11,798 matches
-
înfundate. —Ai crezut că nu m-am prins ce urmărește fata mea din parc? Ea pierde, că se chinuie cu mirosul buretelui din plastic sau al fulgilor de la fundul gâștelor din pernă (râd amândoi), pe când eu mă delectez cu parfumul plăcut al ei, al bradului. Văzând că se încăpățânează schimbându-și poziția, Matei își pierde răbdarea și o gâdilă, aceasta fiind singura armă cu care putea să lupte împotriva ei. Se scutură toată râzând în hohote, nesuportând gâdilatul, își ridică din
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ale picioarelor, coborârea greoaie din pat, imposibilă fără sprijinul medicului, mersul în cărucior pe care l considera un adevărat blestem, mersul cu cârje socotindu-se o handicapată. Au urmat apoi antrenamentele de recuperare sub supravegherea medicului, care chiar dacă erau mai plăcute văzându se că poate face primii pași singură, erau totuși obositoare și n-o scuteau de căzături. La aceste „antrenamente” era asistată de multe ori de Matei și ei îi plăcea foarte mult să lucreze cu el, fiind mai tolerant
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
propus și-ar fi păcat. Stai, taică! Acum eu ți-am promis și nimeni nu mă poate îndupleca. Atunci de ce lungești vorba? —Așa-mi place mie. Mă înnebunești cu ochii tăi frumoși, cu vorbele dulci, cu gesturile nevinovate, cu parfumul plăcut care mi-a inundat cabinetul și ființa mea întreagă. Abia aștept să fim împreună. Mâine meregem să comandăm verighetele pe care să ne scrie numele și data nunții. Nu știm precis când susțin teza. Perioada o știu dar nu și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
vibrând de iubire, buzele căutându-se reciproc, toate acestea au culminat cu momentul divin al dăruirii totale reciproce, al extazului dragostei curate pe care-l trăiau pentru prima dată în viață. Cecilia nu mai cunoscuse o asemenea stare de fericire plăcută pe care o avea acum în fața omului iubit. Matei, de asemenea, cu tot trecutul lui aventuros, în fața fete de care se îndrăgostise, simțea ceea ce nu simțise cu nicio femeie, fiindcă toate cu care avusese relații, dar absolut toate trecuseră prin
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
imobilizează ținându-i brațele strâns. —Soțul meu acrișor. Mai spune o dată, o strânge mai tare. —Soțul meu tandru. Atunci el de drag, îi mângâie toate formele corpului voluptuos pe sub cămășuța și așa sumară. Ea îl gâdilă, ajungându-se la o plăcută hârjoneală. Când se potolesc, Matei devine tandru, alintând-o, sărutându-i obrajii, umerii, sânii, determinând-o și pe ea la aceleași gesturi care culminează cu același fermecător moment al dragostei împărtășite pe care Matei îl prelungește și-l prelungește până când
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o ridică pe neașteptate pe Cecilia, care se pregătea să scoată friptura din cuptor, o îmbrățișează, o învârte și-o sărută. —Răule, de ce mă mai săruți? — Fiindcă te iubesc. Ai făcut o friptură excelentă. Hm! ce frumos arată! Ce miros plăcut! Când mă întorc îți cer o porție mare și de friptură și de dragoste. Ca să se poată descurca mai bine, Cecilia era ajutată de mamă-sa mai mult, fiindcă soacră—sa era la serviciu. De multe ori Silvia chiar dormea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ce par a fi, la rândul lor, posesorii unor fețe așa de comune sau chiar slute-n lege, dar - paradoxal -, atunci când îți zâmbesc, parcă ceva se luminează deodată, tot sufletul ți se înseninează și găsești în asta ceva cu totul plăcut și deosebit. Alteori, dimpotrivă, ai de-a face cu oameni atât de încântători și de atrăgători la chip, însă, când se apucă să-ți zâmbească, involuntar îți vine să te cutremuri de greață și să întorci repede capul în altă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de un pic de... fantezie. septembrie, 2012 Istorisiri nesănătoase fericirii 21 Metamorfoză divină iecare om se naște orb în sufletul său. Puțini sunt, însă, cei cărora li se luminează calea... Marius nu era un tânăr urât. Avea chiar o înfățișare plăcută vederii și un corp bine clădit, atletic și foarte intens lucrat. Mai mult, mereu se purta încălțat și îmbrăcat foarte curat și atent dichisit, încât, de fiecare dată, când îl vedeai, puteai să juri imediat că-i proaspăt scos dintr-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Ah, tare îmi mai vâjâie capul... Ia te uită, ce căluț negru și falnic, cu coama bogată și zbârlită! Sigur este din celebra familie Seglawi Jedran 1. Și - vai! - ce frumos știe el să zboare pe pereții mei, lin și