3,039 matches
-
Jurnal. 1931-1937, Iași, 1995; Aurel Leon, Cafeaua de dimineață, pref. Ioan Holban, Iași, 1995; Elena Niculiță-Voronca, Datinile și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică, introd. Lucia Berdan, I-II, Iași, 1998; Vasile Alecsandri, Pasteluri. Dan, căpitan de plai, Iași, 1998 (în colaborare cu Silvia Durnea); De ce scrieți? Anchete literare din anii ’30, pref. edit., Iași, 1998 (în colaborare cu Gh. Hrimiuc-Toporaș); N. Iorga, Generalități cu privire la studiile istorice, ed. 2, introd. Andrei Pippidi, Iași, 1999 (în colaborare cu Andrei
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1967), după care a urmat un curs postuniversitar de limba germană. Ajunge secretară-șefă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București. Debutează cu versuri în 1953, la revista „Plaiurile Bistriței” din Piatra Neamț. Volumul Ard săniile îi apare în 1982, după ce cu un an înainte publicase cinci poeme într-o antologie de versuri, proză, teatru, eseuri scrise de universitari bucureșteni. Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Ateneu”, „Ramuri”, „Paradox”, „Viața
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
cu trei cărți de versuri noi (Poemele verii, Cântece de țară, 1967, Semne pe scut, 1972) și cu o selecție din poeziile scrise anterior (Poezii, 1968). Alături de „peisaje” lirice și de stihuri dedicate țării, caracterizate printr-o dragoste vibrantă față de plaiurile românești, se strecoară accente nostalgice, în acord cu o predilecție bine marcată atât tematic, cât și stilistic, spre confesiune. În Cântece de țară, rătăcit printre clădirile orașului, poetul are revelația disoluției în citadin a atmosferei satului de acasă: „Orașu-i îmbracă
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
călătorie. SCRIERI: Generația mea, Chișinău, 1951; Schimbul nostru, Chișinău, 1952; Povestea gorunului, Chișinău, 1954; Fereastra cu trei mușcate, Chișinău, 1956; Nistrule, pe malul tău..., Chișinău, 1956; Poezii și poeme, Chișinău, 1959; Vânt de april, Chișinău, 1959; Pe-un picior de plai..., Chișinău, 1960; Eu, Anicuța și Radu, Chișinău, 1962; Ostroave verzi, Chișinău, 1962; Visătorii, Chișinău, 1963; Când liniștea cuvântă, Chișinău, 1964; Flota mea, Chișinău, 1964; Sonata lunii, Chișinău, 1965; Versuri, Chișinău, 1967; Cutia de rezonanță, Chișinău, 1968; Scoica sarmatică, Chișinău, 1969
GUJEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287382_a_288711]
-
Chișinău, 1972; Caietul cu scoarțe de chihlimbar, Chișinău, 1975; Drumeție. Oameni și lucruri, Chișinău, 1975; Lanterna magică, Chișinău, 1978; Adio, Cioco!, Chișinău, 1979; Înșiră-te, mărgărite, Chișinău, 1979; Crug, Chișinău, 1982; Har, Chișinău, 1982; Știubeiul cu povești, Chișinău, 1982; Cartea plaiului, Chișinău, 1986; Preapitorescul „La Castel”, Chișinău, 1986; Fântâna soarelui, Chișinău, 1987; Numărătoarea inversă, Chișinău, 1988; Cântecul lebedei, Chișinău, 1993; Post-scriptum, Chișinău, 1998. Repere bibliografice: H. Corbu, Individualitate poetică și varietate artistică, „Nistru”, 1960, 1; Vitalie Tulnic, Bucuria întâlnirilor, Chișinău, 1967
GUJEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287382_a_288711]
-
pe aproape de păcat, Melodie pentru dansul pântecului. În Vedenii sălbatice poetul recurge la imagini a căror simbolistică trimite spre peisajul autohton, ca fundal al unor ocupații ancestrale: culesul viei, poveștile ce „curg în ulcele”, „raiul turnat într-un picior de plai”, „câmpuri împușcate cu flori neîncepute”, iezii, alături de care cerul paște în ochii uzi, într-o figurație ușor stranie, cu o nuanță de fantastic. Alt ciclu, Veac și răzmeriță, exprimă solidaritatea cu suferința celor ce mor „cu rănile culcate pe năsălia
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
