3,259 matches
-
a fi o oglindă cinstită a mișcării spirituale contemporane”, încercând, „printr-o critică constructivă și loială, prin înlăturarea oricărei fățărnicii”, să realizeze „rostirea adevărată ce trebuie societății actuale”. Conform acestui program, în cele nouă numere apărute, revista excelează prin spiritul polemic și printr-un ton tranșant, exprimând opinii fără echivoc, corespunzătoare antinomicelor „da” și „nu”. Ilustrativă în acest sens este îndeosebi pagina de mijloc, care găzduiește confruntarea unor puncte de vedere diametral opuse, grupând, sub genericul „Da”, opinii afirmative privitoare la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286635_a_287964]
-
al interpretărilor ei. Confruntând soluțiile alese de el cu sugestiile oferite de critica operei lui Dante, ajunge la o nouă exegeză (plănuită în șase volume), care se oprea asupra aspectelor ignorate sau deformate de „dușmanii” lui Dante, comentatorii. Dincolo de accentele polemice, C. a abordat creația lui Dante în toată complexitatea ei, sesizând legăturile dintre părți și explicând - pe baza datelor furnizate de științele vremii, de astrologie, de istorie - obscuritățile ori aparentele ciudățenii ale poemului. El a fixat ca an al viziunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
colaborator la publicațiile socialiste, față de care V. a manifestat o simpatie deschisă, introduce tematica muncitorească (Minerii). Istoria și critica literară ocupă un spațiu restrâns. V. D. Păun semnează studii de estetică (Despre urât, Despre ridicol și comic), Em. Florescu definește polemic arta decadentă prin idealism și obscuritate, artificialitate și monstruozități (Literatura de astăzi). Singurele contribuții notabile sunt studiul lui N. Iorga asupra lui Grigore Alexandrescu și recenziile sale la volume de Artur Stavri, D. Stăncescu, I. Russu-Șirianu, Z. C. Arbore, Gheorghe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
Bucovina. Simpatiile socialiste ale revistei (se recomandă „Literatură și știință”, se anunță „Almanahul social-democrat”) nu erau pe placul Junimii și nici nu erau apreciate de „Vieața”, condusă de Al. Vlahuță, unde sunt criticați Slavici, căruia i se reproduce, cu intenții polemice, un articol (sub titlul Din filosofia „Vetrei”), și I. L. Caragiale, acuzat de „dispreț ciocoiesc” față de țăran (cu referire la Cum se înțeleg țăranii). Dar Caragiale nu lasă provocarea fără răspuns, demonstrând lipsa oricărei ironii în proza vizată. V. a deschis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
de discuții publice la care am participat, În ultimii ani, pe tema identității transilvane. Ele ating cele mai controversate aspecte ale acestui subiect, cum ar fi regionalizarea, universitatea maghiară sau rolul istoricilor În promovarea naționalismului. Al treilea capitol abandonează tonul polemic În favoarea celui analitic-savant, atacând câteva dintre marile teme de studiu cultivate de istoriografia Transilvaniei, din perspectiva unei istorii a reprezentărilor sociale: imaginea patriei și a Europei, revoluția și sărbătoarea sunt principalele subiecte abordate. Capitolul al patrulea schițează o istorie a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
conformiste, atâta vreme cât Îndemnul tovărășesc „ai grijă cum vorbești!” rămâne, din păcate, Încă actual În viața intelectuală românească. Prin ce se caracterizează cele două curente istoriografice? Primul dintre ele, cel al istoriografiei conservatoare, Încorporează trei tradiții intelectuale: 1) istoriografia romantică, militantă, polemică, de la mijlocul secolului al XIX-lea, al cărei scop principal era promovarea și exaltarea valorilor naționale; 2) istoriografia critică, pozitivistă, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care punea accentul pe restituirea faptelor, așa cum reies ele din litera documentelor, ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
faptului că produsele istoriografice sunt construite de oameni și sunt tributare subiectivității acestora a dus la interesul manifestat față de deconstruirea subiectelor istorice. Este ceea ce face, de exemplu, Lucian Boia, În lucrarea sa Istorie și mit În conștiința românească, provocând reacții polemice cărora le lipsește, din păcate, o minimă comprehensiune față de subiect. „Deconstruirea” sau „demitizarea” sunt, În fond, niște termeni care desemnează operațiuni intelectuale extrem de simple și necesare, practicate peste tot În lume, uneori de foarte multă vreme. Polemicile fără rost Întreținute
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ochii opiniei publice. În schimb, combaterea ideii „autonomiei Transilvaniei”, cot la cot cu vigilenții apărători ai unității naționale, te poate plasa Într-o postură cu adevărat jenantă și, În fond, dăunătoare spiritului public de la noi, copleșit oricum de asemenea mesaje polemice. 3. Încercând să preiau această povară fără alte explicații și justificări, voi aborda În continuare tema centrală a studiului lui Molnár Gusztáv, cea a identității istorice a Transilvaniei, elementul care fundamentează de fapt, În viziunea sa, posibilitatea și necesitatea autonomiei