plăcut, ca un fluturaș pe câmpii înflorite, primăvara. Haide, prietene cal, vino la mine să te trag puțin de coadă. Ei, vino odată!” Era încă viu, dar nu mai avea nimic sănătos în el. De aceea, se și afla în starea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul la lucruri mai vesele. Istorisiri nesănătoase fericirii 81 Dintr-odată, însă, văzu total surprins, aproape înspăimântat, cum o femeie, nici prea tânără, nici prea în vârstă, întrucâtva plăcută la chip și cu părul lung și desfăcut, în ținuta specifică tuturor internaților azilului, dădu buzna pe ușă afară și, haotic și zgomotos, se duse în grabă și se agăță repezită de gâtul fin al lui Victor, șoptindu-i, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
calea potrivită și cea care cu adevărat îți folosește. Eu am ajuns să-mi pulverizez orice urmă de iluzie spurcată și nefolositoare, 136 Rareș Tiron care m-ar fi făcut să văd totul diform, neclar și îmbrăcat într-o haină plăcută la aspect, dar supusă, desigur, putrezirii. Acum, tot ceea ce trebuie să faci tu este să-ți cureți bine mintea de toți gărgăunii, ce deocamdată ți-o stăpânesc cu o ceață imposibilă. Numai așa, ochii tăi vor începe să vadă, iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
deplin extaz merită toată osteneala” - așa obișnuia el mereu să spună mândru. Iar această stare a lucrurilor avea să dureze câteva luni bune. Cu toate acestea, însă, contrar total tuturor acestor aparențe, care ar putea repede părea - nu-i așa? - plăcute și întru totul satisfăcătoare, iată că, în momentele din ce în ce mai greu de suportat, adică atunci când era în întregime lucid, tânărul băga tot mai atent și mai îngrijorat de seamă că parcă „ceva nu-i în ordine cu mine” și că „un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
grobian, nu ezită să sublinieze în chip implicit superioritatea sexului tare (care devine, în astfel de momente, absolut flasc): "Inima femeii, chiar de se poate ameți uneori de ambițioase aspirațiuni la mărire, la bogăție și la alte vanități atât de plăcute, dar însă (pleonasmele sunt specialitatea sa, n. m.) ea se deșteaptă apoi cu pasiuni mai tari, mai nenfrânate". Falia uriașă dintre cele două scrieri transpare mai ales în episoadele cu încărcătură poetică. În timp ce Murasaki are delicatețea să ne spună indirect
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
facă autorii unui ghid de conversație japonez-român, destinat a-l pregăti pe delicatul nipon să dea piept cu matahala balcanică (evident, nota însoțește cuvântul, plus imaginea de rigoare, "parfum"): "Românilor le place mult parfumul! Miros tot timpul foarte puternic și... plăcut (!?)". Cine mai zicea că japonezul nu cunoaște ironia, ar trebui să se mai gândească (eu ziceam?). Și totuși, iată că o mare firmă producătoare de produse cosmetice și nu numai s-a gândit să dea lovitura, reîntorcându-se la modelul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
anotimpuri. [...] Strămoșii noștri, care aveau darul să poetizeze totul, au făcut din locul care, în sine, este cel mai murdar din casă un loc al bunului gust, l-au alăturat frumuseților naturii și l-au înconjurat cu o aură de plăcute asocieri. Comparativ cu perspectiva occidentalilor, care privesc de la bun început acest loc ca pe ceva impur și chiar se feresc să vorbească în public despre el, a noastră este mult mai înțeleaptă și atinge o culme a rafinării gustului". Albul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fugit după prepeliță. Când să intre în pădure, a întâmpinat opreliște din partea puieților de fag. Cu greutate s-a strecurat printre ei și crengile pline cu frunze ale fagilor mai mari și s-a izbit la început de o răcoare plăcută. După ce înaintarea a devenit mai ușoară a ridicat privirea pentru a găsi direcția în care a dispărut prepelița. A simțit cum o forță nevăzută o trage în sus, motiv din cauza căruia s-a speriat, ochii îi ieșeau din orbite, forma
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
acceptarea faptului că moartea poate veni în orice moment, nu refuzul ei. Desigur, cu aceasta nu intenționez să am ideea fixă a morții și cu atât mai puțin cea a infernului sau diavolului, ci mai degrabă să mențin un calm plăcut, ce ține cont de realitatea că viața mea, mai devreme sau mai târziu, se va sfârși: un sfârșit ce nu reprezintă cred eu moartea, ci atingerea împlinirii existenței. Acesta este motivul pentru care am așezat la începutul acestui capitol cuvintele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
