8,144 matches
-
ana, Elena Badea Nemulțumit că Societatea Feroviară de Turism nu și-a onorat atribuțiile, ministrul Transporturilor, Relu Fenechiu, a declarat pentru Mediafax, că instituția, care a funcționat "pentru a satisface poftele și plăcerile unor lideri" va fi desființată, după evaluarea și vânzarea activelor. Există după părerea mea instituții care nu-și mai au rostul. O să mă limitez doar la una dintre ele, pentru că aici situația este foarte clară. Societatea Feroviară de
Vezi ce societate va fi desființată pentru că a "satisfăcut poftele unor lideri" by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/51550_a_52875]
-
după părerea mea instituții care nu-și mai au rostul. O să mă limitez doar la una dintre ele, pentru că aici situația este foarte clară. Societatea Feroviară de Turism, care a funcționat - nu vreau să jignesc pe nimeni - pentru a satisface poftele și plăcerile unor lideri care și-au dorit să meargă, să aibă unde să stea, să se simtă bine, de multe ori fără bani", a declarat ministrul Relu Fenechiu, susținând că a folosit în mod special acest termen, mai larg
Vezi ce societate va fi desființată pentru că a "satisfăcut poftele unor lideri" by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/51550_a_52875]
-
24 noiembrie îi insuflă certitudinea că trebuie să devină scriitor, premoniția îndeplinindu-se cu precizie, chiar dacă la început autorul va trece prin ordalițiul muncii de traducător. În plus, după ce o viață a tradus sonete italiene, carcasa lor rigidă îi insuflă pofta de a evada în largul nostalgiilor evocatoare. Autorul are un ochi clement, de blîndețe retrospectivă, limfa sa curtenitoare fiind în acord cu ochiul cast, doritor de nuanțe sobre, de aceea ultimul lucru pe care i l-ai putea cere e
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
și susținînd idei riguroase. C. D. Zeletin e un spirit vernacular, aplecat spre limba obștei, și nu un visceral, înclinat spre cenestopatii insolite. Atracția față de limbă îi depășește interesul pentru psihologii, cuvintele părîndu-i-se mai vii decît oamenii. E copios în pofta cu care vorbește de termeni, precum „coincidență“, „exaporiți“, „parimie“, „zaimf“, „mătăuz“ sau cutare asonanță poetică. Și e milostiv prin atenția cu care, aplecîndu-se asupra unor fleacuri și mărunțișuri, scoate din ele impresii docte de interes cult. Mai mult, cînd descrie
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
lui cuceriri feminine l-ar vedea jucând cu talent rolul de Casanova - singura opțiune exaltantă rămâne cea imposibil de pus în practică: amorul cavaleresc, platonic, pentru o făptură inaccesibilă. Drept dovadă, iată ce gânduri îl macină după ce a înfulecat cu poftă un borș național la bufetul Palatului de Justiție: „dacă și doamna Alba ar fi aidoma acestei neveste durdulii de restaurator, plină de nuri și de draci și frumoasă-n toată regula, cu care glumesc toți avocații și care-mi aduce
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
unui discurs în esență narativ. Dar numai în interior. Și numai în esență. Ceea ce contează prea puțin. Din punctul de vedere al criticii literare, poezia rămâne o întreprindere de suprafață. Iar suprafața așa arată. Cu poeme aluvionare, înzestrate cu mare poftă de vorbă. Să luăm, de exemplu, poemul titular, Imagini de pe strada Kanta. (Din primul și, de altfel, cel mai rezistent ciclu al volumului. ) Surprinzător cât de aseptice sunt deșeurile împrăștiate în primele versuri. Există gunoaie, dar nu există putrefacție. Există
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
publică. Fiecărei trăsături britanicul îi consacră un capitol, obținînd în final un set de cauze din a căror combinare rezultă nuanțele nefericirii. În chip simetric, logicianul întocmește un tablou cu condițiile care predispun la fericire. Așadar, după patogenie urmează profilaxia: pofta de viață, familia, afecțiunea, munca, interesele impersonale, efortul și resemnarea. Un om perspicace, avînd sub ochi cele două tabele, ar putea să modifice dozajul trăsăturilor spre a căpăta în final o „combinație fericită”. Ce e ingenios la Russell e că
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
publică. Fiecărei trăsături britanicul îi consacră un capitol, obținînd în final un set de cauze din a căror combinare rezultă nuanțele nefericirii. În chip simetric, logicianul întocmește un tablou cu condițiile care predispun la fericire. Așadar, după patogenie urmează profilaxia: pofta de viață, familia, afecțiunea, munca, interesele impersonale, efortul și resemnarea. Un om perspicace, avînd sub ochi cele două tabele, ar putea să modifice dozajul trăsăturilor spre a căpăta în final o „combinație fericită”. Ce e ingenios la Russell e că