bătrânești, București, 1938; Doine din Bihor, București, f.a.; Hore bihorene, București, 1938; Poezii poporale din Bihor, București, 1938; Chiuituri bihorene, București, 1938; Flori din Bihor, București, 1939; Comoara cu povești frumoase, București, 1939; Soacra tirană, București, f.a.; Frumusețea chiuiturilor de pe plaiurile bihorene, București, 1939; Bihorul în cântecele sale poporane, București, 1939; Hai la joc, București, 1939; Mândrețea jocului bihorean, București, 1939; Folclorul bătrânesc, București, 1939; Du-te bade și te culcă, București, 1939; Aș muri..., București, 1939; Mormântul, București, 1939; Doruri
SALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
383-422; Fanny Rebreanu, Cu soțul meu, București, 1963; Al. Piru, Liviu Rebreanu, București, 1965; Manolescu, Lecturi, 46-53; Cioculescu, Varietăți, 312-325; Săndulescu, Pagini, 128-133; Georgescu, Polivalența, 252-257; Lucian Raicu, Liviu Rebreanu, București, 1967; Zaciu, Masca, 189-197; Gavril Scridon, Liviu Rebreanu pe plaiuri năsăudene, Cluj, 1967; Papu, Luminile, 27-34; Liviu Petrescu, Realitate și romanesc, București, 1969, 65-81, 257-261; Puia Florica Rebreanu, Zilele care au plecat, București, 1969; Balotă, Labirint, 191-196; Zaciu, Glose, 103-110; Oprea, 5 prozatori, 65-122; Popa, Modele, 83-88; Al. Cerna-Rădulescu, Arbori
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
științifice și nu pe speculații abstracte, cu o gândire constructivă și originală, dublată de sensibilitate și talent artistic. Între numeroasele reviste și gazete la care a colaborat, unele moderniste, se numără „Aurora” (Oradea, 1921-1923), „Capitala”, „Farul”, „Flacăra”, „Gândirea”, „Liga conservatoare”, „Plaiuri românești”, „România viitoare”, „Românul literar”, „Salonul literar”, „Simbolul”, „Universul”, iar după 1950 „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Familia” ș.a. A semnat și Cerchez, Eugenius, Genică, Radios de Cerynthia, Victor Olimp, Carina Lazzariny, Victor Spoială, Victor Talpă. Primele manifestări poetice
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
în Occident”. A mai semnat George Poenaru, Michel Steriade-Boissenot. Critica a fost tentată să eticheteze poezia lui S. ca tradiționalistă, versul fiind, așa cum se scria pe la 1900, sub zodia epigonismului eminescian. Într-adevăr, în lirica de început sunt invocate predilect plaiurile natale, cu un patetism demn de pana lui Al. Vlahuță, cultivându-se „claritatea” și forma impecabilă tehnic. Dar autorul face parte din generația de după Arghezi și Blaga. De aceea, poezia sa de factură clasică este traversată de întrebări asupra existenței
STERIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
de Științe, secția matematici și filosofie. Suferind, în scurt timp se stinge din viață în spital. S. colaborează, încă de pe băncile liceului, la „Junimea literară”, „Glasul Bucovinei” și „Iconar”. A redactat, alături de Teofil Lianu și Mihai Verbovschi, revistele „Izvodiri” și „Plaiul Cosminului”. Volumul Poeme, apărut postum, în 1937, conține versuri simple și fragede „ca frunza plopului”, „ca neliniștea ogoarelor bătute de lună”, „ca boabele de rouă”, „cântate parcă din fluier” - cum remarca Teofil Lianu -, cu străluciri de metafore parcă izvorâte din
STRATOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289973_a_291302]
-
notații (inevitabil) politice, dar și confesiuni, instructive note de lectură, considerații despre pictură, muzică, teatru. Relatările privitoare la excursii învederează un real simț al naturii, implicând darul de a individualiza impresii culese pe Coasta de Azur, pe litoralul Atlanticului, pe plaiurile ținutului Dauphinée. Dar scrierea suscită interes mai cu seamă prin creionarea unor personalități din mediul universitar francez (Paul Valéry, Henri Focillon, Étienne Gilson) sau din cel bucureștean (Nae Ionescu, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica), prin surprinderea unor secvențe pariziene
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
