1,760 matches
-
nimic. Până într-un ceas, când dă buzna în bucătărioară și mă găsește singură. Mestecam mămăliga. Ridic melesteul, să mă apăr. El că șvarț, că marț, încerca să mă ademenească pe limba lui, cu mâna întinsă spre mine. L-am pocnit cu melesteul de nu s-a văzut. Nu s-a supărat. Adică n-a scos pistolul să mă împuște, cum mă temeam. Dar părea că s-a amărât rău de tot. S-a dat, așa, vreo doi pași mai înapoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
scaunului său, un ceea ce francezii numesc capot anglais, pe care, începând să-l umfle ca, bunăoară, Serge Gainsbourg, într-o faimoasă șansonetă, acesta luă curând aspectul unui balon imponderabil, cu irizări septemcolore și instabile, de săpun, care, ajuns la apogeu, pocni mustos, dar fără zgomot... Sau cu un zgomot audibil numai auzului de înger. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Le-am spus că am inimă... Emil BRUMARU Le-am spus că am inimă și nu m-au crezut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
în ele. Pur și simplu se joacă. Apropo, pudibonzii, cei slabi de inimă, mironosițele sunt îndemnați să nu citească această carte: e absolut, dar absolut scabroasă, abjectă, pornografică, scatologică, imundă, minunată! Evanghelia după Sanda Marin Pe la 19-20 de ani, fiind pocnit de-un t.b.c. pulmonar, nevoit să stau mai mult timp într-un repaos aproape complet, citeam cărți care nu cereau nici un pic de „tensiune intelectuală“: mari volume cu rețete culinare, de fapt același volum, cartonat, gros, vărzos, slinos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
făcut colțul pe Cuza Vodă, o puștoaică, elevă, înaltă, negricioasă, a scuipat veselă. Curios e că vedeam bucățile albe de salivă, țâșnind în snop din gura ei largă, buzată, cu dinți extrem de albi. Au căzut pe trotuar. Kaștoaca și-a pocnit palmele una de alta și a exclamat bucuroasă: „Ce mă făceam cu tine dacă te nimeream?“. M-am blocat! Nu se prea speriase de eventuala gafă... mă mai și tutuia... Colegele ei, două, cu rucsăcelele în spate, în blugi cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
valea în îngustimea ei, canton cu steagul, rîul un fir, valuri de ilustrate turistice crestele de brazi, copita oilor pe zăpadă în curtea omului, Ilva Mare culmea cu nor, în comunitate întinderea se lasă tot pe biserică, partea umbrită albul pocnește în brazi, încremenind la ceasul amurg de iarnă, nesiguranță pe coaste măsurătoarea trupului pămîntesc, lanțurile de garduri de stinghii, diezi scheletele de fînar, cimitir în partea însorită, Lunca Ilvei închipuirea mai străină, pe cuvîntul locurilor tunel, brazi, pale de pădure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la IMF, cea mai bună, mai muncitoare și mai bătăioasă. S. B.: De asta a fost rejectată, bănuiesc. D. T.: În fine. Bujor a dat atunci cu parul și bine a făcut. Și în ședințe de partid mergea și îi pocnea tare. Bine, că îl avea în spate pe Leonard. S. B.: Ce relație avea Bujor cu Leonard? D. T.: Foarte bună. El intra în casa lui Leonard, nu doar în birou. Toate întâlnirile noastre cu Leonard le organiza Bujor. Dar
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
mă interesa sau unde nu-i interesa pe studenți. Acolo unde simțeam că studenții nu sunt vizați, nu mergeam. Eu am ținut foarte mult la UASCR și nu acceptam să fim loviți, amendați. S. B.: Aici aveau dreptate, v-au pocnit pe bune. La plenara CJ a UTC din 31 martie 198334, ați luat cuvântul și ați spus: "În legătură cu CCTS, transferarea acesteia Comitetului municipal al UTC nu este posibilă deoarece aceasta este finanțată de către UASCR și nimeni nu împiedică tineretul ieșean
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Vorbești prostii, bărbate, spunea nevastă-sa. Eram la ei acasă cu Milica, nevasta-sa, și Dinu dormea dus. Și atunci cine, femeie? -Vreun român, că mai glumești cu muierile lor. Pînă la urmă Goangă nu mai știe cine l-a pocnit, dar la pișcă nu mai suflă cu atîta foc. Costică Cotiugă urmașul lui Erik Cel Roșu Paralel cu rîul Prut șerpuiește un drum vechi de cînd lumea și la fel de bine întreținut ca și acum două mii de ani. Dinspre satul Miorcani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se străduia să învețe figuri noi. N-o mai lungim degeaba! După un an de zile, rezultatul a fost zero barat. Soacra băiatului, ca orice soacră, rîdea și glumea adică: Ei, Natașa, poate trebuie să schimbi cocoșul... Dorel ar fi pocnit-o peste bot, dar... se gîndea la fata lui. Natașa însă a făcut ochii mari cît cepele. Totuși, se opune încă ideilor năstrușnice ale mamei sale. Mamă, eu am un soț pe care îl iubesc. Nu-l voi înșela niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
