2,405 matches
-
Se învinovățea el. întotdeauna am vrut să fac bine și am făcut rău. Ce pot să fac?.. Trebuie să-mi ispășesc păcatele... Dar, cum?!.. ...Primește, Fata, lacrima amarelor mele căințe și iartă-mă!.. încerca el să se apropie de Taina pocăinței... Dar, el nu știa ce însemna cu adevărat, a te pocăi. întotdeauna, exprimarea regretului de a fi fost pe un drum greșit, să-i zicem proces de remușcări, este ceea ce se numește pocăință. Pocăința nu este un lucru simplu care
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
încerca el să se apropie de Taina pocăinței... Dar, el nu știa ce însemna cu adevărat, a te pocăi. întotdeauna, exprimarea regretului de a fi fost pe un drum greșit, să-i zicem proces de remușcări, este ceea ce se numește pocăință. Pocăința nu este un lucru simplu care se rezumă la a-ți cere iertare, sau a te umili. Nu!.. înseamnă a-ți dezvăța ”eul” de înfumurare și încăpățânare și trufie, moștenite de mii de ani... înseamnă a ceda morții, o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
el să se apropie de Taina pocăinței... Dar, el nu știa ce însemna cu adevărat, a te pocăi. întotdeauna, exprimarea regretului de a fi fost pe un drum greșit, să-i zicem proces de remușcări, este ceea ce se numește pocăință. Pocăința nu este un lucru simplu care se rezumă la a-ți cere iertare, sau a te umili. Nu!.. înseamnă a-ți dezvăța ”eul” de înfumurare și încăpățânare și trufie, moștenite de mii de ani... înseamnă a ceda morții, o parte
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Nu!.. înseamnă a-ți dezvăța ”eul” de înfumurare și încăpățânare și trufie, moștenite de mii de ani... înseamnă a ceda morții, o parte din tine, a trece printr-un fel de moarte... Și, acest lucru, îorgu nu-l știa. ”-Fără pocăință, nu se poate. Pocăința este o Taină!”, îi șopti un gând. Cu Iorgu se întâmplase ceva grav... Frământări și gânduri de tot felul nu-l slăbeau o clipă, mai cu seamă mustrările de conștiință, că, el a fost cauza suferințelor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dezvăța ”eul” de înfumurare și încăpățânare și trufie, moștenite de mii de ani... înseamnă a ceda morții, o parte din tine, a trece printr-un fel de moarte... Și, acest lucru, îorgu nu-l știa. ”-Fără pocăință, nu se poate. Pocăința este o Taină!”, îi șopti un gând. Cu Iorgu se întâmplase ceva grav... Frământări și gânduri de tot felul nu-l slăbeau o clipă, mai cu seamă mustrările de conștiință, că, el a fost cauza suferințelor Vasilicăi, până când s-a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de multe ori, fără să meriți, iartă-mă!.. murumură Iorgu cu ochii înlăcrimați. Erai bună și blândă, și iertătoare... erai dreaptă și cinstită, atât cât te lumina cugetul... îți sărut mâna! ”-Ceea ce vrei să faci, tu, omule, nu este pocăință!.. îi șopti o voce din lăuntrul său. Este doar exprimarea regretului de a fi mers pe un drum greșit, să-i zicem proces de remușcare. Dar, să știi, continuă vocea, pocăința nu este un lucru simplu, care se rezumă la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-Ceea ce vrei să faci, tu, omule, nu este pocăință!.. îi șopti o voce din lăuntrul său. Este doar exprimarea regretului de a fi mers pe un drum greșit, să-i zicem proces de remușcare. Dar, să știi, continuă vocea, pocăința nu este un lucru simplu, care se rezumă la a-ți cere iertare sau a te umili. Nu!.. Pocăință înseamnă a-ți dezvăța ”eul” de înfumurare, de încăpățânare și trufie, moștenite de mii de ani; înseamnă a ceda morții, o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
exprimarea regretului de a fi mers pe un drum greșit, să-i zicem proces de remușcare. Dar, să știi, continuă vocea, pocăința nu este un lucru simplu, care se rezumă la a-ți cere iertare sau a te umili. Nu!.. Pocăință înseamnă a-ți dezvăța ”eul” de înfumurare, de încăpățânare și trufie, moștenite de mii de ani; înseamnă a ceda morții, o parte din tine, a trece printr-un fel de moarte. Nu se poate fără pocăință... Iar tu ce-ai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a te umili. Nu!.. Pocăință înseamnă a-ți dezvăța ”eul” de înfumurare, de încăpățânare și trufie, moștenite de mii de ani; înseamnă a ceda morții, o parte din tine, a trece printr-un fel de moarte. Nu se poate fără pocăință... Iar tu ce-ai făcut?!” i-a șoptit încet vocea. -înseamnă că tot ce fac, e în zadar!.. zise el înnăbușindu-și cu pumnii un strigăt în piept. Spune-mi, Doamne, ce să fac?!.. Apoi, în genunchi aplecat peste mormânt, parcă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se ierte atacurile murdare, din trecut, la adresa legionarilor, cârdășia cu comuniștii, osanalele ridicate partidului criminalilor din România (P.C.R.) și unui cizmar demolator de biserici, jignirile Înfiorătoare de acum, adresate unor membri marcanți ai Mișcării Legionare, sunteți dator cu o lungă pocăință (Întru ispășirea păcatelor arătate) și cu scuze celor insultați. Să dați publicității, o dată cu acestea, un amănunțit curriculum vitae, În care să nu ascundeți nimic. Numai așa veți dobândi, poate, iertarea și stima tuturor legionarilor care mai sunt În viață. Așteptăm
