21,807 matches
-
în muguri de simțuri !”(p.11) mereu vie și incitantă, „cu inima la universului. De aceea, femeia „eterna Sentimentul numit iubire este vedere” și o construcție artistică 40 D Lestine iterare originală, foarte apropiată de arta care relevă o gândire poetică profundă. misterul prin imaginea „nopții” care „își poetică a marelui Nichita Stănescu. Ca Metaforele „pustiul tâmplei”, „strada cu frânge gâtul/ șlefuind isteria gesturilor/ și la Nichita, întâlnim unele construcții ochi mari de piatră” și altele oferă o largă cu care
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
și incitantă, „cu inima la universului. De aceea, femeia „eterna Sentimentul numit iubire este vedere” și o construcție artistică 40 D Lestine iterare originală, foarte apropiată de arta care relevă o gândire poetică profundă. misterul prin imaginea „nopții” care „își poetică a marelui Nichita Stănescu. Ca Metaforele „pustiul tâmplei”, „strada cu frânge gâtul/ șlefuind isteria gesturilor/ și la Nichita, întâlnim unele construcții ochi mari de piatră” și altele oferă o largă cu care ne mângâiem trecerea” (strofa indescifrabile pentru cititorul de
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
că fiecare sânge/ își la pământ la cer, de la viciu la baciene. Ca și în alte poeme, în desface încheieturile/ până la lacrimi ” înțelepciune și găsește prilej de emoții „Lieduri”, George Baciu se bazează pe (strofa e.). Nu știu ce înțeleg cititorii, dar poetice și de meditație: „Dincolo de aforisme lirice, originale cugetări eu remarc tristețea poetului că argument e viața, singura întâmplare exprimate într-o formă concisă și „PREZENTUL” nu se poate mândri cu neașteptată ce ne tastează biografia expresivă, cuprinzând adevăruri morale realizări
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
în judecățile sale estetice, pe reține atenția printr-o anumită rigoare în unor idei de suflet și de viață, într-o care le rostește cu competență conținut și formă, prin concentrarea țesătură lirică modernă, propusă didactică. Prin „Gândurile...” sale, ideilor poetice. Vorbind în numele său, judecății estetice și literare. Remarcăm adevărate leacuri de iubire pentru suflet, eul liric exprimă viziuni, sentimente și metafore de mare forță sugestivă poetul adoptă figura de misionar, a cărei aspirații intime, într-o comunicare cu („pleoapa istoriei
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
de a lumea, cu faptele și cu istoria: „ între noi „tăcerea pietrelor”, „ultima draperie” face compatibil absolutul perfecțiunii faptele / și pleoapa căzută a istoriei/ etc.), precum și cuvintele cheie, folosite morale cu puterea cuvântului... peste mâinile întinse/ căutând drumul” ca simboluri poetice ( faptele, drumul, În partea a doua a cărții „Gânduri (Prezent, p.56). Poetul caută să impună memoria, trecerea, sânge, lacrimi). de la Marginea Lumii”, poetul George vestigi i le istoriei prin ruinele Folosind o expresie a marelui filolog Baciu își concentrează
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
ice și simboluri poate fi comparat cu „un donator de verbul „caută”, la timpul prezent, deosebite. sânge la spitalul cuvintelor”, iar prin singurul predicat din strofă, care Iubirea pentru ființa dragă, cheamă poezie contribuie la vindecarea limbii reprezintă cheia demersului poetic. necontenit prezența naturii, participarea române. Vorbind despre „l imba Folosește puține predicate, toate la ei la frământările celor îndrăgostiți: „în însângerată de istorie”, Nichita timpul prezent, tocmai pentru a sugera fiecare dimineață, ochii tăi căprui,/ Stănescu făcea un apel patetic
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
scrie studii de o platitudine lucie. E o impolitețe să scrii fără stil despre stilul lui Barbu, e ca și cum un olog ar analiza iuțeala de picior a unui alergător. Iată, de pildă, maniera sibilinică în care începe studiul „Hermeneutica actului poetic“ al Lăcrămioarei Petrescu: „Fără statistică și fără preocuparea de a include în serie istorică evenimente imponderabile, în tensiune cu evidența care le atestă, mărturie palpabilă a circulației lor materiale, cititorul de poezie românească poate admite că - în sensul transmutațiilor la
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
pretenții rafinate ce parazitează o operă pînă la a-i slei tot farmecul. Din categoria textelor plate care fac din Ion Barbu un obiect de disecție pe cît de savantă, pe atît de fadă la lectură fac parte: „Fenomenologia actului poetic“ de Iosif Cheie-Pantea, „Căi al exhaustiunii“ de Pompiliu Crăciunescu, „Hermeneutica transdisciplinară a Jocului secund“ de Irina Dincă sau „Repere orientative în concepția despre poezie“ de Mircea Tomuș. Textele acestea sunt, fără îndoială, erudite, dar insipide prin ușurința cu care mintea
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
