8,496 matches
-
copiii vor să fie inumani și fac tot posibilul să arate ca atare. Orice ai face e zadarnic și grețos. Totul te scârbește, chiar fără să‑l dai la o parte, dimpotrivă, te scârbesc hârtiile mototolite, chiștocurile de țigară de pe podea, cojile de brânză și de salam, petele de cafea și mai ales cotoarele de măr și sâmburii de portocală. Aceștia sunt cei mai răi. Nu sunt îndepărtați fiindcă e un sentiment frumos să ți se întoarcă stomacul pe dos. Apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de pe atunci. Nici obișnuită, nici copil. Urina i se prelingea fierbinte pe picioare în jos (forța care trage în jos), se îmbibase cu furie în pantalonașii de lână tricotați în casă și căuta neîncetat o ieșire din dezolarea de duminică: podeaua striată a vagonului. Pic, pic, pic. Cu mișcarea unei cumpene de fântână, brațele mamei coboară, trag o bătaie bună, se ridică din nou, apoi iar coboară; gimnastică de întreținere pentru mami, care tocmai s‑a relaxat cum se cuvine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
este cea care produce aceste litere. Nu și‑a găsit o slujbă mai bună fiindcă miracolul economic a trecut pe lângă ea. Acum trece și fiul ei Hans pe lângă ea, fără s‑o bage în seamă și‑și aruncă hainele pe podea. Ai avea nevoie cam des de mâna lui taică‑tău, Hans. Ce noroc că n‑am decât mâna ta, de care o să mă descotorosesc însă curând pentru mâna unei femei pe care o iubesc. Sophie va fi aceea. Am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu mama când are să‑i spună ceva tatei. Spune‑i că‑i iau acuși cârjele și‑o să cadă pe pardoseala de piatră. Vreau să compun o poezie și nu găsesc aici terenul potrivit. Ba da, ai de ales între o podea de cameră țărănească, frumoasă și plăcută, și o pardoseală de piatră, spune Anna, exprimându‑se cam prea popular pentru felul ei de‑a fi. Tata zbiară imediat ca un taur furios și spune că‑i rupe picioarele dacă mai vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
filma momentul, probabil că mi-ar fi ieșit o scenă reușită. Trupurile ne erau transpirate și umezeala lor pătrunse până și cuvertura patului. În momentul În care Akemi a Încercat să se urce pe mine, am alunecat amândoi ușor pe podea și, fără a simți vreo durere, am continuat să ne lingem transpirația și celelalte secreții care ne acopereau trupurile. Apoi am izbucnit În râs și am continuat să ne frământăm trupurile. Curând am Început să mângâi cu degetele conturul acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
desfășura un fel de ritual, cu ore Întregi de lungi confidențe și de exacerbare a simțurilor prin droguri. Începeau prin lingerea reciprocă a picioarelor, apoi ea Își Îndepărta cu mișcări languroase hainele, pentru a se târî apoi la nesfârșit pe podea, În fața lui, cu un vibrator Înfipt În vagin. De ce nu faci dragoste cu mine așa cum se face În mod normal? l-a Întrebat ea odată, la care el nu s-a sfiit să afirme: Dintre toți bărbații și femeile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o Împinsese intenționat deasupra mesei. — Vai, dar ce-ai făcut, Noriko? S-au udat toate documentele!, spuse Keiko Kataoka postându-se În fața fetei și privind-o de sus. Keiko Kataoka era mai Înaltă cam cu opt centimetri. Noriko privi spre podeaua pe care se rostogoliseră cuburile de gheață și culoarea Îi pieri din obraji. Rămase surprinsă de răceala care se citea pe fața lui Keiko Kataoka și Încercă să-i ceară iertare, Însă parcă avea limba legată. Nu reușea să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Era dezgustată de ea Însăși. În mai puțin de cinci minute nu-și va mai aminti de rușinea de acum. — Noriko? Îți dai seama ce-ai făcut? Ai udat documentele acestea foarte importante și ai Împrăștiat cuburile de gheață pe podeaua camerei de hotel. — Îmi cer scuze. O să le strâng pe toate. Vă rog să mă scuzați. În timp ce-și cerea scuze, vocea Îi deveni tot mai ascuțită și izbucni În plâns. Keiko Kataoka Îi făcu vagabondului un semn din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
