3,799 matches
-
persoană pe care am văzut-o a fost Irène. O Irène dezamăgită, nemulțumită, plină de amintirea Mangaliei de altădată, plângându se de o anumită promiscuitate care domnește în societatea ei, chiar și de Mircea, de talentul de a se face poftiți la masă al cuplului P., de libertinajul și „exhibiționismul“ grupului. S-a ocupat de instalarea mea, apoi a plecat să caute grupul. N am mai văzut-o; m-am culcat la 8½ după ce am cinat, singură, la Delureanu. Am dormit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
meargă bine la ea. Serghil Cara-Căz frumos, cap - cap - deștept la ea, mult deștept, draga!“ Apoi adresându-se celorlalte le explica nu știu ce; ele dădeau din cap cu un aer tragic, cu ochii închiși ca Amidée când cânta Cara-Căz. M-au poftit la prânz și duminică sunt invitata lor toată după masa. Ele au fost de fapt cele mai drăguțe. M-au condus cu o mulțime de politețuri și salamalecuri. I-am văzut pe Al. (cei care au vila în care a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vreme, un scriitor, ca să fie scriitor, trebuia să învețe serios gramatică, ortografie și punctuație. Dacă pe lângă asta mai avea și talent, nu era rău. În vremurile de față, chestia din urmă, a talentului, rămâne în suspensie. Completă libertate. Fiecare după cum poftește: să aibă ori să n-aibă talent. Mai hotărât e cu celelalte chestii învechite: gramatică, punctuație, prosodie etc. Hotărât și simplu: au fost, dar astăzi nu mai e nevoie de ele. Această mare descoperire se zice că se datorește în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mică majoritate. Muntenii aduși și cultivați sunt lăsați așa la voia întâmplării, flămânzi, să se ducă pe la căminurile lor, fiecare cum va putea. Zice unul: "Așa? ne dă brânză iute și ne lasă, după ce și-au făcut treburile? Să mai poftească altădată." * [La Botoșani] Ciuleiu, uriaș, moșier care a bătut pe Calman Fișer în mijlocul Dorohoiului, la banchetul ce s-a dat seara după conferință, a fost singurul care a vorbit cum-se-cade cu privire la nevoile țăranului. Alți comeseni: Enășescu (gazda), Ulle, Ciolac, Lazăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am fost deșteptat de sunetele clopotelor, ne-am trezit în lumina mare a soarelui care năvălea pe fereastră. Lăstunii din ajun făceau în stoluri aceleași arcuri în jurul turlei mănăstirei, cu aceleași țârâituri cristaline. Sufragiul ghebos, frate, cu ochi ascuțiți ne poftește la un pahar de lapte. Apoi ne gândim la plecare. Portarul, fratele Costache, cel care eri ne-a întâmpinat cu plecăciuni, cu lingușiri, cu vorbe miorlăite, cu zâmbete, cu subînțelesuri, care s-a propus chiar de la primele vorbe să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Virgil Pop. Vine C. în inspecție, întreabă ce se face acolo. Cere să vadă depozitul de brânză. Simțește un miros puternic de camambert. Ce-i asta? Ce pute așa de urât? Asta-i brânză. Ce fel de brânză? e bună? Poftesc, domnule ministru, vă rog să binevoiți a gusta! I se aduce o bucată. gustă. A! bună, e bună, mă. Câtă aveți? Avem, domnule ministru, cât se vede. Trebe să fie una sută cincizeci kgr. Să se împacheteze și să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vreme, un scriitor, ca să fie scriitor, trebuia să învețe serios gramatică, ortografie și punctuație. Dacă pe lângă asta mai avea și talent, nu era rău. În vremurile de față, chestia din urmă, a talentului, rămâne în suspensie. Complectă libertate. Fiecare după cum poftește: să aibă ori să n-aibă talent. Mai hotărât e cu celelalte chestii învechite: gramatică, punctuație, prosodie etc. Hotărât și simplu: au fost, dar astăzi nu mai e nevoie de ele. Această mare descoperire se zice că se datorește în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
