2,404 matches
-
în care trebuia să fie îmbibată, fără ca vecina, martoră a nenumărate deflorări, să descopere înșelătoria? Mi-am plimbat pe deasupra Fatimei priviri disperate, imploratoare, jalnice. Părul ei roșcat se împrăștiase peste perna sul de la căpătâiul patului. Mi-am trecut mâna prin pletele ei, am strâns o buclă în palmă, i-am dat drumul oftând, bătând-o apoi cu palma peste obraji, tot mai iute, tot mai tare. Un surâs se desenă atunci pe buzele ei, dar nu se trezi din somn. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și nepăsătoare pentru întâia oară de luni de zile; se simțise umilită la nașterea fiicei mele, iar într-o noapte, intrând în odaia ei, am surprins-o ștergându-și o lacrimă cu colțul eșarfei; când i-am trecut degetele prin plete, mângâindu-i pe furiș urechea, mă dăduse la o parte cu mână blândă, dar fermă, murmurând cu o voce frântă pe care nu i-o cunoșteam: — În țara mea, când o femeie e stearpă, n-așteaptă ca bărbatul ei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scuture încet de ceața care o năpădise, când circaziana își făcu apariția. Nu știu ce m-a frapat înainte de toate. Să fi fost chipul ei neasemuit de frumos, și totodată atât de descoperit vederii, doar o eșarfă de mătase neagră strângându-i pletele blonde? Să fi fost talia ei, atât de fină în orașul acela unde nu sunt apreciate decât femeile hrănite din belșug? Sau poate modul ambiguu, politicos, dar fără mare zel, în care Akbar spusese: „Alteță!“? Escorta ei nu se deosebea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o încăpere dreptunghiulară, luminată de o făclie gata să se stingă. O ușoară aromă de tămâie stăruia în jurul nostru. Prin fereastra fără oblon ajungea până la noi mugetul prelung al unui bivol. Circaziana mea trase zăvorul și se rezemă de ușă. Pletele ei desfăcute se revărsară primele, căzu apoi rochia. În jurul gâtului dezgolit se arăta privirii un șirag de rubine, piatra din centru legănându-se mândră între sâni; în jurul taliei goale, o cingătoare fină din fir de aur împletit. Nicicând ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a fost admirabilă, nu cea a soției comode care devenise prin căsătoria noastră, ci aceea a fetei de soldat care fusese mereu. Și a mamei de sultan care nădăjduia să devină. Era în picioare în odaia noastră, cu chipul și pletele descoperite, cu capul semeț, cu privirea directă. — Trebuie să mergi acolo? Era ceva la jumătatea drumului între întrebare și constatare. Da, am spus. — Crezi că ar putea fi o capcană? — Nici una. Mai curând las să mi se taie capul! — Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aș avea capul golit de gânduri, ca și cum trupul meu ar fi supt tot creierul, să se hrănească. Se întinse pe saltea, sprijinindu-și capul pe sacul de medic. Închise ochii și o văzu pe Velunda pe malul izvorului, pieptănându-și pletele blonde; zâmbind, îi ceru să-i dea panglica albă, să-și lege părul. Valerius simți că i se pune un nod în gât și-și acoperi fața cu brațul. — Proculus... — Știu că zilele astea, când te antrenai, te-ai gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în siluete: - Apostoli în odăjdii violete - Orașul tot e violet. Amurg de toamnă violet... Pe drum e-o lume leneșă, cochetă; Mulțimea toată pare violetă, Orașul tot e violet. Amurg de toamnă violet... Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete; Străbunii trec în pâlcuri violete, Orașul tot e violet. Decembrie Te uită cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, privește - Mai spune s-aducă jăratec Și focul s-aud cum trosnește. Și mână fotoliul spre sobă, La horn să ascult vijelia
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
cînte-un marș funebru... Și ninge ca-ntr-un cimitir. Ea plânge și-a căzut pe clape, Și geme greu ca în delir... În dezacord clavirul moare, Și ninge ca-ntr-un cimitir. Și plâng și eu, și tremurând Pe umeri pletele-i resfir... Afară târgul stă pustiu, Și ninge ca-ntr-un cimitir. Moină Și toamna, și iarna Coboară-amîndouă; Și plouă, și ninge - Și ninge, și plouă. Și noaptea se lasă Murdară și goală; Și galbeni trec bolnavi Copii de la școală
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mă voi simți fără de rost, Mă voi gândi la toată jalea poeților care au fost... Un corb va trece peste casă și iarba mă va îngheța, Orașul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va cânta, Sau toamna goală va dansa cu plete de grâu și de vin Astfel că nu vor mai putea să ne-ntreacă acei care vin... * În altar Sta fără noimă catedrala Azi, într-un secol rafinat- Doar de mai vin să delireze Amanți cu suflet ruinat. ... Și delirând