răspândea dinspre vagin. I s-a spus să-și dea jos bikinii, fără să Înțeleagă ce legătură avea asta cu scuzele pe care trebuia să și le ceară, apoi s-a trezit legată cu un cordon de piele, Îngenuncheată pe podea. Partida de sex a Început Îndată. În acel moment, Keiko Kataoka și-a dat seama că ceea ce Își imaginase mereu Într-un mod abstract era pe cale să se transforme sub ochii ei În realitate. Vagabondul era un bărbat dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o ață roșie din trusa de cusut și m-am jucat cu ea ceva timp. Știați că e Îngrozitor de dureros să ai limba legată? Mie nu putea să-și Înghită saliva și după zece minute i se scurgea pleoscăind pe podea. Bineînțeles, nu putea să scoată nici un cuvânt, decât un geamăt Înfundat și neinteligibil. Însă Își dorea din toate puterile ei să fie pedepsită, așa că orice i-aș fi făcut Îi provoca o plăcere imensă și-și agita fundul În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
spațioasă, care nu avea la intrare nici firmă, nici lumini. Un grup de homosexuali ocupau câteva locuri și beau o băutură alcoolică transparentă. Probabil gin sau vodcă. Localul era mobilat cu câteva mese din furnir subțire și niște scaune pliante, podeaua era murdară, plină de chiștoace de țigări, sticle goale, coji de fructe și alte mizerii care nu-mi dădeam seama ce erau. Homosexualii l-au salutat pe bărbat. El le-a răspuns făcându-le cu mâna. O femeie la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Eram Încă excitat, pofta de sex nu se dădea dusă nicidecum. Secretara lui Gan era o femeie mică și bondoacă, cu fața plină de pistrui, dar eram fermecat de picioarele ei, care se vedeau ieșind de sub rochia albastră, atingând ritmic podeaua. Mi-a revenit brusc În minte discuția despre psihologia și fiziologia unui cimpanzeu care a Învățat să se masturbeze, pe care am avut-o la un curs de cibernetică acum multă vreme. De fapt, discuția nu făcea parte din curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nici tu n-ai nici o treabă, Îmi spuse el cu o grimasă În colțul buzelor. — M-am Întâlnit cu Gan. Yazaki se posomorâ la față la auzul acestor cuvinte și Îmi aruncă o privire urâtă. Apoi Își pironi privirile În podea și parcă aștepta să-și facă efectul aspirinele. Nu părea să aibă chef să vorbească cu mine. Voiam să-i povestesc despre Yama, japonezul pe care-l Întâlnisem pe stradă, și despre asistenții sociali, dar m-am abținut, temându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fiu geloasă, mă gândeam eu. În timp ce mie Îmi treceau toate acestea prin minte, Maestrul a coborât din pat și s-a Îndreptat spre sufragerie. Perdelele erau trase, și În cameră era semiîntuneric, cu toate acestea l-am zărit Îngenunchiat pe podea, căutând ceva. „Ce cauți acolo?“ l-am Întrebat. „Praful de sidef, aur sau argint. Asta caut. Aici trebuie să fi căzut.“ Așezat În genunchi, cu mâinile sprijinite de podea bâjbâia prin Întuneric murmurând: „Ciudățenia naibii!“. „Maestre, nu e nicăieri nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cameră era semiîntuneric, cu toate acestea l-am zărit Îngenunchiat pe podea, căutând ceva. „Ce cauți acolo?“ l-am Întrebat. „Praful de sidef, aur sau argint. Asta caut. Aici trebuie să fi căzut.“ Așezat În genunchi, cu mâinile sprijinite de podea bâjbâia prin Întuneric murmurând: „Ciudățenia naibii!“. „Maestre, nu e nicăieri nici un praf de sidef. E doar retina ochilor noștri de vină!“ Îmi venea să-i spun, dar nu puteam. Priveliștea Maestrului aplecat peste pardoseală, căutând ceva ce nu avea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
știți, de fapt eu sunt un tip foarte slab, de-aia n-aș supraviețui Într-un loc ca ăla. Știți cum arată toaletele de la Auschwitz? Un șir de găuri rotunde așezate una după alta pe o platformă mai Înaltă decât podeaua pentru a putea fi ținute sub observație. Nu sunt așa de puternic Încât să supraviețuiesc dac-aș fi obligat să-mi fac nevoile În asemenea condiții.