unor clase și școli românești, trimiterea tinerilor la studii în România și în Republica Moldova, marcarea datelor legate de viața și activitatea lui Vasile Alecsandri, Aron Pumnul, I. G. Sbiera, Traian Chelariu, Mircea Streinul ș.a. Din 1990 până în 1995 editează ziarul „Plai românesc” (redactori: Vasile Tărâțeanu, Ilie T. Zegrea, Ștefan Broască), la care colaborează scriitori bucovineni. În cadrul filialei de la Universitatea din Cernăuți funcționează cenaclul literar „Mircea Streinul” (condus de Lora Bostan), care organizează anual festivaluri și concursuri literare, cu participarea scriitorilor din
SOCIETATEA PENTRU CULTURA ROMANEASCA „MIHAI EMINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289763_a_291092]
-
acestor analize sunt reluate în capitolul George Coșbuc din tratatul academic Istoria literaturii române (III, 1974). S. a mai dedicat poetului, la fel ca și celuilalt năsăudean celebru, Liviu Rebreanu, câteva lucrări de popularizare, structurate pe tema relației cu lumea plaiurilor năsăudene. Din preocupările de critic și istoric literar au ieșit și o serie de articole publicate în Kindler Literatur Lexikon (V-VII, Zürich- München, 1969-1972), unde sunt incluse scrieri românești reprezentative, precum și o antologie a poeziei române din perioada interbelică
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
clasice și al celei scrise în România. SCRIERI: Pagini despre Coșbuc. Contribuții la cunoașterea vieții și operei poetului, București, 1957; George Coșbuc. Bibliografie (în colaborare cu Ioan Domșa), București, 1965; George Coșbuc și pământul natal, Cluj, 1966; Liviu Rebreanu pe plaiuri năsăudene, Bistrița, 1967; Ecouri literare universale în poezia lui Coșbuc, București, 1969; George Coșbuc în locurile anilor de ucenicie, Bistrița, 1975; Liviu Rebreanu între „oameni de pe Someș”, Bistrița, 1976; Popas la Feldru (în colaborare cu Ioan Nechiti), Cluj-Napoca, 1991; Istoria
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
a reunit poemele ultimilor ani în trei culegeri care nu s-au publicat: Strigăt de temniță, Omul fără țară și Pădurea de pe Rin. În Omul fără țară, bunăoară, sunt cuprinse poezii din anii 1945-1946, pătrunse de o profundă nostalgie a plaiurilor natale și de condamnare a ororilor războiului. Reînfiriparea vieții între ruine, frumusețea naturii eterne și bucuria instaurării păcii sunt temele principale ale acestei culegeri, superioară valoric celor anterioare. În sfera teatrului, S.-G. a debutat cu poemul dramatic Don Juan
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
coloanele de turme / ca pe un templu îngropat în fum, / pornit cu noapte-n cap, din zorii lumii / el n-a ajuns la stână nici acum. Încremenit sub gluga lui așteaptă / un semn divin cu magii austeri /, iar pe la spartul plaiului, pe toamnă, / pornește după steaua lui din cer”. Tonul jubilant și encomiastic, atitudinile euforice sunt contrapunctate intermitent de tonalități elegiace, cu vagi tente simboliste, pe alocuri date de terminologia neologistică: „Trec ființe morgane și tremură-n zare / schelete de berze
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
Sadovenizând, sadovenizând..., Iași, 1994; Etnoestetica, Iași, 1998; Mic tratat de estetică teologică, Iași, 1999; Cazul Mărie sau Despre frumos în cultura orală, Iași, 2001. Ediții, antologii: De-ale lui Păcală. Snoave populare, București, 1964 (în colaborare cu Vasile Adăscăliței); Pe plaiuri moldovene, Iași, 1964; Mihai Lupescu, Tei-legănat, pref. edit., Iași, 1975; Mihail Sadoveanu, Poezia populară, pref. edit., Iași, 1981, Spre Emaus, pref. edit., cu o Predoslovie de Bartolomeu V. Anania, Iași, 1993; Alexandru Vasiliu-Tătăruș, Literatură populară din Moldova, introd. edit., București
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
pentru istoria personală, măști lirice: „Tot singur mori tot singur și numai singur mori”. Solitudinea este, așadar, altă temă asociată cu dramatismul trecerii. Ciclul de inedite Drumul ierburilor din volumul omonim (1995) acutizează obsesia tanatică, a „cărării albastre” spre „cunoscutul plai / unde-s de toate: și nimic, și rai”. Poezia întrebărilor ultime conjugă, cum observă Dumitru Micu, tragismul răspunsurilor cu un „umor lugubru”, ca în aceste versuri în care cioplitorul de sicrie este îndemnat să „ia bine măsura”: „La umeri vezi
