4,267 matches
-
trebuie să poată Ia nevoie face față violenței sau chiar lua inițiativa ei. Tudor Vianu și Vladimir Streinu, deși foarte diferiți, erau amândoi de o ținută aulică și academică, ceea ce nu i-a împiedicat să se încaiere odată într-o polemică foarte violentă (în care Vianu a avut ultimul cuvânt, fiindcă era vorba de referințe filozofice, unde era indiscutabil mai tare; profit de paranteză ca să adaug că ultimul cuvânt nu-l are neapărat cel care a vorbit ultimul). Cine eschivează polemica
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
polemică foarte violentă (în care Vianu a avut ultimul cuvânt, fiindcă era vorba de referințe filozofice, unde era indiscutabil mai tare; profit de paranteză ca să adaug că ultimul cuvânt nu-l are neapărat cel care a vorbit ultimul). Cine eschivează polemica și încearcă să împace toate caprele cu toate verzele, acela în nici un caz nu poate fi un critic. Spiritul critic nu e în nici un caz arta de „a o scălda”, oricâtă abilitate și tact ar presupune aceasta. 2. Da, se
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în nici un caz nu poate fi un critic. Spiritul critic nu e în nici un caz arta de „a o scălda”, oricâtă abilitate și tact ar presupune aceasta. 2. Da, se simte, dar ce să facem? Să inventăm artificial teme de polemică? S-a mai făcut asta, mai de mult, și n-a interesat pe nimeni. O polemică răsunătoare se naște dintr-o confruntare reală de atitudini motivate, iar înfruntarea nu se poate rezolva prin soluții de genul „adevărul e la mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de „a o scălda”, oricâtă abilitate și tact ar presupune aceasta. 2. Da, se simte, dar ce să facem? Să inventăm artificial teme de polemică? S-a mai făcut asta, mai de mult, și n-a interesat pe nimeni. O polemică răsunătoare se naște dintr-o confruntare reală de atitudini motivate, iar înfruntarea nu se poate rezolva prin soluții de genul „adevărul e la mijloc”. Lunga și memorabila polemică între Maiorescu și Gherea, chiar dacă azi nici una dintre cele două poziții nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
făcut asta, mai de mult, și n-a interesat pe nimeni. O polemică răsunătoare se naște dintr-o confruntare reală de atitudini motivate, iar înfruntarea nu se poate rezolva prin soluții de genul „adevărul e la mijloc”. Lunga și memorabila polemică între Maiorescu și Gherea, chiar dacă azi nici una dintre cele două poziții nu ne mai pare integral acceptabilă, a fost o confruntare serioasă de principii, profund justificată și necesară în cultura noastră. Tot așa, faimoasa „ceartă a universaliilor” din filozofia medievală
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ceea ce nu e deloc ilegitim, dar nici acestea nu s-au prea înfruntat în mod real (fiindcă, de fapt, nici nu s-au arătat). Acum există un soi de ceartă în jurul lui Călinescu, dar nu are nimic comun cu o polemică; „procălinescienii” nu au nimic comun cu G. Călinescu, ci mai degrabă cu Fouquier-Tinville, iar „adversarii” sau, mai exact, acuzații, nu sunt anticălinescieni”, ci critici independenți care încearcă să-l discute pe G. Călinescu. Polemica fie violentă, fie calmă, e o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu are nimic comun cu o polemică; „procălinescienii” nu au nimic comun cu G. Călinescu, ci mai degrabă cu Fouquier-Tinville, iar „adversarii” sau, mai exact, acuzații, nu sunt anticălinescieni”, ci critici independenți care încearcă să-l discute pe G. Călinescu. Polemica fie violentă, fie calmă, e o formă de viață a culturii și nu se poate înlocui prin simulacre și substituiri. Lipsa ei pentru un timp nu e nefirească dacă nu se datorează unor inhibiții sau lașități. Dar o polemică serioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Călinescu. Polemica fie violentă, fie calmă, e o formă de viață a culturii și nu se poate înlocui prin simulacre și substituiri. Lipsa ei pentru un timp nu e nefirească dacă nu se datorează unor inhibiții sau lașități. Dar o polemică serioasă nu se naște din dorința de a avea faliții noștri. „Hai să polemizăm” (din când în când) nu înseamnă nimic. 3. Știu eu? Nu cred că polemica e un mod de „abordare” și nici că o asemenea „abordare” ar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
e nefirească dacă nu se datorează unor inhibiții sau lașități. Dar o polemică serioasă nu se naște din dorința de a avea faliții noștri. „Hai să polemizăm” (din când în când) nu înseamnă nimic. 3. Știu eu? Nu cred că polemica e un mod de „abordare” și nici că o asemenea „abordare” ar putea fi pe alese, dintre diferite „aspecte”. 4. Nu știu ce poate fi „polemica-spectacol”. Orice mare polemică e spectaculoasă, adică interesează pe foarte mulți, adică îi implică. Dar „polemică spectacol