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mai era cel de odinioară, neîndurător cu păcatul, poate chiar și El... Speriată, se autoflagela, În minte, pentru blasfemie: Iau În deșert numele Domnului, sînt o păcătoasă, sînt o stricată, o nenorocită: se plesnea pe spinarea minții cu bicele ultimei pocăinți, gemea; o durere insuportabilă Îi străbătea, atunci, cu adevărat, creierul, ar fi putut face o comoție ori chiar să se aprindă cu totul, Într-o combustie spontană; ea prima, ispășind pentru toți muritorii; dar suferința trecea, venea un somn liniștitor
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
era o peșteră de tîlhari acolo, deși cei din afară, nu toți, spuneau că este; aplecarea spre plăceri nu putea fi o crimă, ci doar o pildă rea; cîți, În lume, mai aveau vieți exemplare, infailibile, care să Îndemne la pocăință? După cîte știa Thomas, un bun hacker putea să pătrundă În aproape orice bancă de date; unul de excepție, În oricare. Nici o piedică nu era prea mare; existau adevărate legende, Thomas citise, auzise, dar astfel de oameni nu erau știuți
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ar fi scăpat păcătoasa. Dar Antonia nu vroia dreptate. Doar pedeapsă; nici pruncii nu aveau cum să scape; ce drăgălașă și nevinovată fusese și Maria din Magdala pe cînd era În scutece! Și ce stricăciune ajunsese pe urmă, asta cu pocăința ei de mai tîrziu nu ținea deloc la bunicuță - era pornită cum nu se poate. Bine că nu o asculta Dumnezeu, PÎnă la Cer te omoară sfinții, era o vorbă prin Balcani. Eeei, Balcani, Balcani! Thomas sperase, În urmă cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ani, găsise pe la patruzeci și trei pe cineva, un tip comun, se vedeau de cîteva ori pe săptămînă. Apoi, cu trecerea vremii, tot mai rar; dorința ei mereu mai puțină să fi fost motivul sau, poate, o neașteptată Înțelepciune ori pocăință? Doar un pasaj. CÎnd, după menopauză, dorința revenise, aproape insuportabil, Antonia s-a surprins pe sine. A ales abstinența; uneori, vara, se uita invidioasă la grupuri - haite, cum le socotea - de fetișcane aproape despuiate, bete unele, din doar cîteva guri
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
încetul cu încetul, se denaturează. În vremurile de demult, când cineva intra în mănăstire nu intra într-o comunitate de oameni perfecți, ci de penitenți care erau conștienți că trebuie să se implice cu sârguință pe calea convertirii prin lacrimile pocăinței și ale iubirii redobândite. De aceea, din punct de vedere spiritual, starea monahală nu reprezenta un titlu de glorie, ci era mai degrabă dovada existențială a faptului că ceva nu a mers cum trebuie în propria viață, impunându-se concentrarea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
vedere spiritual, starea monahală nu reprezenta un titlu de glorie, ci era mai degrabă dovada existențială a faptului că ceva nu a mers cum trebuie în propria viață, impunându-se concentrarea tuturor forțelor pentru a porni pe un drum de pocăință și de conversie. În mod paradoxal, mânăstirea se asemăna mai mult cu un spital decât cu o academie. Ținând cont de această considerație, menită să ne ferească de orice derivă gnostică și elitară, o comunitate de consacrați este cu atât
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
șoșoni umpluți cu hârtie și cu sfoară, fără ghete. "Dumnezeule, Mântuitorul nostru, cânta bătrânul, subțire, carele prin prorocul tău Nathan ai dăruit lui David, cel ce s-a pocăit, iertare pentru păcatele lui, și ai primit rugăciunea lui Manasi pentru pocăințele lui, însuți și pre robul tău..." - Cum te cheamă, găinușo? întrebă popa Țuică, plecîndu-șiochii pe sub epitrafil. - Aurelia! -,,...și pe roaba ta Aurelia, care se căiește de păcatele ce a făcut, primește-o cu obișnuită iubirea Ta de oameni..." G. Călinescu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
