3,457 matches
-
Transilvania. În Politica externă a României. Dicționar cronologic, p. 157. 46 Heinrich von Tschirschky. Diplomat german de carieră. Cele mai importante misiuni ale sale au fost: însărcinat cu afaceri a.i. la Sankt Petersburg (1894), ministru plenipotențiar la Luxemburg (1900), ministru plenipotențiar în orașul hanseatic Hamburg (1902), secretar de stat în Ministerul Afacerilor Străine (1906-1907) și ambasador al Germaniei imperiale la Viena (1907-1916). În A.F. Frangulis, op. cit., pp. 1145-1146. 47 Tratatul de Pace de la București, semnat la 28 iulie/10 august
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
În 1918, în ultimul an de război, a comandat armata turcă în campaniile Sinai și Palestina, însă aceasta a fost înfrântă. În anul următor va părăsi armata. 49 Contele Paul von Hatzfeldt (1831-1901). Diplomat german de carieră, între altele ministru plenipotențiar la Madrid (1875-1879), ambasador al Germaniei la Constantinopol (1879-1881), secretar de stat la M.A.S. (1882-1885) și, cea mai lungă misiune a sa, ambasador la Londra (1885-1901), misiune încheiată o dată cu decesul său. În A.F. Frangulis, op.cit, pp. 466-467
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
a fost membru al Reichstag-ului Germaniei unificate în perioada 1871-1874 și apoi ambasador al Germaniei la Paris (1875-1885) și guvernator al Alsaciei și Lorenei (1885-1894). În vara anului 1878, a reprezentat Germania la Congresul de la Berlin, fiind al treilea plenipotențiar al acestei țări și unul dintre semnatarii tratatului. Cancelar al Reichului german al lui Wilhelm al II-lea în perioada 1894-1900, a luat măsuri ferme vizând consolidarera Triplei Alianțe și a poziției Germaniei în cadrul ei precum și dezvoltarea politicii coloniale a
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
ferme vizând consolidarera Triplei Alianțe și a poziției Germaniei în cadrul ei precum și dezvoltarea politicii coloniale a Reichului german. În A.F. Frangulis, op. cit., p. 491. 54 William Edward Goschen (1847-1924). Diplomat englez de carieră. A îndeplinit, între altele, misiunile: ministru plenipotențiar la Belgrad (1898-1900) și Copenhaga (1900-1905), ambasador al Regatului Unit la Viena (1905-1908) și Berlin (1908-1914). A jucat un rol important în negocierile din vara anului 1914, vizând rezolvarea diferendelor ivite pe cale pașnică și evitarea declanșării unei conflagrații mondiale, însă
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
de presă (précis writer), secretarul particular (private secretary) și șeful de cabinet al secretarului de stat la Foreign Office, Sir Edward Grey, vreme de zece ani (1905-1915). A urcat treptele ierarhice, ajungând subsecretar de stat adjunct, cu rang de ministru plenipotențiar (1918-1925) și apoi subsecretar de stat permanent (1925-1928). Ultima etapă a carierei sale diplomatice a fost aceea de ambasador al Regatului Unit la Paris (1928-1934). În ibidem, p. 1149. 57 Este vorba despre Paul Cambon (1843-1924), ilustru diplomat al celei
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
și 1892-1894. 71 Sir Arthur Nicolson, al unsprezecelea Lord Carnock (1848-1928). Diplomat de carieră, a fost, între altele: secretar partcular al lordului Granville (1872), însărcinat cu afaceri la Atena (1884), consul general la Budapesta (1888) și la Constantinopol (1893), ministru plenipotențiar la Tanger (1895), ambasador la Madrid (1904), subsecretar de stat permanent la Foreign Office (1910). Este tatăl altui diplomat de prestigiu, Harold Nicolson, care în 1930 a scris o biografie a tatălui său. În A.F. Frangulis, op. cit., p. 766
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