“ Maestrul continua să vorbească cu o voce abia șoptită, iar Keiko Îl mângâia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Copiii sunt reflectarea bătrâneții. Sunt cel mai rapid mod de a îmbătrâni pe care-l cunosc. Sunt oglinda declinului cuiva. A mea, mai ales. Câinele căscă și sări din poala ei de parcă mai auzise asta de nenumărate ori. Ajuns pe podea, se întinse și fugi la ușă, unde se întoarse și se uită înapoi, în așteptare, la stăpâna lui. Deloc perturbată de spectacolul de mândrie canină fără margini, ea se ridică să lase animalul să iasă din cameră. — Și acum ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care nu auzisem în viața mea. 3 Miercuri, 31 august În zona aflată la sud de Königstrasse, în Wannsee, se găsesc tot felul de clinici și spitale private - de-alea elegante și scumpe, unde se folosește la fel de mult eter pe podele și geamuri ca și pe pacienți. În ceea ce privește tratamentul, există tendința de a fi adepții egalitarismului. Un bărbat poate să aibă constituția fizică a unui elefant african, că ei tot sunt fericiți să-l trateze de parcă ar fi suferit o comoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vreodată făcând pe târfa ucenică, o să am grijă ca tatăl tău să pună bățul pe tine, ai înțeles? — Da, șopti ea, și își trase repede chiloții. Am luat grămada de cămăși vechi și prosoape din locul unde o lăsasem pe podea și i-am îndesat-o în brațe: — Acum cară-te de aici înainte să fac eu treaba asta. Înspăimântată, fugi în hol și afară din apartament, ca și cum aș fi fost Niebelung însuși. După ce am închis ușa în urma ei, mirosul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mă uitam făcea parțial loc unui text care era destinat să desfacă nasturii de la pantaloni. Dacă era să te încrezi în ea, tinerele asistente medicale germane se împerecheau fără mai multă minte decât pisicile maidaneze obișnuite. Becker azvârli revista pe podea și ridică alta. — „Noaptea nunții pentru virgină“, citi el. — Nu e genul dumitale, Herr Becker, zise Helmut. — „Povestea unui dildo“? — Aia nu e rea deloc. — „Violată în U-Bahn“. — A, asta e bună. E o fată în aia cu cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care are de gând să-l cumpere. De neimaginat. Unde îi găsesc și pe puțoii ăștia? — Simplu. Se duc și îi iau cu arcanul pe toți bărbații care poartă pantaloni scurți din piele. Este ceea ce naziștii numesc selecție naturală. Pe podea, în capătul biroului, zăcea cufărul care conținea cadavrul, acoperit cu un cearșaf. Am luat două colete mari și ne-am așezat. Illmann dădu cearșaful la o parte și m-am strâmbat un pic când mirosul de animal de casă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fiecare familie era deja strânsă în așteptare în jurul aparatelor de radio. De la fereastra din față a apartamentului meu puteam vedea că Fasanenstrasse era pustie. Am intrat la mine în camera de zi și mi-am turnat ceva de băut. Prin podea, auzeam sunetul muzicii clasice de la radioul de dedesubt. Un pic de Beethoven asigura începutul și sfârșitul discursurilor de la radio ale liderilor de Partid. Exact cum spun eu mereu: cu cât e mai prost tabloul, cu atât mai ornamentată este rama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de ținut în frâu, iar dacă ai fi reușit vreodată să te urci în șa nu ai fi putut decât să speri că ajungeai până la linia de sosire. — Nu vă dați seama că sunt speriată? zise ea lovind cu piciorul podeaua din lemn ceruit. Nu vreau să fiu de una singură acum. Unde este fiul dumneavoastră, Paul? — S-a dus înapoi la internat. Oricum, nu are decât 10 ani, așa că nu-l prea văd venind în ajutorul meu, nu credeți? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
glezna goală și începu să-l tragă înapoi. Răsucindu-se, el încercă să lovească pentru a se elibera din strânsoarea lui Becker, dar fără folos, iar pe măsură ce Becker trăgea, Lange sărea în jos pe scări pe fundu-i gras. Când lovi podeaua, Becker se înfipse în moaca lui și începu să-l tragă de obraji spre urechi. Când zic să deschizi ușa, deschizi afurisita de ușă! Apoi își puse toată mâna peste fața lui Lange și îl lovi tare cu capul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
foarte, foarte mare, rezulta că și pușcăria de acolo era foarte mare. De fapt, este uriașă. La fel de mare ca un cinematograf mediu, cu excepția faptului că nu sunt scaune. Și nu sunt nici paturi, nici ferestre, nici ventilație. Nu există decât podeaua murdară, gălețile murdare pe post de latrine, barele murdare, oamenii murdari și păduchii. Gestapoul ținea o mulțime de arestați acolo pentru care nu mai era loc pe Prinz Albrecht Strasse. Orpo băga acolo bețivii nopții ca să se bată, să vomite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]