agresiv și mai prost crescut, adică fără maniere. În ce mă privește, tind spre a-i da dreptate lui, deoarece prin București odată am intervenit într-o bătută a unei țigănci de către un țigan. Revoltat, am îmbrîncit țiganul care o pocnea pe biata femeie și acesta s-a dus pe ghețuș de-a berbeleacul pe scările de la Gara de Nord. La așa o scenă nu se aștepta cea bătută și, ca atare, a sărit să-mi scoată ochii. Noroc am avut că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
discret la gură! Îmi vine să plesnesc de ciudă. Eu sînt cult, om cultivat nu glumă, sportiv, tînăr de perspectivă și cînd am dat s-o sărut pe...proasta asta blondă, Lena, sau cum naiba îi mai spune, m-a pocnit speriată. Ei bine, lasă că o aranjez eu! O să-i descriu babuinul... Ca să le fie tuturor greață de el. Că mie îmi și întrece! Treci la injecție! Un mare gînditor a făcut o afirmație care a șocat o lume întreagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și mă rățoiesc fioros. Ascultă, mă, bețivanule! Bei țuica mea, muncită de mine, de pleașcă. În loc să spui săru' mîna, tu mă crezi... Un prost, bolborosește filozoful. O să vezi tu cine este prost! Stai aici fără să faci nimic pînă o pocni Soarele. De la mine pomană nu mai capeți! Te asigur că o să crăpi de lipsa băuturii, nu de pîrjoleală! După o săptămînă, Vasile Pantalon sorbea tacticos din țuica mea și arunca fumul de țigară în sus. Vorbea încet, tainic: Electronii se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am spune noi, românii. Cu inima strînsă pleacă Héctor cu presimțirea că ceva moare în el. Nevasta, tot nevastă. Diavolul de băiat cere bicicleta doar pentru o tură, prin curte, nu iese în stradă... Dar a ieșit și a fost pocnit zdravăn, iar bicicleta... Mi-au luat-o, au profitat de o nevastă proastă... Héctor plînge ca un copil. N-am văzut atîta amărăciune în sufletul unui om. Cît ar costa o bicicletă? Nu știu, prin piață poate ajunge și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
m și smocul de frunze este tocmai în vîrf. La un metru și jumătate pînă la frunze apar niște teci, sub un înveliș verde. Trunchiul este ca de lemn uscat toacă pînă la zona verde spre vîrf. Învelișul se usucă, pocnește și cade. Apare teaca, e cam de 60-70 cm lungime și groasă cam cît un picior de copilandru. Teaca se usucă și ea și deodată explodează. Din ea iese o inflorescență și o mulțime de flori (ca cele de soc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
telefon și mi se spune că vine taxiul cît ai clipi. Clipesc vreo zece minute. Vecinul, un cubanez amabil, pleacă la serviciu și se oferă să mă scoată din necaz. Mulțumesc infinit, rîd și mă uit la ceas. Bătrîna Ladă pocnește voinicește și, mai ales, scoate fum. Un arc mai îndărătnic nu-i mulțumit că-l turtesc și se încăpățînează să iasă afară cu mine cu tot. Mă mut mai lateral și ceva mă înțeapă îngrozitor. S-or fi rupt pantalonii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe ai mei să mențină dialogul... Ce să mențină? Dialogul, adică să tragă și ei înspre boschete. Eu am făcut un ocol și am căzut peste el. Era doar unul? Nu, erau doi, dar unul a fost nimerit. Deci, îl pocnesc și îl întorc cu fața în sus. Ei, semăna cu dumneata. Cu părul alb și la față era roș, dar roș nu glumă. Uite, ți-ai mai revenit...face el o remarcă. Îl înhaț, îl leg și-l duc la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
avea car / moștenit de la bunicul meu / sărac plugar. / Bani din bancă împrumuta / doi boi buni își cumpăra / și-un ghici de cânepă-n șase-npletea. Tatăl meu era plugar / avea boi, avea și car / Ghici de cânepă avea/ și din el pocnea. / Din ghici tata când pocnea / se pornea boul de cea/ iar carul leneș scârțâia. / Dar la povară când trăgea / Tata boii-și îndemna /Hăis Dumane, cea joiane cea. / Seara când îi adăpa / apă proaspătă le da / cumpăna fântâni-ncet se