îmbătrânesc. Orientarea actuală (către experiență) nu ar trebui să se transforme într-un stres, iar dorința de a trăi nu ar trebui să devină o frustrare existențială. Nu am nimic împotriva experiențelor. O dovedesc Memoriile mele: am avut numeroase experiențe plăcute și unele neplăcute. O viață plină de întâlniri cu persoane de religii și moduri de viață diverse, evenimente și călătorii extraordinare, succese și prietenii, iar uneori aici este din nou experiența care vorbește suferințe și înfrângeri. În ciuda tuturor, aceste experiențe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și nici majoritatea copleșitoare a catolicilor, convinsă de o revenire la liturghia în latină, la o morală sexuală medievală, la scaunul confesional și infailibilitatea papei. Are un viitor doar o religie care își arată chipul uman și binevoitor, un chip plăcut, nu o înfațișare cu trăsăturile modificate care inspiră dezgust. Doar dacă creștinătatea și în special Biserica Catolică se vor reînnoi, o pierdere ca cea actuală a religiozității va putea fi depășită încă din sânul familiei, frecvența la slujba religioasă va
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
îngrijirea celorlalți și împărtășirea lor, iertarea și regretul, practicarea indulgenței și renunțarea, ajutorul oferit. În același timp, Isus unește iubirea pentru Dumnezeu și iubirea pentru ceilalți oameni într-o unitate indisolubilă. Iubirea pentru oameni devine criteriul devoțiunii și al comportamentului plăcut Domnului. Isus rezumă toate poruncile în acest dublu precept al iubirii față de Dumnezeu și oameni, ce avea o poziție centrală în Biblia ebraică. Prin asta nu înțelege acel "Îmbrățișați-vă, mulțimi! Acest sărut să ajungă în lumea întreagă" din Odă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Kogălniceanu, publicat în Alăuta românească, apud R.M. Popa, 2002, p. 57). Prima calitate a femeilor este cea privind treburile domestice. Spre acestea, femeia este în mod firesc atrasă: Însuși cele mai frumoase dame de lume care trăiesc în cele mai plăcute petreceri păstrează totdeauna o slăbiciune pentru proastele și fireștile îndeletniciri ale gospodăriei. La zisele noastre nu poate nimeni să se împotrivească. (M. Kogălniceanu, Opere, vol. I, p. 548, apud R.M. Popa, 2002, p. 58) Se poate observa ca aspect pozitiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Lebrijana, care n-ar fi Înțeles În ruptul capului să piardă un asemenea spectacol. Nu știu dacă v-am povestit că Lebrijana avea pe-atunci treizeci sau treizeci și cinci de ani și era o andaluză vulgară și frumoasă, brună, cu trăsături plăcute și destul farmec Încă, cu ochi mari, negri și vii, și piept opulent; fusese actriță de comedie vreo cinci-șase ani și curvă tot atâția Într-o casă de Întâlniri de pe strada Huertas. Obosită de asemenea viață, imediat ce-i apăruseră primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Întregii lumi. Zilele acelea, ca și săptămânile următoare și lunile cât a durat logodna infantei noastre María cu principele de Wales s-au scurs pentru madrileni numai În serbări de tot felul, cu cele mai frumoase doamne și cei mai plăcuți cavaleri roind Împrejurul familiei regale și a ilustrului ei oaspete În rúas somptuoase pe Strada Mare și la Prado sau În elegante plimbări prin grădinile Alcázar-ului, la fântâna Acero și prin pădurile de pini ale Casei del Campo. Aceasta, firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Întrucât dorea să se convertească la credința cea adevărată. Nimic mai departe de realitate decât această ultimă pătăranie, după cum avea să se constate mai târziu. Dar pe moment, și În atmosfera aceea atât de favorabilă tânărului, zvonurile, plus gentilețea, Înfățișarea plăcută și curtoazia lui Îi sporiră mult popularitatea. Asta a făcut ca mai târziu să fie trecute cu vederea manifestările necontrolate și capriciile lui Buckingham, care, câștigând tot mai multă Încredere În sine - tocmai fusese numit duce de regele său Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
repetau glume și epigrame, era Împroșcată cu noroi reputația doamnelor, actrițelor și a soților Încornorați, era făcut cu ou și cu oțet contele de Olivares, se povesteau cu voce joasă aventurile galante ale regelui... Era, prin urmare, un loc foarte plăcut și plin de nerv, o sursă de ingeniozități, noutăți și clevetiri, care Începea să dea În clocot În fiecare zi pe la unsprezece; până când dangătul clopotelor bisericii, bătând de Angelus după o oră, făcea ca mulțimea să-și scoată pălăriile, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]