fervoare pentru o poezie a esențelor, în care lumea, epurată de scoria accidentalului, se sublimează într-un spațiu noetic, Ion Barbu nu formulează numai un deziderat teoretic, interesant, desigur, și acesta, ci articulează implicit o propedeutică la propria sa creație poetică, ne sugerează o posibilă cale de pătrundere la sensurile încifrate în simbolurile poeziei sale. Cum însă cercetarea de față s-a vrut doar un preliminariu teoretic la un examen posibil al operei barbiene, vom ilustra cu un singur exemplu gradul
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
o clipă de grație în care intertextualitatea se transformă în intersubiectivitate (și invers)“. A șasea carte de poezie, Nanabozo, conține, concentrat, la scară mică, și romanul Rădăcina de bucsau, dar și deja familiarul carusel literar, al formulelor și al stilurilor poetice diverse. În mod paradoxal, autenticitatea existențială coexistă cu „jocul“ istorico-literar, duhul vital (neo)avangardist cu melancolia alexandrină, într-o poezie căreia cu greu i se poate stabili genul proxim. Cu toate diferențele de rigoare, cred însă că O. Nimigean, în
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
stejarului/ sau la pumnii strînși/ care se desfac încet/ și se-apropie// nu știu cum să-ți explic“ (nu știu cum să-ți explic). tatăl bosonilor, un poem din secțiunea secundă, anunță auto-persiflant maelström-ul final, „discursul diform incapabil să urmeze-o retorică sau o poetică/ paralogic/ întrerupt de gemete și horcăieli de fîsîituri/ adeseori indecente de strigăte și sughițuri/ de repezi aglutinări și/ tăceri succedate de explozii“. Discursul vorticist și extensibil (fragmentele au ca titluri &&&) adună, teoretic, tot ce se poate aduna: pasaje confesive, memorialistice
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
memorialistice, reflecții intelectualiste, note diaristice, prozopoeme, definiții metaforice, scintilații vizionare, videoclipuri psihedelice, dialoguri colocvial argotice, într-o rotație amețitoare a imaginarului și a registrelor, de la banalitatea cotidianului la bizareria suprarealistă, de la cultural și științific la scatologic, grotesc și funebru, de la poetic și diafan, la interjecțional, ironic și sarcastic. În bună măsură, acest continuum de „vorbe“ și imagini, cu multă- multă poezie, amintește de filmul muzical The Wall al formației Pink Floyd. Chiar și „poienița druidică“, văzută la început ca un topos
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia actuală a lui Ion Horea ilustrează un crepuscul al vîrstei pe fundalul unui crepuscul al unei epoci poetice. Epocă începută cu Alecsandri, trecînd prin Șt. O. Iosif, mergînd pînă la Arghezi, Voiculescu, Ion Barbu, Fundoianu, din galeria căreia apare, desprins precum o figură tutelară, Ion Pillat. Finalul acesteia e omagiat nu doar printr-un discurs ce-i captează
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
șovăie însă a o jertfi, intrînd în blînda captivitate a ritmului și rimelor. Vădit, Ion Horea luptă cu golul. Gol al cărui corelativ este, în economia creației, indicibilul. Un mijloc al defensivei îl formează fără doar și poate cultura formulei poetice anterioare, care-i acordă bardului un echilibru, o certitudine că utopia poate fi consemnată ca atare. Altă tactică: rememorarea copilăriei. Ceea ce înseamnă descinderea într-o zonă agrestă, cu specific transilvan. Procedeu de fapt al prozei, care însă are aici rolul
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
dereglare), și care nu e departe de ideea vulnerabilității, e chiar poemul. Obiect el însuși umanizat, capabil să acorde absolvirea, cu alte cuvinte, să șteargă păcate sau vinovății. A doua jumătate a scurtei compuneri lirice (propunând, desigur, una dintre „artele poetice” ale volumului) vorbește despre un poem care ignoră mulțimile, zgomotul, tranzacțiile („târgurile”), umblând, în schimb, prin „țeasta tăcută” - metonimie pentru minte, pentru gândire - loc unde pulsează, precum un element vital, „umbra”, regiunea întunecată, ascunsă, obscură, înzestrată, și aceasta, cu atribute
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
ființei receptarea e hipersensibilă, conectată la cele mai slabe, mai umile semnale venite din afară. Să reținem, așadar, această sugestie, măsurând ponderea răsfrântă în ordinea sufletească a imponderabilelor existenței, sugestie care contribuie din plin la finețea și la calitatea expresiei poetice din culegerea lui Eugen Suciu. Poet obscur și dificil, de școală suprarealistă în nu puține versuri, Eugen Suciu se arată, în schimb, extrem de generos în a-și etala temele principale ale poeziei pe care ne-o oferă. Partea a doua
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