om din popor, plictisit încă de astăvară de atâtea pertractări, mi-a povestit o istorioară pe când eram la Oradea, la granița de vest cum spun cei care țin discursuri. Zice că domnul Iuliu Maniu, tartorul pertractărilor trecute și viitoare, a poftit într-o zi la sine pe un arhitect și i-a cerut un plan de casă. Arhitectul, om expeditiv, i-a alcătuit planul și i l-a adus. Amândoi d. Iuliu Maniu și arhitectul l-au detaliat și l-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mă voi conforma dorinței domniei voastre, domnule președinte. Zis și făcut. Arhitectul se duce la biroul său și modifică planul și devizul, conform dorinței clientului și șefului său. Dar după două zile, domnul Iuliu Maniu dorește să-i vorbească. Îl poftește, arhitectul se prezintă și șeful ca să zic așa îi ține următorul limbaj: Stimate Domn, m-am mai cugetat puțin. Aș dori să fac o modificare în planul asupra căruia ne-am oprit de comun acord. Mă rog. Despre ce e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sa tot două toalete. Bine, acceptă arhitectul, fără entuziasm; rămâne deci după planul prim. Lucrările le-am și început. Ați început lucrările și acolo? se interesează domnul Maniu neliniștit. Da. Bine. Faceți două toalete. Peste alte câteva zile, arhitectul e poftit iarăși la domnul Maniu. De data asta se înfățișează cam încruntat și c-o sumbră hotărâre în privire. Doriți, stimate domnule președinte, să discutăm tot asupra modificărilor cunoscute? Da, dacă lucrul mai e cu putință. Ași dori să revin întrucâtva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
diavolaș (r.t.) pe care îl ține în steclă (r.t.) curături soroc (r.t.) siliște cisla satului (r.t.) poieni gropi de pâne (r.t.) " Molifta ta preute Costandine dela Crămășani, fericită sănătate și tot binele de folos îți poftim dela Domnul-Dumnezeu. Astăzi Duminică toți răzeșii sunt strânși aici la mine pentru purcesul la războiu și să vie molifta ta îndată ca să binecuvintezi poporul. Deci scoală-te și vină, sminteală să nu faci, ca să nu fie pentru Vodă întârziere. Noemvrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sta domnul, înconjurat de boeri. Sta și asculta plângerile poporănilor care la o sută de pași cădeau în genunchi și se tânguiau. Iar domnul le făcea dreptate, cum socotea că e mai bine, și le da drumul. * I. L-a poftit domnul să viziteze palatul, zicând că nu va avea ce vedea străinul care atâtea văzuse cutreerând lumea și curțile. * I. Pentru călătoria de la Iași spre Camenița, a închiriat căruțe mici trase de câte un cal, căruțe așa de ușoare, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mare. * VI. Ziarul expedițiunii lui Soliman asupra Moldovii în 1538 (Hammer (după istoricii turcești)). 9 Iulie plecarea Padișahului din Constantinopoli. 6 Aug. aproape de apa Duna. 7 popas, divan, solii lui Petru vin de-i sărută mâna. Sinan-celebi e trimis să poftească și pe Petru la sărutatul mânii. La 17, Sinan aduce știre că Domnul refuză 21 Aug. Schela Isaccei. Se aruncă pod peste Dunăre și se trece în Moldova. 22 " Popas. Iahiapașaogli din Semendria sosește la oaste. 23 " Divan. Beglii Rumeliei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Amabil, îndatoritor; nu-mi închipui că iese cineva de la d-sa nemulțămit. Aflând că nu vorbesc nemțește și regretând că nu știe d-sa franțuzește, neavând multă părere de rău că nici în limba cehă nu ne putem înțelege, a poftit numaidecât un tânăr "dolmeci", care s-a înfățișat imediat. Il s'exprimait très bien en français și a adăogit și o salutare românească: "Bună ziua, domnule; fost în Rumania cinci zile, vazut frumos capitalu Bucarest." Nu l-am contrazis, cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ale vieții, fiecare în felul său. Scriitorii mediocri lucrează la fel după rețete și șabloane. Dacă Socrate ar fi fost bogat și ar fi dat prânzuri îmbielșugate, apoi magistrații Atenei, în loc să-l otrăvească, s-ar fi socotit onorați să fie poftiți la masa lui. În vreema lui Law, Voltaire își începea istorisirile cu bandiți, printr-o frază devenită celebră: "Era odată un fermier general..." Satira își are justificarea în scopul ce urmărește. Romanul intră adânc în studiul moravurilor, grupelor umane și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
