KorAP: Find »[drukola/base=poșetă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...81 >

2,024 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

Înfruntat-o cu fruntea sus. O față răvășită și mânioasă mă privea de acolo. — Ce dracu’ faci aici? s-a răstit Emily la imaginea mea din oglindă. M-am răsucit În loc și am văzut-o trecându-și haina prin baierele poșetei Gucci și punându-și ochelarii de soare pe cap. Abia atunci mi-a trecut prin minte că Emily vorbise la propriu În urmă cu trei ore și jumătate când spusese că se duce afară să ia prânzul. Adică ieșise din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
cap În ceva din care n-ai mai putea ieși. Dar m-am holbat, totuși, la mâna mea, Încercând să-mi reamintesc fiecare amănunt În legătură cu felul În care el mi-o sărutase, după care am vârât mâna cea păcătoasă În poșetă și am scos de acolo mobilul. Am format numărul lui Alex și m-am Întrebat ce anume o să-i spun - dacă o să reușesc să-i spun ceva. 9 Mi-au trebuit douăsprezece săptămâni până să mă Înfig și eu În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
un șef tiranic. Ha! Să fi știut! Mi-a venit să râd În gura mare. — Bună, bag de seamă că ești singura care vine așa devreme În fiecare zi, a murmurat el În direcția mea, În vreme ce eu făceam săpături prin poșetă să-mi găsesc rujul Înainte de a intra În lift. Care e treaba? Părea atât de obosit, așa bătut de soartă, Încât am simțit un val de simpatie pentru el. Pe urmă Însă am simțit că mi se taie picioarele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de curând. Probabil. În majoritatea dimineților Îl trimitea Înainte pe Uri cu toate lucrurile ei, un amalgam de haine murdare care trebuiau duse la curățătorie, numere din revistă pe care le luase acasă să le citească, alte reviste, pantofi sau poșete care trebuiau reparate și Cartea. În acest fel putea aranja ca eu să vin la mașină, să car toate chestiile alea neimportante dis-de-dimineață și să le rezolv Înainte ca ea să vină la birou. De regulă, venea la vreo jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
vin la birou Înaintea lui Emily și să ascult mesajele de pe robot. În fiecare noapte, fără excepție, Miranda lăsa Între opt și zece mesaje ambigue pentru noi, toate Între ora unu și șase dimineața. Chestii de genul: „Cassidy vrea o poșetă din cele de nylon, cum au toate fetițele. Comandă-i una mărime medie, Într-o culoare care i-ar plăcea“ și „O să-mi trebuiască adresa și numărul de telefon al magazinului acela de antichități de pe 70 Street sau așa ceva, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
una mărime medie, Într-o culoare care i-ar plăcea“ și „O să-mi trebuiască adresa și numărul de telefon al magazinului acela de antichități de pe 70 Street sau așa ceva, unde am văzut un dulap vintage“. De parcă noi am ști ce poșete de nylon erau În mare vogă printre prichindeii de zece ani, sau la care din cele patru sute de magazine de antichități de pe 70 Street sau așa ceva - și, apropo, În partea de est sau vest a orașului? - se nimerise să vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
erau promovați. Și toate astea numai ca să poată spune, la capătul acestui urcuș lung și extenuant, că au stat În rândul Întâi la o paradă a modei de‑a lui Yves Saint‑Laurent și că s‑au ales cu câteva poșete Prada gratuite În drum? Era momentul să mă declar de acord și să las baltă discuția. — Știu, am suspinat eu și am cedat În fața unei asemenea insistențe. Sper doar că Îți dai seama că tu ești cea care Îi face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
erau avertizați că respectivele cataloage vor Începe să sosească. Nigel trebuia să fie pregătit, firește, ca să o ajute să le frunzărească și să Îi aleagă propriile articole vestimentare. Un redactor de la accesorii trebuia să‑i stea la Îndemână ca să aleagă poșete și pantofi și, poate, și un redactor de modă, ca să se asigure că toată lumea era Într‑un gând - mai cu seamă dacă alegerea includea și ceva foarte valoros, de exemplu o haină de blană sau o rochie de seară. După ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