Niebuhr, care l-a prezentat regelui Prusiei, Friedrich-Wilhelm al III-lea. Regele l-a numit în postul de însărcinat cu afaceri la Roma (1824), apoi de ministru rezident pe lângă Sfântul Scaun (1827). Alte misiuni importante au fost cele de ministru plenipotențiar la Berna (1839), apoi de ambasador la Londra (1845-1854). Rechemat din acest post în anul 1854, și-a trăit restul vieții la Heidelberg. A fost extrem de bun prieten cu savanții Karl Niebuhr și Jean François Champollion. A fondat Institutul de
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
în război împotriva Puterilor Centrale și alături de statele Antantei. În A.F. Frangulis, op. cit., pp. 1232-1233. 77 Gottlieb E.G.von Jagow. Diplomat german de carieră, născut în anul 1863. A fost, între altele: însărcinat cu afaceri la Haga (1900), ministru plenipotențiar în Marele Ducat al Luxemburgului (1907), ambasador la Roma (1909-1912), secretar de stat la Ministerul Afacerilor Străine (1913-1914). În ibidem, pp. 523-524. 78 Generalul conte Helmuth Johann Ludwig von Moltke, zis "Cel tânăr" (1848-1916). Nepot al vestitului feldmareșal conte Helmuth
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
Moltke, zis "Cel tânăr" (1848-1916). Nepot al vestitului feldmareșal conte Helmuth von Moltke "Cel bătrân" (1800-1891), el a fost, în perioada 1906-1914, șeful Marelui Stat Major German. 79 Friedrich, conte de Pourtalès (1853-1928). Diplomat german. Între altele, a fost ministru plenipotențiar la Haga (1899-1902), la München (1902-1907) și apoi ambasador la Sankt Petersburg (1907-1914). În A.F. Frangulis, op. cit., pp. 868-869. 80 Marchizul Guglielmo Imperiale di Francavile (1853-1946). Diplomat italian de carieră, consul general la Sofia (1903), ministru plenipotențiar la Belgrad
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
fost ministru plenipotențiar la Haga (1899-1902), la München (1902-1907) și apoi ambasador la Sankt Petersburg (1907-1914). În A.F. Frangulis, op. cit., pp. 868-869. 80 Marchizul Guglielmo Imperiale di Francavile (1853-1946). Diplomat italian de carieră, consul general la Sofia (1903), ministru plenipotențiar la Belgrad (1904), ambasador la Constantinopol (1904-1910) și la Londra (1910-1920). În ibidem, pp. 513-514. 81 Raymond Poincaré (1860-1934). Om politic și de stat francez. A fost președintele Republicii Franceze în perioada 1913-1920 și prim-ministru de mai multe ori
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
ani. În 1827 devine însărcinat cu afaceri la Florența, apoi, în 1832, consilier la Viena. Din motive personale, în 1838 părăsește acest post, dar și cariera diplomatică. Revine în diplomație fiind sprijinit de contele Nesselrode, diplomat de carieră, ca ministru plenipotențiar la Stuttgart apoi ambasador la Viena (1854). După doi ani va prelua conducerea Ministerului Afacerilor Străine a Rusiei Imperiale (1856), pe care o va deține mai bine de un sfert de veac, până la 28 martie 1882, când a fost înlocuit
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
în Parlament. A fost un scriitor foarte prolific, între cele mai importante lucrări ale sale numărându-se: Viviane Grey, Sybil sau cele două națiuni, Tânărul duce, Contarini Fleming, Alroy, Veneția și Henrietta Temple, Tancred sau Noua Cruciadă. A fost principalul plenipotențiar al Marii Britanii la lucrările Congresului de la Berlin (1/13 iunie 1/13 iulie 1878). 93 Robert Arthur Gascoyne Cecil, al treilea marchiz de Salisbury. Om de stat britanic, membru marcant al Partidului Conservator. A fost, între altele: secretar de stat
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
13 iulie 1878). 93 Robert Arthur Gascoyne Cecil, al treilea marchiz de Salisbury. Om de stat britanic, membru marcant al Partidului Conservator. A fost, între altele: secretar de stat pentru Indii în cabinetul lordului Derby, membru al Camerei Lorzilor (1868), plenipotențiar al Marii Britanii la Conferința de la Constantinopol (1876-1877), secretar de stat la Foreign Office (1878-1880), plenipotențiar al Marii Britanii la Congresul de la Berlin (1878), împreună cu premierul Benjamin Disraeli, lider al Partidului Conservator în Camera Lorzilor (1881-1884), prim-ministru și ministru de externe