umblă hojma cu urechea sfâșiată. (La Fontaine) Strălucitoare și fragilă ca o oglindă. Înainte de a porni la o treabă, gândește-te la rezultat. N-a uitat decât un lucru coborând în pivniță: să-și ia o lumânare aprinsă. Mai degrabă poftesc o bucată de pâne decât vorbe frumoase. Voltaire: j'ai fait un peu de rien, c'est mon meilleur ouvrage. Cum dai, nu cât dai. Voltaire: La popularité c'est la gloire en gros sous. Plictiseala e fiica uniformității. Critica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Eu nu auzeam și nu băgam de sama nimica. Mă uitam încolo cătră zarea muntelui. 19 Iulie. Partida de pescuit de la Süt-Ghiol, cu Gică, după îndemnul tov. Bocănescu. Vizita de la punctul Mamaia, unde am găsit pescari interesanți și am fost poftiți la ciorbă. Sărăcie Vătrar cociorbă vătrai de fier v. de lemn mire neexistent ac ac bold ac cu gămălie sau de gămălie spelcă ac de cap agrafă ac de siguranță harbuz pepene verde pepene pepene galben murături moare zeamă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o ascult. A venit; mi-a cântat; era mândru îmbrăcată ca muntencele de la apa Bistriței; n-ași putea spune că era frumoasă; dar eu închideam ochii și ascultam versul. Mulțam, zic, place-mi cum glăsuești, de-mi mere la inimă; poftește de bea un pahar de vin cu Mogoș. Ea nu: că nu bea vin, nici alte băuturi de-acestea. Atuncea, mă întorn eu cătră ea, primește din partea mea bumașca asta de douăzeci-și-cinci de lei, și să-mi mai cânți un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de oameni care împresura pe povestitor asculta cu plăcere. Badea Chirilă se întoarse cătră soți clipind dintr-o geană. Povestitorul era încă în aburul ahotei lui, nedesfăcut deplin de farmecul nopții. Iar i-am mulțămit, a adaos ungureanul, ș-am poftit-o la scaunul meu. Vin nu? întreb. Nu! îmi răspunde. Atunci primește încă o hârtiuță de douăzeci-și-cinci de lei cu stema Republicii. Mulțam frumos, îmi răspunde ea. Și să-mi mai zici încă o cântare care să-mi placă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o cântare care să-mi placă și mai mult. Cânt bucuroasă, râde ea. Și își umflă iarăși harmonica și începe iar, pecum paserea. Beau iar un pahar și chiar două cât îi ține viersul. Și când stă, iar o chem: Poftesc să bei măcar o picătură cu mine, zic; iar dacă faci semn cu fruntea că ți-i greață de băutură, poftește și primește încă o bumașcă de douăzeci-și-cinci. Și să-mi mai cânți, ca să mă sui până la Sfântul Petrea, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pecum paserea. Beau iar un pahar și chiar două cât îi ține viersul. Și când stă, iar o chem: Poftesc să bei măcar o picătură cu mine, zic; iar dacă faci semn cu fruntea că ți-i greață de băutură, poftește și primește încă o bumașcă de douăzeci-și-cinci. Și să-mi mai cânți, ca să mă sui până la Sfântul Petrea, în livada raiului. Am mai cerut vin; ea mi-a cântat iar... Precum paserea, observă badea Chirilă, fulgerând din geană. Adevărat, precum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
joc la poarta curții. Se strânge satul la priveală și flăcăii și fetele joacă. Acu într-o Duminică, era un flăcău mai chpeș, curat îmbrăcat, al unei văduve. Cucoana a trimes pe fete să-i spue să vie s-o poftească și pe ea la joc. Flăcăul a venit și s-a închinat la scară și cucoana a coborât și a jucat cu el v-o patru jocuri. Da' juca drept ca Moldovencele." Se uitau oamenii cu mare uimire la asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mă oprește, decent, să continui, și-mi spune că nu-i chiar așa cum cred eu. În urmă cu doi ani s-a oprit la poarta lui o mașină, din care au coborît șeful de post și un necunoscut. S-au poftit singuri în casă și, îndată ce au intrat, i-au cerut „să vadă cărțile”. „Care cărți?”, a întrebat el. „Cărțile legionare”, au răspuns ei. „Nu spun că n-am avut cîndva și cărți politice”, le-a întors-o moșul, „dar, dumneavoastră
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
asigurîndu-mă că totul e așa și nu altminteri. Sînt anunțat că mă va căuta și mătușa Catrina. Așadar, audiatur et altera pars... Am vizitat-o pe mătușa Marința. De data asta mi s-a părut bătrînă și obosită. M-a poftit în casă. Am trecut mai întîi prin tinda ticsită de obiecte vechi, fără importanță, de care refuză să se despartă. Camera în care locuiește nu arată nici ea mai bine; pereții sînt încă nevăruiți, fețuiala a început să se crape
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
știind că „Bunica” e la Lena, iar el a fost singur. „Bine, foarte bine!” și întrucît eu m-am arătat nedumerit, a adăugat: „Sînt mulțumit de felul în care am petrecut-o!” Figura sa e, însă, destul de încordată. L-am poftit să ia prînzul cu mine. M-a refuzat, formal, o dată, apoi a acceptat: „De-o ciorbă cu perișoare chiar mi era poftă!” îl simt flămînd de-a binelea, și mă întristez de singurătatea sa. Aseară, cînd am afirmat că, de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]