un mic calcul mental a cea ce Însemna patruzeci de mii: prețul a doi ani Întregi de facultate, avansul pentru o casă nouă, venitul mediu anual al unei familii tipice americane alcătuită din patru persoane. Sau, cel puțin, al naibii de multe poșete Prada. Dar un asemenea preț, pentru o singură rochie? Până În clipa aceea, crezusem că am văzut tot ce era de văzut, dar am avut parte de un nou șoc când rochia s‑a Întors de la curățătorie Împreună cu un plic, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
În vedere? Omul care Îl reprezenta pe Christian Collinsworth, tânărul geniu literar de excepție, tocmai mă Întrebase pe mine dacă o să‑l am În vedere. Nebunie curată. — Vă mulțumesc, m‑am bâlbâit eu și am pus cartea de vizită În poșetă, de unde știam că aveam s‑o scot cu prima ocazie ca s‑o examinez centimetru cu centimetru. Mi‑au zâmbit amândoi și mi‑a trebuit un minut bun ca să‑mi dau seama că era semnalul pentru plecarea mea. — Atunci, domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
poștă, pe care cineva scrisese cu o caligrafie Înflorată numele Mirandei Priestly pe o parte, iar pe cealaltă, foarte simplu: „De ce? De ce editezi o revistă așa de tâmpită și plicticoasă?“ Am râs În gura mare și am pus vederea În poșetă pentru mai târziu - colecția mea de scrisori și vederi cu critici creștea Întruna și În curând nu avea să mai existe loc pe frigider pentru ele. Lily considera că e de rău augur să aduci acasă gândurile negative și ostilitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mi‑a răspuns că nu, bineînțeles; doar conturul vizibil al chiloților prin pantaloni i se părea dezgustătoră. Asistenții de modă comandaseră deja o pereche de pantofi argintii Manolo mărimea mea și cineva de la accesorii Îmi și alesese o foarte elegantă poșetă argintie Judith Leiber, cu un lănțișor lung, care clinchetea delicat. Eu Îmi exprimasem preferința pentru o poșetă Calvin Klein, prea puțin apreciată la valoarea ei, sugestie la care ei au pufnit de indignare și mi‑au Înmânat produsul Judith. Stef

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Asistenții de modă comandaseră deja o pereche de pantofi argintii Manolo mărimea mea și cineva de la accesorii Îmi și alesese o foarte elegantă poșetă argintie Judith Leiber, cu un lănțișor lung, care clinchetea delicat. Eu Îmi exprimasem preferința pentru o poșetă Calvin Klein, prea puțin apreciată la valoarea ei, sugestie la care ei au pufnit de indignare și mi‑au Înmânat produsul Judith. Stef Încă stătea pe gânduri dacă trebuie să port un colier sau un pandantiv, iar Allison, nou promovata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Început să mă machieze. — Arăți grozav, Andy, zău că da. N‑am crezut niciodată că o să te văd Într‑o rochie Oscar la una dintre petrecerile Mirandei Priestly, dar, ce pot să spun, ai look‑ul potrivit. Mi‑a Înmânat poșeta Judith Leiber, enervant de strălucitoare și cu lanțul prea lung, și mi‑a deschis ușa: — Distracție plăcută! Mașina mă aștepta la intrarea În clădire, iar John - care Începea să devină un veritabil pervers de mâna‑ntâi - a fluierat admirativ În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Ești nemaipomenită, i‑am zis și i‑am pus mâna pe umăr. Îți sunt cu adevărat recunoscătoare și promit să nu spun niciodată nimănui de unde o am, dar vrei te rog să mi‑o trimiți? Nu cred că Încape În poșeta mea Leiber, dar aș da orice să mi‑o trimiți acasă. Se poate? A zâmbit și mi‑a făcut semn să‑mi scriu adresa de acasă, după care ne‑am ridicat amândouă și ne‑am dus (eu una m‑am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
tine, că‑ți trebuie o toaletă diferită pentru fiecare prezentare de modă la care te duci și, firește, una specială pentru petrecerea dată de Miranda la Hotelul Costes. Allison o să te ajute cu machiajul. Vorbește cu Stef, de la accesorii, pentru poșete și pantofi și bijuterii. Nu ai decât o săptămână la dispoziție, așa că apucă‑te de pregătiri mâine dis‑de‑dimineață, OK? Tot nu‑mi vine să cred că ea vrea ca eu să fac treaba asta. — Ei bine, să crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
În sine. — Și ce mama dracului vrei să Îi spun? am șoptit În receptor. — Spune‑i adevărul: că vizionarea nu era programată decât pentru mâine și că o grămadă de chestii nu au ajuns Încă. Păi, zău așa! Așteptăm o poșetă de seară, trei genți cu franjuri, patru perechi de pantofi, două coliere, trei... — OK, OK, Îi spun. Dar așteaptă lângă telefon și ridică receptorul imediat dacă te sun din nou. Și dacă aș fi În locul tău, m‑aș pregăti cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