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
stat britanic, membru marcant al Partidului Conservator. A fost, între altele: secretar de stat pentru Indii în cabinetul lordului Derby, membru al Camerei Lorzilor (1868), plenipotențiar al Marii Britanii la Conferința de la Constantinopol (1876-1877), secretar de stat la Foreign Office (1878-1880), plenipotențiar al Marii Britanii la Congresul de la Berlin (1878), împreună cu premierul Benjamin Disraeli, lider al Partidului Conservator în Camera Lorzilor (1881-1884), prim-ministru și ministru de externe (1885-1886 și 1886-1892), apoi din nou prim-ministru (1895-1902) și secretar de stat la Foreign
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
diplomatice între Franța și Republica Dominicană. În 1895 era ministru la Rio de Janeiro, calitate în care a negociat, apoi a semnat, tratatul de delimitare al Guyanei franceze, punând astfel capăt unui diferend care dura din secolul al XVII-lea. Ministru plenipotențiar la Beijing în 1897, a fost unul dintre diplomații asediați de boxeri la 1900. După eliberare de către armatele aliate, a participat la negocierile colective ale Marilor Puteri cu China, obținând pentru Franța importante concesii. Alte funcții: rezident general la Tunis
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
-lea și împărăteasă a Franței (18521870). 4 Adică de împăratul Wilhelm I al Germaniei (18 ianuarie 1871-1888), ultimul rege al Prusiei, în perioada 1861-1870. 5 Wilhelm Edmund, baron de Schoen (1851-1933). Diplomat german de carieră. A fost, între altele ministru plenipotențiar la Copenhaga (1900-1905), ambasador al Germaniei la Sankt Petersburg (1905-1907), secretar de stat la Ministerul Afacerilor Străine (1907-1910) și ambasador al Germaniei la Paris (1910-1914). În A.F. Frangulis, op. cit., p. 1004. Postfață Prințul Karl Max Lichnowsky, ultimul ambasador antirăzboinic
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
Muntenegrului (n. tr.). * În ultimul deceniu al veacului al XIX-lea, mai precis în intervalul 6 decembrie 1890-14 mai 1892 (n. tr.). ** Care a fost vreme de zece ani și jumătate, din 10 ianuarie 1900 până la 27 iunie 1910, ministrul plenipotențiar al Germaniei la București (n. tr.). * Adică statele Triplei Alianțe (n. tr.). * Austrofobia diplomatului german era binecunoscută peste tot, chiar și la Viena, probabil nu însă și la Londra (n. tr.). * Bethmann-Hollwegg (n. tr.). * Actualul oraș Erzerum (n. tr.). * Este
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
domn Emil Mavrocordat, care pălmuise pe Nicolae Voinov pe când era ministru de Justiție. În cercurile opoziției conservatoare se jubilează fiindcă tânărul Mavrocordat erea conservator. Dar tribunalul osândește pe Mavrocordat la 3 luni închisoare. Un conflict se ivește între ministrul nostru plenipotențiar Ion Bălăceanu și Ion Brătianu. În urma acestui conflict, Bălăceanu demisionează, iar în locul său, la Paris, e numit poetul Vasile Alecsandri. Dar Alecsandri a dat Teatrului Național noua sa piesă Ovidiu și vrea să fie de față la montare, la toate
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
și jumătate adâncime; prin urmare, hemoragia care a cauzat moartea regretatului doctor Marcovici a trebuit să fie produsă de ulcerația pereților unei artere, probabil artera pancreatică - duodenală. Doctorul Marcovici era senator liberal. Pe la sfârșitul lui ianuarie, se întrunesc la București plenipotențiarii turci, sârbi și bulgari, spre a realiza pacea în urma războiului sârbo-bulgar. Delegații celor trei state erau: din partea Turciei, Madgib-pașa, din partea Serbiei, d. Mijatovici, din partea Bulgariei, d. Gheșof. Pentru ținerea ședințelor conferinței, guvernul a pus la dispoziția delegaților un apartament în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