În acel moment, spunea Freud, societatea se întemeia pe complicitatea la crima comună: religia avea la temelie sentimentele de vinovăție și remușcările legate de acestea în timp ce morala își afla în parte temei pe cerințele acelei societăți și în parte pe pocăința cerută de sentimentul de vinovăție"543. În fiecare societate există o pată oarbă, asemenea aceleia din constituirea ochiului. În societate, ca și în cazul ochiului, nu o putem localiza decît cu greutate. Acum știm că are conturul unui complot, a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Heidegger, în plină epocă nihilistă, asupra „sfințeniei întrebării”, își are cu siguranță tâlcul ei, de care teologia contemporană n-ar putea să nu țină seama. O inteligență deopotrivă critică și profetică reclamă un exercițiu autocritic, prin practica smereniei și dobândirea pocăinței ontologice în fața lui Dumnezeu. Biserica îi face pe creștini să înțeleagă că „fiecare este răspunzător pentru păcatele tuturor”. Întrucât totul în această lume îl privește și îl interpelează, un adevărat creștin speră pe bună dreptate - precum Părinții pustiei, odinioară - ca
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
deseori meditațiilor sale asemenea Încheieri Întăritoare, dovadă că el atribuie poemelor și o funcție pedagogică. Strofele finale din O noapte pe ruinele TÎrgoviștei reiau cadrul de la Început sub o altă lumină: „Ss! Clopotul s-aude! E ceasul după urmă? Îngerul pocăinții cu ast d-aramă glas Cheamă la rugăciune pe rătăcita turmă. Natura se deșteaptă, visurile mă las. Rusește răsăritul, muntele rubinează, Îngînat pîntre aburi dealurile verzesc; RÎul adapă cîmpul ce rouă Însmăltează, Răcoarea dă viață și stelile albesc. Turme, cai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În păragină, produs uman Întors la viața geologică), prăpăstii adînci, „pustiuri fără margini”, peșteri, stînci etc. Peisaj compus din cărți, În stil tenebros romantic. Peisajul este completat, În Cimitirul, cu o peșteră Întunecată, simbol, evident, de ordin moral: „azil al pocăinței”. Aici locuiește o „groaznică iazmă” ce zbiară „sătănește”, alt simbol, din galeria, acum, a monștrilor cu care se luptă poetul În Satire. Alexandrescu manifestă o oarecare preferință pentru asemenea spații retrase În care sălășluiesc umbrele, iazmele. SÎnt locuri sumbre, ascunse
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iubite, Partea mea din ceruri ție ți-o voi da; Toate sînt uitate, toate sînt perdute, Astfel este veacul, nu e vina ta. ....................................................... Cinste și iubire, dragoste, credință, Ieri jurai tu mie, azi cui s-o-ntîmpla; Nu cunoști iubire, nu simți pocăință, Astfel ți-este sexu, nu e vina ta. Dar cu toată Însă, multa-ți necredință, Inima-mi tot bate orcînd te-oi vedea; Îngerul ești În ochi-mi, sfîntă mult ființă, Astfel e amoru, nu e vina mea!” C. A
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce veți fi spulberați numai ce se va stârni vântul Învierii. Atunci când Tommeso începea să-și presare răspunsurile cu amenințări apocaliptice, Tribunalul își întrerupea ședințele, amându-le. În impetuozitatea cu care dominicanul rostea acel efluviu înnăbușitoare. Puțini, cu toate trădările și pocăințele, cu toate acuzațiile și mărturiile, au scăpat de Spinelli și Xarava. Cu lanțuri la picioare, mai mult de două sute, răsculații au fost transferați la Monteleone și îmbarcați spre Napoli, unde au ajuns pe opt noiembrie la bordul a patru corăbii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
călăuzit trăgându-mă spre aceste frumuseți? Cine m a ridicat din adâncul amăgirii lumii? Cine m-a despărțit de tată, de frați (Marcu 10, 29) și prieteni, de rude și de plăcerile și bucuriile lumii? Cine mi-a arătat calea pocăinței și a plânsului, de la care plecând am găsit ziua care nare sfârșit? Un înger era, nu om, și t o t u ș i un om care și-a bătut joc de lume și a călcat în picioare pe b
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Odată primită, mintea este aprinsă de lumina harului dumnezeiesc care o învăluie. Omul se unește duhovnicește și trupește cu Dumnezeu și astfel se face prin har un dumnezeu prin înfiere<footnote Idem, Cateheze, p. 186. footnote>. Lumina este semnul curăției, pocăinței și al lacrimilor, căci acolo unde este abundență de lacrimi însoțită de adevărata cunoaștere, acolo este și strălucirea luminii divine: O, lacrimi, care țâșniți din luminarea dumnezeiască, care deschideți însuși cerul și-mi aduceți mângâiere duhovnicească! Fiindcă din plăcerea și
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]