Ea întorcea spre tine ochii vîrstei voastre” (Scenic railway). Dacă pana poetului zăbovește pe încifrarea voluptuoasă, privirea i se îndreaptă spre lărgirea orizontului. O fibră telurică îl cheamă către materialitățile vaste ale lumii ce se întrepătrund cu undele avîntatcomprimate ale poeticii: „Nu opri cîntul! Lasă-l să se spună,/ întins și dîrz, țîșnit dintr-un regat/ fără hotar, dintr-un înaltăparte/ compact ce-ți poate fulgera-n ființă” (Artă poetică). Legăturile cu universul au o severitate care le scutește de insistența
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
materialitățile vaste ale lumii ce se întrepătrund cu undele avîntatcomprimate ale poeticii: „Nu opri cîntul! Lasă-l să se spună,/ întins și dîrz, țîșnit dintr-un regat/ fără hotar, dintr-un înaltăparte/ compact ce-ți poate fulgera-n ființă” (Artă poetică). Legăturile cu universul au o severitate care le scutește de insistența metaforică ori de o discursivitate adjuvantă, acordîndu-le un aspect de basorelief: „Coif în os omenesc - abandonat/ de cine? unde și în care luptă? -/ în poala unei tinere, un craniu
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
obiect o indomptabilă frămîntare, infernalizată printr-o solitudine exacerbată, canibalică: „Acolo, în bezna fără de priviri,/ unul se-aruncă pe altul să-l înghită/ la capătul unei neînchipuite/ singurătăți de foame” (Cîmp de maci). Găsim astfel dovezile unei dedublări a eului poetic. Pe de-o parte avem a face cu un echilibru, cu o caligrafie tranchilizantă de tip romanic, pe de alta cu o turbulență, cu acea „barbarie” indigenă de care se plîngea Cioran, străduindu-se a se „salva” în limba franceză
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
argumentat la o întrebare care s-a mai pus, în cazul poeților care scriu și altceva decât poezie. Și anume: este Gellu Naum un dramaturg, sau doar un poet care scrie și teatru, cu toate semnele distinctive ale acestei „eredități” poetice? Pentru volumul al III-lea, Simona Popescu și l-a asociat, în ipostaza de co-editor, pe Ion Cocora. Care este nu doar unul dintre cei mai buni cronicari de teatru ai ultimelor decenii, ci și promotorul de facto al redescoperirii
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
de tip Ion Vinea, în care revoltei inițiale îi urmează o lentă digestie/ clasicizare, ci de o longevitate a avangardei ca stare de creație. Chiar dacă deconstrucțiile și rupturile, violența și de-tabuizarea trec, în anii ’60, în planul secund al poeticii lui Naum, insurgența artistică rămâne. Și e la fel de vizibilă în teatru, ca și în poezie sau proză. Văd în asta una dintre caracteristicile fundamentale ale artei lui Gellu Naum. Pe de-o parte, creația lui Naum participă, într-un fel
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
la rolul jazzului american în dezbaterile ideologice din perioada războiului rece, cu referiri speciale la poeții din Germania de Est. Avui plăcuta surpriză de a recunoaște printre textele selectate de Divers și pe unele incluse de mine în capitolul Jazz poetic/poesie jazzificată, din volumul Cutia de rezonanță/Eseuri despre jazz din perspectiva culturii actuale, pe care îl publicasem în 1985 la editura Albatros. Alte titluri (și lucrări) interesante și, pe alocuri, provocatoare: Devalorizare monetară și sincopare: ritmul literaturii austriece din
Jazz în cuvânt la Universitatea din Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/2438_a_3763]
-
alte limbi decât engleza (începând de la apariția bossa novei braziliene, la finele anilor 1950, și până azi) e quasi-imposibil de sistematizat. Totuși, am încercat să ofer o clasificare orientativă, pe trei categorii: 1. Expresie jazzistică de tip consacrat, însă articulată poetic conform ethos-ului diverselor limbi (e.g. Predrag Pavlovic Quartet în sârbo-croată, Ewa Bem în polonă, Aura Urziceanu în română, Eliza Mustafazade în azeră, Datevik Hovanesian în armeană, Henri Salvador și Claude Nougaro în franceză, Yildiz Ibrahimova în turcă și bulgară
Jazz în cuvânt la Universitatea din Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/2438_a_3763]
-
o urmăresc de câteva decenii, și un actor, Lari Georgescu, o încântătoare apariție a ultimilor ani. Toți trei au spart zidurile tiranice ale acestui prezent zbuciumat, tot mai greu de suportat, și ne-au deschis porțile altui univers, unde reveria poetică este regină absolută, unde se poate respira în voie, și unde poți și plânge... de bucurie. Nici nu mai țin minte de când nu mi se mai întâmplase așa ceva la un spectacol. Unde puteți pătrunde în această oază de frumusețe? În
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
Angelo Mitchievici Cinefilii își amintesc de filmul lui Fellini cu acest nume, Amarcord, și poate și de faptul că misterios poeticul cuvânt vine din dialectul din Romagna, unde a copilărit regizorul italian, ca efect al pronunțării melodic abreviate a lui „Io-Mi- Ricordo”: „Îmi amintesc”. Amarcord a devenit astfel un sinonim poetic al nostalgiei, nostalgie care impregnează cinefilia autorului unui volum cu
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]