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
batistă ascunsă în fiecare manșetă. Una era deja leoarcă, iar cealaltă nu stătea nici ea mult mai bine. Contele își tampona des și febril fruntea, acel dom înalt care-i dădea un aspect de geniu senzual, o iluzie întreținută de pletele blonde, ondulate, și de buza de sus răsfrântă. Dar era o iluzie: Aleksandr Cerkasov era un nebun nevolnic, plicticos de moarte, pustiu și îngust la minte, iar frumoasa lui soție era perfect conștientă de asta. De aceea îi și purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de amenințătoare, hidoasă ca în noaptea aceea cu Bumbu atârnat de mine, încercând să-l țin cât mai drept, așteptând o mașină care să-l ducă acasă. Mă cuprinsese pe după gât și tot voia să afle de ce mi-am tuns pletele și nu mai port cercei. Încerca să-mi salte fulgarinul și să mă strângă de fund. Mă feream ca o fată mare, căutând să-mi înfrâng pornirea de a-l pocni. Mă dădeam când într-o parte, când în alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
concurenței altor neamuri, mai bine pregătite pentru viață. Am trăit în iluzia că-mi fac datoria și azi constat că toată munca mea, tot entuziasmul și avântul meu s-au risipit zadarnic“. La o masă vecină, o fetișcană frumoasă, cu plete lungi negre, bust drept, trapezoidal, cu o bluză de pânză topită albă, sub care i se vede sutienul cu bretele lungi, susținând sânii pietroși, cu sfârcurile spărgând cupele și țâșnind prin urzeală, răsfoiește o colecție din Scânteia. Remarc, peste umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ester, în schimb, îmi răspundea și îmi urmărea concentrată fața când îi citeam bilețelul. Ce ne scriam? Ce-și scriu cei doi de acum? Vor fi altele cuvintele jocului? La o altă masă, o altă cititoare. Trup pietros, brunetă cu plete revărsate. O lascivitate provocatoare până și în felul cum ține cartea. Sprijinită de marginea mesei, adusă spre pântece. Fata stă lipită de scaun, dreaptă, impozantă. Din profil îi văd bustul perfect conturat, jumătate de chiup, cu un tricou mulat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
folos, să atingă starea de grație și să acceadă la adevărul ultim, aflat dincolo de flăcările iadului, În eterul pur. Dedesubtul lui Oliver, În salonul rezervat sexului opus, se afla Olivia, femeia-salcie, care avea obiceiul să-și reverse la miezul nopții pletele pe geam. Masterandul Oliver se străduise să-i intre În grații, vorbindu-i despre vreme, În timp ce pașii lor se Întâlneau pe alee; la aceste avansuri Olivia Îi răspundea fie printr-un murmur enigmatic, fie chiar printr-o tăcere adâncă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tratat ca atare. I-au spus la ce unitate să se prezinte și, chiar dacă drumul până acolo nu Însemna mai mult de o oră cu trenul, el tot nu a găsit timp să se oprească undeva și să-și tundă pletele care-i atârnau, mai ceva ca lui Făt-Frumos, până, hăt, pe umeri. La respectiva unitate se aflau și soldați În termen, dar și elevi ai școlii de ofițeri, respectiv teriștii, adică absolvenții de facultate care, pe atunci (1973), Își satisfăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pălăvrăgeau. Fotbalistul Îi Îndemnă fără convingere să urce, dar nimeni nu părea să-l ia În seamă. În mijlocul parcării se formase un grup mai mare, așa că ne-am dus și noi Într-acolo. Se uitau toți la un bătrân cu plete albe și lungi, Îmbrăcat În costum popular și cântând al fluier. Arhitectul a zis: „Moșu’ ăsta mereu vine pe aici să-l fotografieze străinii. Se face că are treabă Încolo sau Încoace, da’ după ce Încep ăștia să-l fotografieze scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se gândi că în seara asta nu va comanda pui marsala la Derby, după care auzi o voce în spatele lui: — Două păsări dintr-o singură lovitură. Glumă ieftină, afacere rentabilă. Buzz se întoarse. Terry Lux era acolo - un bărbat cu plete cărunte, bine legat, fotografia perfectă pentru definiția din dicționar a doctorului. — Bună, Doc. Știi că prefer „doctore” sau „Terry”, dar întotdeauna am făcut concesii stilului tău mai de la țară. Interes de serviciu? — Nu chiar. Ce e asta? Te aprovizionezi singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îmbrăcaseră cele mai delicate și spumoase rochițe. Aruncaseră cordeluțele ce le stăvileau frumusețea părului lor tânăr, și-acum, căpșoarele le respirau în voie, supunând admirației noastre cele mai variate pieptănături: bretoane frumos retezate, cocuri savant aranjate, părul revărsîndu-se bogat în plete pe umeri, întors sub ceafă gen "paj", coafat în inele și bucle ce tremurau la fiece mișcare sau strâns simplu în cozi împletite cu multă artă și legate cu funde bogate de mătase, asortate la culoarea rochiei. Ne făceam de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