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ar putea convinge nicicum pe superstițioșii români că În acele zile se poate lucra. Un an mai târziu, un autor român, Toma Costin XE "Costin" (ale cărui idei erau, practic, identice cu ale lui Maior XE "Maior" ), publică o lucrare polemică În care combate afirmațiile savantului străin. El afirmă că practicile religioase ale românilor nu constituie un argument care să le probeze indolența. Dimpotrivă! Afirmația potrivit căreia lenevia românilor s-ar hrăni din păzirea superstițioasă a zilelor de sărbătoare ș...ț
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
conaționalii lor nu puteau fi opriți de la lucru nici măcar În sfânta zi de duminică, iar autoritățile erau nevoite să ia aspre măsuri (precum Mavrogheni XE "Mavrogheni" În Țara Românească), pentru a le mai domoli pornirile laborioase. Este limpede că replica polemică a lui Costin XE "Costin" se Încadra și ea În repertoriul imaginilor subiective generate de discuția În jurul problemei sărbătorilor românești. Fără Îndoială că realitatea era mult mai nuanțată, atât În raport cu stereotipiile defavorabile românilor, cât și În comparație cu pledoariile celor care Încercau
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de generația Școlii Ardelene și de intelectualii romantici de la 1848), imagine pe care am analizat-o pe larg cu altă ocazie, nu poate revendica o asemenea prioritate. Imaginea de sine a românilor a apărut În primul rând ca o replică polemică dată reprezentărilor construite de observatorii străini, percepții considerate ostile și denigratoare. Românii apreciau că aceste imagini aveau funcția de a legitima și de a Întreține dominația exercitată asupra lor de către respectivii străini oprimatori (printre care maghiarii ocupau locul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
tuturor cetățenilor spre același scop, și fericirea cetățenilor, În particular (Împreunându-și mâinile, ca cei care-și dau ajutor reciproc), să fie mai mare. Textul ales nu este unul lipsit de importanță sau reprezentativitate. El face parte dintr-o broșură polemică anonimă, publicată În anul 1812, la Pesta, aparținând, cel mai probabil, lui Petru Maior XE "Maior" . În această lucrare, cărturarul iluminist contrazice o serie de afirmații la adresa românilor, enunțate de geograful Martin Schwartner, afirmații pe care Maior le consideră defăimătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cu privire la români pune În evidență funcția paradoxală pe care o joacă aceasta În relația dintre cele două comunități. Deși ea conține și numeroase aspecte „pozitive” sau „neutre”, ele nu vor fi apreciate ca atare de către români; dimpotrivă, vor stimula reacții polemice și un război reciproc al „imaginilor adversarului”. Cauza acestei neînțelegeri de fond o constituie lipsa de comunicare și de comprehensiune reală, deoarece fiecare Îl apreciază pe celălalt În primul rând prin filtrul unei imagini distorsionante, și nu prin intermediul unei Înțelegeri
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din Principatele Dunărene avea darul să mai diversifice, din punct de vedere social și cultural, această masă uniformă. Concluziile pe care le-am avansat În studiile dedicate deja acestui subiect subliniau faptul că reprezentarea În discuție nu era nici excesiv de polemică și nici predominant negativă, așa cum ne-ar putea lăsa să credem conflictele politice care opuneau elitele românești și maghiare ale vremii. În primul rând, intelectualii maghiari nu acordau românilor o atenție deosebită. Ca urmare, textele referitoare la români sunt destul de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
consemnarea opiniilor străinilor despre noi, databil cel puțin din perioada romantică, a istoriografiei militante, În care se căutau În străinătate referințe cu autoritate, În vederea susținerii dezideratelor naționale. Ea se manifestă, de regulă, În forme superlative (selectarea obstinată a opiniilor laudative), polemice (atacarea virulentă a celor care nu ne-au Înțeles, prezentându-ne Într-o lumină nefavorabilă), sau autocritice (preluarea aprecierilor negative În sensul evidențierii lipsurilor și scăderilor proprii). Se dovedește deosebit de utilă studierea acestor aspecte din perspectiva raporturilor imagine de sine
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și lui John Ruskin, dar și un cronicar dramatic condus de ideea selecției unui repertoriu de autentică valoare artistică pentru scenele românești: Shakespeare, Molière, Oscar Wilde, Bernard Shaw, August Strindberg. Apărător acerb al libertății presei, jurnalist nu lipsit de nerv polemic (intră în confruntare cu Nicolae Iorga, Tudor Arghezi ș.a.), S. s-a menținut mereu în granițele urbanității. A susținut cu probitate și, în cele mai bune pagini ale sale, a realizat un țel de netăgăduită importanță: întemeierea prin cultură, moralitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
creativității, demnității și libertății umane. Deși atât de diferită în rest, opera lui se apropie în concluzii de blagiana Geneza metaforei și sensul culturii. Este propusă o concepție eroică a existenței, cartea pledând cauza valorilor spirituale („gratuite”), care sunt raportate polemic și patetic la condiția omului european modern, aservit valorilor materiale și astfel sărăcit interior. Dezideratele promovate de Existența tragică revin neîntrerupt în celelalte cărți, care sunt culegeri de studii și eseuri despre personalități exemplare și despre probleme puse de societatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289368_a_290697]