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
România literară”, „Steaua” ș.a. Trecere are toate caracteristicile unei cărți de debut, dezvăluind în V. un poet în căutarea stilului personal. În acest sens ea poate reprezenta o „trecere”, caracterizată de prezența unor teme și motive specifice începutului. Dragostea pentru plaiurile natale, sentimentul puternic de apartenență la spațiul de formare, cu miturile și datinile sale, întrețin o stare euforică, transmisă parcă prin toate simțurile. Toposul poate fi considerat eternul spațiu mioritic, iar versurile se înscriu pe linia liricii lui Lucian Blaga
VARGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
Casei Județene a Creației Populare, apoi al Școlii Populare de Artă, funcționează aici până în 1971, interval în care inițiază și organizează, la Botoșani și Miorcani, Colocviile „Ion Pillat”. Mai e prezent de-a lungul timpului în „Ardealul”, „Claviaturi”, „Dacia rediviva”, „Plaiuri năsăudene”, „Tribuna literară” (București), „Vremea nouă literară” (Buzău), „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Zarathustra”, „Universul literar”, „Cuvântul literar”, „Luceafărul” (Sibiu) ș.a. Din 1955 își publică versurile și articolele în „Scrisul bănățean”, semnând Marian Virgil, în „România literară”, „Luceafărul”, „Iașul literar”, „Clopotul
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
o poezie pătrunsă de un fior elegiac, de „o aleasă eleganță a versului, ce parcă vine să convingă că își face ucenicia la vibrația versului eminescian” (Anatol Ciocanu). Intenția poetului este de „a da glas esențelor vieții”, creșterii și reînnoirii plaiului natal ori de a-și interoga semenii („Cât sânge cald mai ai tu, neamul meu? / Cât adevăr în vine, cât - minciună?”), de a găsi acele fibre („ochiul de iarbă”, „trandafirul duios”) care îl leagă de veșnicie și frumusețe. În pofida scepticismului
ZEGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290727_a_292056]
-
înființa postul de radio local (1954), unde va funcționa ca redactor până în 1985. În anii 1968, 1971, 1976 călătorește în Italia și în Grecia. Debutează în1956 la „Oltenia literară” cu reportaje, schițe, povestiri, iar editorial cu volumul de reportaje Pe plaiurile pandurilor (1957, în colaborare cu Petre Dragu). A mai colaborat la „Scânteia tineretului”, „România liberă”, „Scânteia”, „Flacăra”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Steaua” ș.a. A semnat și cu pseudonimele Lucian Severineanu, L. Talaz, Tucin Talaz. Reporter cu propensiuni literare, Z. se înscrie
ZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
și cu pseudonimele Lucian Severineanu, L. Talaz, Tucin Talaz. Reporter cu propensiuni literare, Z. se înscrie în seria condeierilor care „relatează” cu entuziasm, în spiritul cerințelor ideologice ale momentului, fapte ale oamenilor noi, exploatând îndeosebi „filonul” aflat în Oltenia, „pe plaiurile pandurilor”. Bunăoară, cu toate că titlurile, ca și țesătura textelor din Orașele dragostei (1967), volumul lui reprezentativ, sunt predominant lirice - Pe portativele anotimpurilor, Focuri în nopțile Parângului, Cuibul de rață sălbatecă -, mesajul este subminat de un tezism accentuat. Câteva notații referitoare la
ZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
dragostea pentru peisajul natural și uman al Olteniei. Z. compune și câteva piese de teatru, una (Vreau și eu un rol) jucată la Teatrul Național din Craiova, altele (Ediție specială, Chiot de bucurie etc.) fiind transmise la radio. SCRIERI: Pe plaiurile pandurilor (în colaborare cu Petre Dragu), Craiova, 1957; Pe temeliile lui August, Craiova, 1959; Biruim, Craiova, 1960; Mi-e Oltenia o floare (în colaborare), Craiova, 1967; Orașele dragostei, București, 1967; Pe-un picior de plai, București, 1967; Triunghiul apelor, București
ZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]