De pe scările donjonului din dreapta coborî un bărbat fără mantie, doar În cămașa acoperită de platoșă. Alexandru se Întoarse spre el și fața i se lumină. Tatăl și fiul se Îmbrățișară lung, fără să spună un cuvânt. Aveau aceeași Înălțime. Dar pletele castanii ale căpitanului Oană Începuseră deja să Încărunțească, iar chipul Îi era mai obosit. - Cât ai crescut... murmură căpitanul. - Cred că era inevitabil, răspunse Alexandru Încercând să alunge emoția prea puternică. - Să mergem sus, ți-am pregătit camera. Focul arde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
istoria se Întorsese din nou și că, din motive de strategie, Matei fusese nevoit să-l elibereze. Lupta Întreruptă În 1462 avea să fie reluată. - Știu, răspunse Ștefan, aplecând capul ca și cum ar fi privit prin lemnul mesei ceva din viitor. Pletele lui castaniu-deschis, aproape blonde, Îi Încadrară fața. Dar, cel puțin, acum am un tratat de alianță cu Ungaria. - Da. Matei ți-a reamintit probabil de copilăria noastră, când călătoream toți trei, sub aripa tatălui său, Iancu de Hunedoara, prin capitalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
adâncit În Întrebări despre lume și despre viitor. Locuri În care visase să urce Într-una din corăbiile care se pregăteau pentru plecări misterioase. Tresări la vederea unui om care Îl privea de când era pe puntea corabiei. Un om cu plete și barbă albă, care purta mantia cu semnul scutului și spadei. Un bătrân care părea Încă viguros, cu un chip luminos, dar autoritar. Îl recunoscu pe bărbatul Întâlnit, cu ani În urmă, Într-o plimbare alături de bunicul Matteo și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
omul care l-a torturat. Erina Încremeni. Simțea că se Întâmplă lucruri pe care nu le putea controla. Asasinul se afla acolo, În fața ei. Dar nu fusese prins de ea și nici de Apărători. Ci de tânărul războinic mongol cu plete negre, care tocmai se apleca asupra lui Oană. Cuvintele lui, rostite În limba turcă, erau deja Înțelese de toată lumea. - Căpitane... În fața ta e cel care a Încercat să-l ucidă pe Alessandro Frassetti, la Veneția. Cel care a Încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
scutului și spadei, cerură să-l Întâlnească pe comandant. Doar zece dintre ei fură lăsați să ajungă În fața lui Angelo. Nici unul nu purta Însemne militare. Erau echipați de luptă, În armuri ale armatei transilvane. Angelo remarcă unul din cavaleri, cu plete negre, căciulă cu panaș, mustață deasă și ochi verzi, scormonitori. - Din câte am auzit, spuse comandantul Apărătorilor, cetatea Sabac a fost cucerită de un grup de oșteni travestiți În ieniceri, printre care se afla Vlad, fiul lui Vlad Dracul, fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bucuria victoriei. Și atunci, Într-o străfulgerare, căpitanul Îl văzu. Era un călăreț care Întorcea calul cu o smucire puternică de frâu și care măturase o clipă cu privirea tot ce mișca În pădure. Era un chip tânăr, Încadrat de plete castanii, așa cum fusese chipul căpitanului Oană În tinerețe. Un chip luminat de ochi mari, albaștri, care puteau fi blânzi sau necruțători sau inexpresivi. Ochii aceia Îl căutară Întâi pe Alexandru. Buzele rostiră câteva cuvinte. Alexandru Întoarse și el calul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
săi. Aflasem totul. Întreaga poveste, extraordinară, incredibilă, a familiei sale. Aflase Întreaga țară. Alessandro mi-a făcut un semn amical. Călărea alături de fratele său, Stefano. Un tânăr pe care doar atunci l-am văzut, ținându-se drept În șa, cu pletele castanii și cu ochii albaștri ca ai tatălui său. Nu am remarcat nimic din trăsăturile contesei Frassetti. Alessandro Îi semăna, fizic, mamei sale. Stefano, nu. Pe fața lui nu se putea desluși nici o emoție. Era un fel de chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]