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
politice pe care o întruchipează cu aplomb. René Girard e măsurat, lucid și împăcat, de aceea verdictele sale au sfîrșeala sentințelor care cad prea tîrziu, în schimb Vattimo e înfocat, debusolat și senin în aberațiile pe care le rostește cu poftă. Punctul de plecare al discuției stă în constatarea unei evidențe: spiritul Occidentului e pe năsălie și situația nu oferă motive de încurajare in spe. Trăim o secularizare crasă sub imperiul căreia cultura a devenit un cuvînt gol, iar spiritul o
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
o ofensă adusă egalității dintre sexe: de ce neapărat Dumnezeu trebuie să fie de gen masculin și de ce Iisus nu se așază, cu smerenie filială, la dreapta Mamei? În fața unui așa torent de elucubrații sprințare, îți dai seama că cine prinde pofta deconstrucției sfîrșește la balamuc, iar Vattimo e în condiția intelectualului detracat pe care corectitudinea politică l-a adus în stadiul coconului steril. Optica lui e cea a unui hipiot de secol 21 încredințat că omenirea va atinge pacea dacă, desființîndu-se
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
Sorin Lavric După ce a publicat Tragedia Germaniei 1914 - 1945 și Germanofilii. Elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial, două cărți de pe urma cărora Lucian Boia a căpătat o aură ingrată de spirit reacționar, istoricul nu-și dezminte pofta de a contraria și scoate o nouă mostră de interpretare leproasă. „Leproasă“ e acea gîndire care, căzînd în delictul de a nu se supune convențiilor epocii, e repudiată pe motiv de recalcitranță ideologică, urmarea fiind că autorul primește unul sau
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
40). „Problema cu geografiile” e una pe care poetul și-o pune insistent, precizînd că ea a ajuns pînă la postularea unor „geografii interioare” și lamentîndu- se că „Isarul e prea mic”, ceea ce face să fie preferat „fluviul lui Heraclit”. Pofta de exotism e indenegabilă la acest Homo viator, care mărturisește că „mama m-a făcut/ călătorind”. Nebănuite sunt căile Domnului! Una din ele iată că trece pe un bătătorit teren simbolist.
Între credință și simbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5120_a_6445]
-
istorie în deplasare, care ar putea lesne aluneca în manierism și-n plictis, dar se păzește fără cusur. Deși mustește pretutindeni, Odobescu o ține, ca-n Pseudokyneghetikos, pentru sfârșit. Peste năruiri de familii și frângeri de destine, vine cu naturala poftă de viață, înfiptă într-o plătică apetisantă, îndelung curtată de la localnici. Nu altceva i-a împins în arenă pe toți cei care umplu pereții și necropola mănăstirii. O poftă de bine, sfârșită rău. Din care rămâne o morală care- și
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
Peste năruiri de familii și frângeri de destine, vine cu naturala poftă de viață, înfiptă într-o plătică apetisantă, îndelung curtată de la localnici. Nu altceva i-a împins în arenă pe toți cei care umplu pereții și necropola mănăstirii. O poftă de bine, sfârșită rău. Din care rămâne o morală care- și depășește epoca, romantică, a prăbușirilor cu zgomot. O îngăduitoare ironie, recunoașterea aceleia involuntare, a istoriei, ia locul partizanatelor cu date lipsă, sau bine ascunse. Romantismul intră în vacan- ță
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
așezi cu obstinație într-unul singur. Față de aceste încrucișări de umori creatoare, cazul lui Samuil Rosei e monocord și monoton: un meticulos care nu deschide caietul de însemnări decît sub coerciția unei dispoziții prielnice, orice efort de a scrie în lipsa poftei de mărturisire preschimbîndu-se într-un supliciu a cărui expresie se regăsește în forma căznită a notațiilor seci. În genere oamenii care nu au umoare de scriitor se recunosc după aceea că intuiția le precede expresia, asta însemnînd că ei nu
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
continuă la integritatea și intimitatea existenței. Reacția? Asistăm la deplasarea stării civile din real în virtual. Altfel spus, omul migrează dintr-o lume reală agresivă, într-o lume virtuală prietenoasă. Ce faci aici, în această lume virtuală? Îți schimbi după pofta inimii identitatea, cu una nouă, neștitută decât de corespondenții virtuali. Sunt cel puțin 9 programe de socializare virtuală: LinkedIn, Pownce, Twitter, Facebook, Friendster, Hi5, Orkut, MySpace & Ryz. Descarci în computer un progrămel și comunici ce vrei, cum vrei, când vrei
Cât de real este omul virtual by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6662_a_7987]
-
