nvinge a mea fire, Dacă în suflet pur păstrez credința vie, Și-n inimă, fierbinte, a Domnului iubire. Când plânsul stăpânire a pus pe firea mea, Când deznădejdea cruntă pe brânci m-a-ngenunchiat, Tu ai întors spre mine, zâmbind privirea ta Și sufletele noastre în taină s-au legat. În fața morții crunte, tu pururi ai zâmbit, Și mâna-ți ciuruită de
COPILUL MEU, O LECȚIE DE VIAȚĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350240_a_351569]
-
ca un paria, ca un blestemat, ca o târâtură. Să te simți ca ultimul om, să nu ai curajul de a-ți privi în ochi semenii. Să simți că ți-ai pierdut atât identitatea, cât și Dumnezeul. Am izbucnit în plâns în acele zile, aproape că mi-am dorit să mor. Poliția îmi dăduse temporar drumul, oamenii legii spuneau că nu au suficiente probe ca să mă incrimineze, dar trebuia să nu părăsesc localitatea și să fiu, la nevoie, la dispoziția lor
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
în apartament, încercam să îmi alung gândurile negre și singurătatea cu câte o bere rece, dar îmi era imposibil să îmi găsesc liniștea. Delia... De ce tocmai tu, de ce să te știu moartă???, strigam, apoi mă prăbușeam între perne, zguduit de plâns. De ce să nu ne mai vedem niciodată?? Pe urmă mă izbeam din nou de acel zid impenetrabil. Nu avusesem o relație cu Delia, nici măcar nu ieșisem împreună. O cunoșteam doar de la filmări și o iubisem în tăcere. Atunci, ce căutam
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
impenetrabil. Nu avusesem o relație cu Delia, nici măcar nu ieșisem împreună. O cunoșteam doar de la filmări și o iubisem în tăcere. Atunci, ce căutam lângă trupul ei neînsuflețit? De ce aveam sângele ei pe mâini?, mă întrebam, în continuare cutremurat de plâns. Nu consumam substanțe interzise. Era exclus să fi făcut vreo criză de gelozie și să o fi ucis, pentru că deși auzisem că iese cu un tip, nu-l cunoșteam pe acela și, în plus, nu avusesem nicio reacție violentă la
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
comentat în vreun fel. Nu voia să fie bătută din nou. Privea câteodată inelul de la mână, își amintea primele întâlniri, primele săruturi și o tristețe fără margini o cuprindea, ba chiar sub impresia unor emoții atât de puternice o podidea plânsul. Trei. (Din nou în prezent). Ce caut, cu adevărat, pe această lume? De ce mi se pare în permanență că sunt chemat să dezleg o șaradă - a sensurilor, a devenirilor, a ființării? De ce am de multe ori certitudinea că m-am
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
pus la pământ. Când m-am dezmeticit, un tablou de coșmar mi se arăta în fața ochilor: Melania zăcea într-o baltă de sânge, moartă, cu gâtul tăiat. Totul se terminase cu o crimă. Pisica mieuna stingheră în încăpere. Zguduit de plâns, cu un ultim efort, i-am scos de pe deget inelul, ca unică și ultimă amintire de la cea care îmi înseninase viața. Epilog. Marius a încetat din viață în închisoare. Ștefan e încă acolo. Zdrobit de durere, merg în fiecare săptămână
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
-o. Poate că merit o autoflagelare, mi-am zis și mi s-a părut că văd în oglindă cum apar trei cifre identice, the number of the beast...(6) STOP. Terminat jurnalul. Dăruit o casetă video fetei securistului. Achiziționat romanul "Plânsul lui Nietzsche". Revăzut filmul "Cronica unei morți anunțate". STOP. Nu mai am nicio șansă, decât să-ți spun adevărul. "Te iubesc cu adevărat. Este cea mai pură și sinceră iubire de care sunt capabil. Sunt însă urmărit de un blestem
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
doar Zâna cea Bună, nu se va mai întâmpla nimic din toate astea, sunt sigură... Nu plânge... Poate că mi-am câștigat totuși dreptul la fericire... - Louise... Louise... iartă-mă, nu mai pot să vorbesc, rosti tatăl, printre hohote de plâns. * Visă că era iar înăuntru. Se afla din nou în fața Camerei Miracolelor, la fel ca atunci când nu împlinise încă zece ani. O încerca și acum o ușoară teamă, dar și-o învinse de data aceasta și intră. Înăuntru se afla
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
să-i devină soție. Și astfel ireparabilul s-a produs. Când a aflat vestea, tânăra prințesă Zala a vărsat lacrimi amare, apoi s-a închis în sine și nu a mai dorit să vorbească cu nimeni. Nopțile se zguduia de plâns și uda cearceafurile cu lacrimile sale, zilele le petrecea izolată în cameră. Profund lovită și mânioasă, Zala a început să urzească planuri de răzbunare. Fusese rănită de moarte, în cel mai nobil sentiment, iar lumea avea să cunoască în curând
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
nu le mai poate oferi nimic. Și la Alina, fosta sa prietenă, care fusese alături de el tot timpul. Acum nu se mai vedeau nu fiindcă îl abandonase, ci fiindcă fusese dorința lui să nu-l mai vadă așa. Cutremurat de plâns, înțelegând că viața sa s-ar putea sfârși fără a-i da posibilitatea de a mai dărui ceva cuiva, s-a rugat din nou să fie salvat. “Acum știu că exiști, Doamne! Te implor, ajută-mă să ridic din nou
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
Că Poetul nu mai este, Plâng cu toți din tată-n fiu, Pentru chipul sau cel Viu, Pentru chipul sau cel drag, Plâng meleag peste meleag, Plânge astăzi tot cuprinsul, Plânge Versul, neînvinsul. Toate-acestea se unesc cu Plânsetul lui Eminescu. Plânsul fratelui mai mare, Preacinstit cu-nfiorare. Cerurile s-au deschis Să primească înc-un Vis, Stea căzând, ce s-a-nălțat Într-un crug înmiresmat. Mă jelesc și nu în van, Neamului, al meu liman. Eu mă tângui, mă jelesc Pentru neamul românesc. Mi-
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
preț de sânge Tot ce-n Țară astăzi plânge. De pe fruntea tutelara Și din gură lui amară, Ba din ochiul blând și trist Și din trupul său de crist Strofe izvorăsc în stele Că și lacrimile grele. Stropi din roua plânsului Cad pe fata dansului, Floricica dorului Și-a nemuritorului, Căci Poetul n-a pierit, Dimpotrivă-a nemurit. Nu mai plânge maică-așa, Fiindcă el va învia. Limba mamei care-l doare Aură-i nemuritoare. Stea căzând în ceruri sus, Lângă
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
pentru sfânta țară, Tu doar deșteaptă-i, dă-le suflet, ține-i treji Și fă-i din nou bărbați precum odinioară! Sunt, Doamne, încă multe neîmpăcate mame Gata să-și dea ofranda de sânge de fecior, Tu doar le-alină plânsul și trece-le prin vame De dor și de durere când fiii dragi le mor! Sunt, Doamne, încă mulți și nesătui dușmani Gata să surpe malul cu patrie cu tot, Tu doar le-adu aminte că râvna le e-n
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]