-le un înțeles neinjurios, dar explicația era cusută cu ață albă. Tache Ionescu a trecut atunci pe față în opoziție. La jumătatea lunii aprilie a murit la Viena Petre Mavrogheni, fost ministru de Finanțe în cabinetul Lascăr Catargiu, fost ministru plenipotențiar, una din capacitățile financiare ale țării. [gheorghe panu este condamnat pentru articolul său din lupta intitulat „omul periculos“] Nemulțumirile mari în contra lui Ion Brătianu și a regimului său încep să mai ia și altă direcțiune, opoziția începe să atace pe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
fire puțin combativă și fără pasiune politică. Dovadă e faptul că, după căderea guvernu lui conservator, în 1876, n-a mai luat o parte prea activă la luptele politice, ceva mai mult, a primit de la guvernul Brătianu postul de ministru plenipotențiar. Dimitrie Ghica sau Beizadea Mitică era un personagiu mai mult reprezentativ și fără convingeri politice. Conservator prin naștere, prin tradiție, prin educație, avea, însă, și licăriri liberale, ceea ce dovedea că nu era cu totul neaccesibil noilor idei ale epocii. Foarte
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
G. Chițu (23 iunie/5 iulie 1884-2/14 februarie 1885); D.A. Sturdza (2/14 februarie 1885-1/13 martie 1888); C. Nacu (1/13 martie 1888-23 martie/4 aprilie 1888). 16/28 noiembrie. M. Pherekyde fiind numit „trămis extraordinar și ministru plenipotențiar“ al României la Paris, Eugeniu Stătescu, ministru secretar de Stat la Departamentul Afacerilor Străine este însărcinat cu interimatul Ministerului Justiției (București, 16 noiembrie 1881; MOF., nr. 184, 17/29 noiembrie 1881, p. 5883). 1/13 decembrie. Ion C. Brătianu trece
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Bibescu-Vodă, 10; Duca, G., inginer, director al școlii de Poduri și șosele, str. știrbei-Vodă, 37; Dumitrescu, C., profesor de muzică, str. Lucaci, 32; Dumitrescu-Maican, colonel, str. Romulus, 22; Dunca, general de brigadă, str. Fântânei, 1 bis; Esarcu, C., fost ministru plenipotențiar, str. Polonă, 9; Fain, S., negustor, Calea Victoriei, 28; Fălcoianu, șt., general, ministru de Război, str. Biserica Amzei, 5; Fănuță, căpitan de jandarmi, șoseaua Bonaparte; Fătu, I., avocat, str. Sculpturii, 1; Felix, I., medic, profesor la facultate, șeful Serviciului Sanitar al
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Kițu (Chițu), G., deputat, ministru al Instrucțiunii Publice, str. Frumoasă, 3; Kogălniceanu, M., fost prim-ministru, deputat, șoseaua Kisseleff; Krafft, arhitect, str. Sf. Ionică, 4; Krauss (dr. Hans), Calea Dorobanților, 92; Kremnitz, W., medic, str. Polonă, 23; Krețulescu, N., ministru plenipotențiar la St. Petersburg, str. Romană, 3; Lahovary, Al., avocat, fost ministru, Calea Dorobanților, 5; Lahovary, Al., director al Prefecturii de Poliție, str. Sculpturii, 10; Lahovary, Em. Al., secretar al legației României la St. Petersburg, str. Romană, 3; Lahovary, George Em
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
3 bis; Turnescu, chirurg, profesor la Facultatea de Medicină, Calea Moșilor, 55; Urechia, V. Alexandrescu, profesor la Facultatea de Litere, fost ministru, senator, str. știrbei-Vodă, 66; Uziel, I., medic, str. Olteni, 43; Văcărescu, M. (Claymoor), Calea Victoriei, 176; Văcărescu, Th., ministru plenipotențiar la Bruxelles, str. Fântânei, 16; Valentineanu, publicist, Hotel Angleterre; Vârnav, Sc., inginer, director al Societății române de Construcții și Lucrări publice, str. Corabia (colț cu Calea Dorobanților); Velescu, șt., Institut de băieți, str. Armenească, 1; Ventura, Gr., fost deputat, publicist
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]