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
din când în când) nu înseamnă nimic. 3. Știu eu? Nu cred că polemica e un mod de „abordare” și nici că o asemenea „abordare” ar putea fi pe alese, dintre diferite „aspecte”. 4. Nu știu ce poate fi „polemica-spectacol”. Orice mare polemică e spectaculoasă, adică interesează pe foarte mulți, adică îi implică. Dar „polemică spectacol” în sensul de a da o „reprezentație” și a parada în fața unei mulțimi mai mult sau mai puțin indiferente sau amuzate, asta nu e nimic altceva decât
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
îi implică. Dar „polemică spectacol” în sensul de a da o „reprezentație” și a parada în fața unei mulțimi mai mult sau mai puțin indiferente sau amuzate, asta nu e nimic altceva decât „panaramă”. Nu știu nici ce poate fi asta: „polemică de cuvinte”; expresia am mai întâlnit-o în ultimii ani prin reviste, dar nu cred că poate însemna ceva, deși, de nu greșesc, formula îi aparține lui Lovinescu. Polemicii de idei i se opune pamfletul: asta să fie „polemica de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nimic altceva decât „panaramă”. Nu știu nici ce poate fi asta: „polemică de cuvinte”; expresia am mai întâlnit-o în ultimii ani prin reviste, dar nu cred că poate însemna ceva, deși, de nu greșesc, formula îi aparține lui Lovinescu. Polemicii de idei i se opune pamfletul: asta să fie „polemica de cuvinte”? Pamfletul e o polemică nu de idei (dar poate fi totuși în numele unei idei), ci de persoane. Atacul la persoană are proastă faimă, dar nu întotdeauna este ilegitim
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
asta: „polemică de cuvinte”; expresia am mai întâlnit-o în ultimii ani prin reviste, dar nu cred că poate însemna ceva, deși, de nu greșesc, formula îi aparține lui Lovinescu. Polemicii de idei i se opune pamfletul: asta să fie „polemica de cuvinte”? Pamfletul e o polemică nu de idei (dar poate fi totuși în numele unei idei), ci de persoane. Atacul la persoană are proastă faimă, dar nu întotdeauna este ilegitim, fiindcă persoanele pot reprezenta sau discredita ideile. Când o mare
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai întâlnit-o în ultimii ani prin reviste, dar nu cred că poate însemna ceva, deși, de nu greșesc, formula îi aparține lui Lovinescu. Polemicii de idei i se opune pamfletul: asta să fie „polemica de cuvinte”? Pamfletul e o polemică nu de idei (dar poate fi totuși în numele unei idei), ci de persoane. Atacul la persoană are proastă faimă, dar nu întotdeauna este ilegitim, fiindcă persoanele pot reprezenta sau discredita ideile. Când o mare idee e proclamată de o persoană
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
decât „tribulație”. Un tip în genul lui Coriolan Drăgănescu nu poate decât să ragă și să amenințe. Asta nu e pamflet și nici, bineînțeles, polemică. 5. Mijloacele „ideale”? Competența, consecvența, logica, precizia. Bineînțeles, talentul și cultura. Cine se angajează în polemică trebuie să știe la ce se expune. Impostura se menține greu de tot în polemică, fiindcă adversarul, dacă e un adversar serios și nu un simplu compars, nu cruță. A discuta, de pildă, în presă timp de cinci săptămâni despre
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
să amenințe. Asta nu e pamflet și nici, bineînțeles, polemică. 5. Mijloacele „ideale”? Competența, consecvența, logica, precizia. Bineînțeles, talentul și cultura. Cine se angajează în polemică trebuie să știe la ce se expune. Impostura se menține greu de tot în polemică, fiindcă adversarul, dacă e un adversar serios și nu un simplu compars, nu cruță. A discuta, de pildă, în presă timp de cinci săptămâni despre Jean-Jacques Rousseau și a da într-a șasea dovada peremptorie că nici măcar acum, cu această
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
era dragă lui Berdiaev dovedește a nu-l fi citit pe acesta, care (greșit sau nu, e o altă chestie) se îngrozea de această idee și o anunța ca pe un Apocalips. Deci, printre mijloacele „ideale” (dar nu utopice) ale polemicii, ar fi și acesta: între studiu și divinație, a-l prefera pe cel dintâi. august 1973 POEZIA ROMÂNĂ LA 1971 1. Fiți, vă rog, de acord să căutăm împreună genul proxim și diferența specifică, pentru poezie, în general, și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