sunt câteva articole care nu au fost Încă livrate. Dar or să ajungă toate Înainte de... — Ahn‑dre‑ah, nu pot, pur și simplu nu pot să‑mi Închipui cum or să arate fotomodelele astea În hainele lor și fără pantofi, poșete sau bijuterii, iar mâine o să fiu În Italia. Spune‑i lui Stef să Îmi arate ce are În stoc și să‑mi prezinte fotografii cu ce nu a fost Încă livrat! Și‑a Îndreptat din nou atenția spre Lucia și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
lentă și constantă a relației noastre. Dar Înainte de a apuca să termin de format numărul, m‑am pomenit cu Stef lângă mine, cu Planul de Război În domeniul accesoriilor pentru Paris, surescitată de succesul vizionării cu Miranda. Adusese cu ea poșete și curele și bijuterii și ochelari de soare care trebuiau discutate, așa că am pus receptorul În furcă și am Încercat să fiu atentă la instrucțiunile ei. ↔ Gândind logic, un zbor de șapte ore În pantaloni de piele strânși pe corp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Nu! Nici o problemă, nu am nevoie s‑o văd. E suficient doar să știu că e acolo. M‑am uitat la eticheta cu numele, țesută pe buzunarul de la pieptul uniformei lui bine călcate. — Mulțumesc, ăă, Stephan. M‑am scotocit prin poșetă să găsesc ceva mărunțiș de bacșiș, dar abia atunci mi‑am dat seama că nu Îmi trecuse prin cap să schimb dolarii mei americani În euro și nici nu trecusem Încă pe la un bancomat. — Ăă, Îmi pare rău, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să se miște dintr‑o parte În alta de‑a lungul rândurilor, nici nu mi‑am dat seama că Îmi ținusem tot timpul răsuflarea. — Bine. E bine. Sigur, nimic de excepție, dar e bine. Hai să mergem. A luat o poșetă Chanel, asortată perfect cu costumul, și și‑a pus lănțișorul pe umăr. — Poftim? — Am zis hai să mergem. Tâmpita asta de ceremonie Începe peste cincisprezece minute și, dacă avem puțin noroc, poate ajungem În douăzeci. Urăsc de moarte chestiile astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
sexy, stilat - dar nu excesiv de elegant - fără Însă a mă face să arăt ca un struț, ca o reminiscență de prin anii ’80 sau ca o prostituată. Ce altceva mai puteam dori? Tocmai când mă străduiam să Îmi aleg o poșetă asortată, a venit femeia care Îmi făcea machiajul și coafura și și‑a Început Încruntările și tentativele de a mă face să par măcar pe jumătate atât de oribilă cât credea În mod vădit că arăt. — Ăă, păi, puteți să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
că nu. — Nu! a lătrat ea, pentru că, pare‑se, nu avea aceleași sensibilități ca mine. Arată mai bine așa. A terminat de tras o linie groasă, neagră deasupra genelor mele și a dispărut la fel de repede cum apăruse; mi‑am Înhățat poșeta (o geantă Gucci gen bowling, din piele de aligatoră și am pornit‑o spre hol cu cincisprezece minute mai devreme decât momentul estimat pentru plecare, ca să mă asigur că șoferul era gata. Tocmai discutam cu Renaud dacă Miranda ar prefera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
fie sushi de nici un fel, mă auzi? — Da, Miranda, am zis eu și am scris totul cât am putut de repede În carnețelul Smythson pe care cei de la departamentul de accesorii Îl puseseră În valiza mea, laolată cu mormanul de poșete, pantofi, curele și bijuterii. Eram În mașină, În drum spre prezentarea de la Dior - prima prezentare pe care o vedeam - și Miranda mitralia instrucțiuni, fără a ține cont de faptul că dormisem mai puțin de două ore. Unul dintre recepționerii lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
cumva să ajung pe bancheta din spate a limuzinei Înaintea Mirandei și, deși ochii ei se fixaseră pe fusta mea de șifon, nu făcuse Încă nici un comentariu cu privire la vreunul dintre articolele mele vestimentare. Tocmai pusesem la loc carnețelul Smythson În poșeta Bottega Venetta, când noul meu celular internațional a sunat. Mi‑am dat brusc seama că nu sunase niciodată În prezența Mirandei, așa că m‑am repezit să Închid sunetul imediat, dar ea mi‑a comandat să răspund. — Alo? Am rămas cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]