trăsăturile exemplare care îi alcătuiesc profilul, de unde și senzația că toate portretele seamănă între ele, într-atît de emblematice sunt prin excelența lor. Zoe Dumitrescu-Bușulenga nu vede oameni, ci busturi. E o voință de piedestal în tot ce scrie și o poftă de zugrăvire superlativă a personalităților pe care le-a cunoscut. De aceea, proza are netezimi tandre de clișeu elogios, care, după un sfert din carte, devine previzibil. Mai mult, de la un moment dat încolo îți dorești o variație de ton
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
Dacă la începutul relației rupeați hainele de pe voi, iată că a sosit acea etapă mai calmă, în care ți se pare că pofta ta de sex se lasă îndelung așteptată. Simți că nu poți ține pasul cu iubitul tău, care se excită mult mai repede decât tine? Acest lucru e normal, ne liniștesc sexologii, care spun că bărbații se înfierbântă într-un timp
7 secrete ca să-ţi vină cheful de SEX în cinci minute () [Corola-journal/Journalistic/66771_a_68096]
-
decât tine? Acest lucru e normal, ne liniștesc sexologii, care spun că bărbații se înfierbântă într-un timp de 10 ori mai scurt decât femeile, scrie www.eva.ro Vestea bună e că există mici secrete care-ți pot da poftă de sex în doar 5 minute. Află care sunt ele și uimește-ți iubitul cu apetitul tău sexual. 1. Antrenează-ți mușchii Kegel când stai sub duș Seara, după o zi stresantă petrecută la serviciu, sigur că n-ai chef
7 secrete ca să-ţi vină cheful de SEX în cinci minute () [Corola-journal/Journalistic/66771_a_68096]
-
te-a privat de complimente și nu te simți deloc atrăgătoare, roagă-l să-ți spună câteva lucruri care i se par sexy la tine. Sigur că după 5 minute de complimente începi să te privești cu alți ochi, iar pofta de sex te va lua prin surprindere. 4. Fă yoga sau lucrează-ți mușchii abdominali Iată cu ce descoperire ne uimesc cercetătorii Universității din Indiana: sportul ne poate induce o stare de excitare sau ne poate servi orgasmul pe tavă
7 secrete ca să-ţi vină cheful de SEX în cinci minute () [Corola-journal/Journalistic/66771_a_68096]
-
își canalizează preocupările spre integrarea europeană a Albaniei. Acțiunea romanului Panteonul negru (în curs de apariție la Editura Vremea) se desfășoară în mediul toxic al nomenclaturii comuniste albaneze. Kalina, o tânără a cărei frumusețe o transformă în victima sigură a poftelor celor ce dețin puterea, e prinsă într-un vârtej de patimi, de comploturi și de trădări, care îi determină destinul și îi formează - sau, mai curând, îi deformează - caracterul. Remarcată de fiul unuia dintre conducătorii de partid, cedează insistențelor lui
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
în medicină, a creat termenul în 1678, denumind astfel ceea ce s-a considerat a fi o boală. În acea vreme "boala" se manifesta printre tinerii ostași aflați în lungi campanii departe de țara lor. Dorm prost, sunt abătuți, n-au poftă de mâncare, - suna un diagnostic al vremii - inima lor bate neregulat, sunt tăcuți, apatici, singuratici și, în cele din urmă, devin complet nepăsători față de tot ce-i înconjoară". Mai târziu, "dorul de casă" a căpătat sensuri mai largi: aleanul după
„Prezent Trecut, Trecut Prezent” by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/6707_a_8032]
-
și cînd ca George W. Bush să rostească unele fraze care chiar au sens - unul rău, dar suficient pentru a merita combătute." (p. 29) Urmează apoi exemple extrase din tolba cu surprize ale fostului președinte american. E drept, rîzi cu poftă citindu-i enormitățile, dar apoi îți amintești că omul acesta a fost opt ani de zile cel mai puternic om al planetei, și te crucești. O altă victimă predilectă este fostul secretar al Apărării Donald Rumsfeld, care, vrînd să se
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
formă de torus-uri. Da, era perioada aceea numită Războiul Rece când SUA și URSS se uitau cu invidie una la alta peste granițe. Desigur, el se poate să fi fost un simplu cercetător cu bune intenții, iar statul avea o poftă avidă de a sprijini știința pentru a eradica foametea și altele care mai erau. Citește și alte evenimente:
Istoria zilei: 1 martie. Primăvară cu lansare de ziar. () [Corola-journal/Journalistic/67196_a_68521]
-
el oferă o glosolalie de uz propriu, nu un text al experienței alterității și viziunilor existențiale, cum poate ne-am fi așteptat. Scriitorul testează, ca într-un laborator fonetic, intensitatea, timbrul și calitatea sunetelor întrebuințate pentru a-și ilustra insațiabila poftă de a vorbi. Abordarea e lucid asumată. Mai mult, autorul declanșează o polemică implicită cu Marele Maestru în opera căruia cuvântul media între personaje și tragedii. La Shakespeare, iritarea e tradusă în disprețuitorul "Words, words, words!" La Faulkner, tensiunea negativă
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]