critic se naște ca Pallas Athena / 95 M. Ungheanu: „Pădurea de simboluri” sau: despre stil / 98 Un pedagog de școală nouă / 102 Conul de umbră / 105 Șicane colegiale / 107 Pentru plăcerea disputei / 110 Ex confusione / 114 Vinovăția spiritului / 117 Temperatura polemicii / 120 Puterea întunericului / 123 „Poezii” de Ileana Mălăncioiu / 130 Avem un Hölderlin! / 133 Ion Sava / 135 II Necesitatea polemicii / 140 Poezia română la 1971 / 144 Necesitatea locului comun / 149 Poezia și proza noastră de azi / 152 Domeniul prozei / 158 III
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
școală nouă / 102 Conul de umbră / 105 Șicane colegiale / 107 Pentru plăcerea disputei / 110 Ex confusione / 114 Vinovăția spiritului / 117 Temperatura polemicii / 120 Puterea întunericului / 123 „Poezii” de Ileana Mălăncioiu / 130 Avem un Hölderlin! / 133 Ion Sava / 135 II Necesitatea polemicii / 140 Poezia română la 1971 / 144 Necesitatea locului comun / 149 Poezia și proza noastră de azi / 152 Domeniul prozei / 158 III Literatură, morală, politică / 166 Despre cultură și civilizație / 179 IV În loc de încheiere (Alain, sau stilul deciziei) / 188 * O mai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Laura Bohannan vrea să le vorbească, cei din Tiv nu au deloc nevoie să aibă acces direct la ea. Cele câteva referințe pe care antropologul le comunică puțin câte puțin le ajung din plin ca să le permită să intervină În polemica dintre două cărți interioare, polemică pentru care piesa lui Shakespeare servește și de o parte și de alta drept pretext. Și cum ei fac referire În principal la cartea lor interioară, intervențiile lor la Shakespeare, ca și cele ale studenților
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
vorbească, cei din Tiv nu au deloc nevoie să aibă acces direct la ea. Cele câteva referințe pe care antropologul le comunică puțin câte puțin le ajung din plin ca să le permită să intervină În polemica dintre două cărți interioare, polemică pentru care piesa lui Shakespeare servește și de o parte și de alta drept pretext. Și cum ei fac referire În principal la cartea lor interioară, intervențiile lor la Shakespeare, ca și cele ale studenților mei În circumstanțe similare, pot
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
este dezagreabil o deprimă.) Μ Omul va rămâne mereu o entitate foarte greu de Înțeles și de explicat, deoarece el este, În același timp, ceva definit, dar și ceva aflat Într-o continuă transformare, devenire. Μ Pentru a Întreține o polemică trebuie să deții fie forța argumentării, fie subtilitatea tactică a incitării orgoliilor partenerului. Μ Când un lucru este susținut cu fanatism, faptul acesta va trezi curiozitatea interlocutorului, dar Îl va face suspicios. Μ Cele mai multe dintre ideile pe care nu le
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
joc, pentru a-și înăspri și radicaliza și mai tare ideile și acuzele. Din 1973 până în 1975, articolele lui Pasolini pentru Corriere della Sera (dintre care o mare parte își găsesc loc în Scrieri corsare) sunt o sursă constantă de polemică și de denunț aspru și direct: împotriva vulgarității burgheziei italiene („cea mai ignorantă din Europa”), împotriva asaltului consumist (omologare feroce de gust și de obiceiuri care îi face pe toți să fie identici, să fie sclavi), împotriva violenței puterii (exercitată
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de competența mea. Eu am, eventual, numai datoria de a-mi exercita critica asupra acesteia, în mod donquijotesc și poate chiar extremist. Care sunt deci problemele mele? Iată una dintre ele, spre exemplu. În articolul care a dat naștere acestei polemici (Corriere della Sera, 10.06.1974), spuneam că adevărații responsabili pentru masacrele de la Milano și de la Brescia sunt guvernul și poliția italiene: pentru că, dacă guvernul și poliția ar fi vrut, aceste masacre nu ar fi avut loc. Este un loc
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sunt și adoptate aceste valori. Astfel încât masele trăiesc noi valori și noi ideologii (clericalismul, pe de o parte, progresismul, pe de alta). Din nefericire, „momentul” acesta de stagnare și de formalitate al PCI este perfect reprezentat de Maurizio Ferrara în polemica sa cu mine, în coloanele oficiosului Unità. E adevărat că atinge niveluri de intoleranță nedemne de un președinte al celui mai mare partid italian. Nici măcar Borghese nu a ajuns niciodată să se-ndoiască de o anumită calitate a culturii mele
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]