-
Pentru că a reprodus aici o insinuantă Respectuoasă cerere guvernului (în care se cerea publicarea genealogiei casei regale, necesară pentru a se evita situația de lezmaiestate), lui Macedonski i s-a intentat un proces de presă. Poetului i se datorează orientarea polemică a ziarului, în duel cu întreaga presă guvernamentală și chiar cu propriul partid, cum și spațiul larg acordat literaturii. În paginile O. se află o mare parte a încercărilor lui de tinerețe, încercări ce nu se disting prea mult de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288531_a_289860]
-
din latină. Simetria primelor cărți constă în aceea că fiecare dintre ele e secționată în 85 de paragrafe. În prima carte dialogală, între Înțelept și Lume, se dă câte un titlu („pont”) fiecărei secvențe, titlu sub care își rostește replica polemică fiecare dintre cele două personaje. Aceleași titluri se păstrează în cartea a doua, numai că ele acoperă precepte biblice și fraze înțelepte pe tema indicată de titlu, drept confirmare a poziției Înțeleptului. Așa cum e conceput de C., Divanul e mult
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
romantici europeni. Astfel, Victor Hugo folosea Historia... pentru ciclul Orientalelor din La Légende des siècles, cum o spune în prefață, iar Byron recursese la aceeași sursă când se documenta pentru poema Don Juan. Opera istorică special dedicată originii românilor, concepută polemic, dar neterminată, este Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, având, după toate indiciile, variante în latină și română. Istoricii, care i-au găsit și scăderi, consideră totuși Hronicul... prima noastră istorie modernă, scrisă cu metodă, de la prolegomenă și până la ultima din cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
patru tipuri de roman politic: romanul justițiar formă a "romanului anchetă, mărturie sau dezbatere, a romanului-reconstituire îndreptat mai ales asupra evenimentelor deceniului șase", romanul ideologic sau romanul puterii (ce apare începând cu deceniul opt), romanul mitic-politic (parabola politică) și romanul polemic, parodic. Astfel, în tipologia lui Marcel Corniș Pop romanul lui George Bălăiță Lumea în două zile se încadrează în categoria romanului mitic-politic (parabola politică), dar și în cea a romanului polemic-parodic. O altă tipologie a romanului politic românesc din perioada
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
românilor cuprinsă Între anii 1850-1918. Exemple În acest sens pot fi contextul Întâlnirii de la Constanța a lui Carol I cu țarul Rusiei Nicolai II sau discursul regelui Carol I În Consiliul de Coroană din 21 iulie/3 august 1914 privind polemicele de intrare a României În război sau menținerea statutului de neutralitate etc. . Manualul publicat de către Editura Cartdidact-Reclama deși cuprinde subiecte similare, unele momente se deosebesc de modul mai sumar de abordare propus de autorii manualului analizat mai sus . În cadrul Temei
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SERGIU MUSTEAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1287]
-
, publicație apărută la București, zilnic, între 10 martie 1922 și 2 aprilie 1923, apoi săptămânal între 8 aprilie și 13 mai 1923. Când iese ca hebdomadar poartă subtitlul „Foaia intelectualității”, iar director devine Tudor Arghezi. Având o pronunțată orientare polemică, N. își propune „să puncteze stările, să deosebească puterile și să le caracterizeze dintr-o înaltă preocupare morală, reflectând într-însa așteptările și năzuințele națiunii”. Rubrici: „Note parlamentare”, „Foițe”, „Ultimele informațiuni”, „Adunările naționale”. Gazeta conține publicistică semnată de Tudor Arghezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288368_a_289697]
-
coerență lăuntrică, sinceritate în analiza simțămintelor, exactitate în descrierea ambianței; arta nu trebuie să aibă de-a face cu politica („frumosul e frumos ori de unde ar fi, independent de timp și de loc”). Vocația lui R. e cronica dramatică. Fire polemică, el își comunică impresiile „verde”, „neted”, fără a menaja pe nimeni, nici chiar o personalitate ca V. Alecsandri. Recunoaște dramelor acestuia calități poematice, nu și disciplina unei construcții dramaturgice, evidentă la I.L. Caragiale, ale cărui comedii sunt prețuite mai mult
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
sînt altceva decît stabiliri ale textelor, transcrieri și traduceri de lucru al căror scop este să facă posibilă o analiză. Luarea în calcul a geneticii este și un antidot pentru ideologia "încheierii textului". Am impresia că, într-un mod desigur polemic, P.-M. De Biasi opune destul de just fundamentele hermeneuticii clasice și știința textelor și documentelor pe care el o numește "critica genetică". Modelului implicit al hermeneuticii care rămîne cel al Cărții și al textului sacru, întemeiat pe glosă și pe
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]