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
meu / sărac plugar. / Bani din bancă împrumuta / doi boi buni își cumpăra / și-un ghici de cânepă-n șase-npletea. Tatăl meu era plugar / avea boi, avea și car / Ghici de cânepă avea/ și din el pocnea. / Din ghici tata când pocnea / se pornea boul de cea/ iar carul leneș scârțâia. / Dar la povară când trăgea / Tata boii-și îndemna /Hăis Dumane, cea joiane cea. / Seara când îi adăpa / apă proaspătă le da / cumpăna fântâni-ncet se legăna. Tatăl meu era plugar
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Tata boii-și îndemna /Hăis Dumane, cea joiane cea. / Seara când îi adăpa / apă proaspătă le da / cumpăna fântâni-ncet se legăna. Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici de cânepă avea / Și cu el mândru pocnea / Din ghici tata când pocnea / Se pornea boul de cea / Carul alene scârțâia./ Toamna când plugul ara / Ce mai brazdă răsturna / Cu grâu de aur tata pământul săruta /Grâul după ploaie răsărea / Și creștea, mări creștea / Creștea cum crește primăvara
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Dumane, cea joiane cea. / Seara când îi adăpa / apă proaspătă le da / cumpăna fântâni-ncet se legăna. Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici de cânepă avea / Și cu el mândru pocnea / Din ghici tata când pocnea / Se pornea boul de cea / Carul alene scârțâia./ Toamna când plugul ara / Ce mai brazdă răsturna / Cu grâu de aur tata pământul săruta /Grâul după ploaie răsărea / Și creștea, mări creștea / Creștea cum crește primăvara Dunărea ./ Tatăl meu era plugar
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mai brazdă răsturna / Cu grâu de aur tata pământul săruta /Grâul după ploaie răsărea / Și creștea, mări creștea / Creștea cum crește primăvara Dunărea ./ Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici de cânepă avea / Și mândru el pocnea./ Din ghici tata când pocnea / Se pornea boul de cea / Carul alene scârțâia./ Toamna grâul secera / Snopi pe arie punea/ Boii spice frământa/ Muma grâu în vânt dădea / Vântul pleava vântura/ Bobul curat rămânea. / Tatăl meu era plugar / Avea boi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de aur tata pământul săruta /Grâul după ploaie răsărea / Și creștea, mări creștea / Creștea cum crește primăvara Dunărea ./ Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici de cânepă avea / Și mândru el pocnea./ Din ghici tata când pocnea / Se pornea boul de cea / Carul alene scârțâia./ Toamna grâul secera / Snopi pe arie punea/ Boii spice frământa/ Muma grâu în vânt dădea / Vântul pleava vântura/ Bobul curat rămânea. / Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
scârțâia./ Toamna grâul secera / Snopi pe arie punea/ Boii spice frământa/ Muma grâu în vânt dădea / Vântul pleava vântura/ Bobul curat rămânea. / Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici de cânepă avea / Și mândru din el pocnea. / Din ghici tata când pocnea / Se pornea boul de cea / Carul din roți scârțâia. / Dar la impozit grâu dădea /Perceptorul tot grâu lua / Și aproape cu nimica rămânea./ Banca boii sechestra / Carul pe camătă-l lua / Și cu ghiciul în
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pe arie punea/ Boii spice frământa/ Muma grâu în vânt dădea / Vântul pleava vântura/ Bobul curat rămânea. / Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici de cânepă avea / Și mândru din el pocnea. / Din ghici tata când pocnea / Se pornea boul de cea / Carul din roți scârțâia. / Dar la impozit grâu dădea /Perceptorul tot grâu lua / Și aproape cu nimica rămânea./ Banca boii sechestra / Carul pe camătă-l lua / Și cu ghiciul în mână / Tata rămânea. / Tatăl meu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
tot grâu lua / Și aproape cu nimica rămânea./ Banca boii sechestra / Carul pe camătă-l lua / Și cu ghiciul în mână / Tata rămânea. / Tatăl meu era plugar / Fără boi și fără car / Doar cu ghiciul rămânea / Și eu cu el pocneam. / Din ghici tata nu mai pocnea / Carul nu mai scârțâia / Cumpana fântânii încet se legăna. Din ghici tata nu mai pocnea / Carul nu mai scârțâia / cumpăna fântânii...încet se legăna. CAPITOLUL II Noi date cu caracter literaro-istorice, furnizate de publicistul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]