9,887 matches
-
vedea Popescu, Vasile, Atitudinea morală și stimulentele materiale, Editura Academiei, București, 1969, p. 39). footnote>. Conceptul de atitudine a fost folosit pentru prima oară în 1918 de W.I. Thomas și E. Znanaiecki, în studiul lor referitor la atitudinea țăranilor polonezi imigranți în America. De atunci, problematica atitudinilor își face tot mai mult loc în studiile de comportament uman, având un dublu rol metodologic și teoretico explicativ. Într-adevăr, în studiul comportamentelor, managementul resurselor umane trebuie să evite o capcană, aceea
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
din complexul B, cel puțin două au o reală putere antioxidantă. Este vorba despre acidul folic (B9) (vezi pagina următoare) și acidul pantotenic (B5). Cele câteva studii recente despre acidul pantotenic ne vin din Varșovia, de la o echipă de cercetători polonezi, specialiști în biologie experimentală. În mod indirect, acidul pantotenic proteja atât celulele de peroxidarea lipidică, cât și mitocondriile (plămânii celulari) crescând în mod semnificativ nivelul de glutation (vezi secțiunea intitulată „Seleniul” la pagina 169, și capitolul 4). Nu s-a
Vitamine şi minerale pentru sănătate şi longevitate. Antioxidanţii by Frederic Le Cren () [Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
ocupate de defilarea oficială. Cele două parade de 1 Mai aveau loc În zone diferite. ș...ț Autoritățile politice organizau parada lor În jurul Mormântului Soldatului Necunoscut, un simbol militar și patriotic, care făcea parte din patrimoniul simbolistic oficial al statului polonez. Organizatorii paradei contestatare nu puteau utiliza, pentru această ocazie, același spațiu simbolic. ș...ț În mod alternativ, ei au ales vechiul centru al Varșoviei, cu Catedrala și Palatul regal. Acest spațiu, și el sacru pentru națiune, simboliza continuitatea națională și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale exilului românesc: Neagu Djuvara, Dinu Zamfirescu, Radu Câmpeanu, Ion Rațiu, Șerban Budișteanu, Doru Novacovici ș.a. De orientare anticomunistă și antitotalitaristă, revista aduce în discuție, deopotrivă, chestiuni de interes general și comentarii de strictă actualitate: Cacialmaua cu „desființarea” cenzurii, Problema poloneză, Cenzurile „Europa Liberă”, Yalta, un mit politic al secolului XX, Brațul lung al Securității etc. Multe pagini sunt consacrate intervenților și dezbaterilor legate de infiltrarea în exil a agenților Securității, fenomen frecvent în anii ’80. Paginile literare, răzlețe la început
DIALOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286757_a_288086]
-
influențele culturale, economice-sociale, politice, religioase: slavă, pecenego-cumană, medioși neogreacă, turcească, germană, maghiară, italiană, franceză, în succesiunea și stratificarea lor cronologică. Cea mai veche și mai importantă este înrâurirea (influența) slavă (veche slavonă, slavă bisericească și cea mai nouă: sârbă, bulgară, poloneză, ucraineană, rusă). Elementul slav, foarte numeros, după fondul moștenit (latin), este capitolul cel mai cuprinzător al lexicului istoric românesc, parte organic contopită în limba românăacesta a intrat în componența ei în perioada simbiozei româno-slave (secolele VI-XI). După cea slavă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locuitorilor de la Dunăre și Carpați o serie de obligații tributare și care, prin dominația lor, au întârziat apariția statului medieval. Invazia mongolă a șocat lumea creștină, atât în răsărit cât și în apus. Pentru apuseni, după invadarea teritoriilor ungare și poloneze, problema mongolă se punea în mod acut. Organizarea unei riposte generale față de primejdia mongolă a venit din partea papalității, decisă să recupereze terenul pierdut în răsăritul Europei în urma marii invazii și să exploreze extinderea influenței ei în chiar lumea mongolă, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
centrală, după marea invazie din 1241-1242, a avut loc în 1259, când armata emirului Burundai a invadat Polonia, străbătând mai întâi Haliciul. Mongolii au silit pe ruși, cumani și alte populații să-i însoțească în acest atac ce viza orașul polonez Sandomir. În 1260, ei au pătruns în Prusia, unde au angajat lupte sângeroase cu cavalerii teutoni. Noile acțiuni militare mongole au provocat îngrijorare în Ungaria, dar temerile nu s-au adeverit, efectivele lor erau reduse, întrucât principalele forțe ale Hoardei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
său mai mare Ștefan, care s-a refugiat la curtea regelui Poloniei. În schimbul prestării jurământului de credință, în anul 1359 (adică chiar în anul descălecatului !), a doua zi după Sf. Petru și Pavel (29 iunie), o armată alcătuită din călăreți polonezi a fost trimisă spre Moldova, pentru a repune în drepturi pe Ștefan. Oastea poloneză a fost întâmpinată de Petru, în Țara Șipenițului, și atrasă într-o zonă cu păduri întinse și greu accesibile, numite "plonine" (codrii plonini), unde moldovenii a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
jurământului de credință, în anul 1359 (adică chiar în anul descălecatului !), a doua zi după Sf. Petru și Pavel (29 iunie), o armată alcătuită din călăreți polonezi a fost trimisă spre Moldova, pentru a repune în drepturi pe Ștefan. Oastea poloneză a fost întâmpinată de Petru, în Țara Șipenițului, și atrasă într-o zonă cu păduri întinse și greu accesibile, numite "plonine" (codrii plonini), unde moldovenii a prăvălit asupra ei o mulțume de copaci (o Posadă moldovenească). Atacați prin surprindere, polonezii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
premergătoare venirii lui Dragoș, la est de Carpați, puterea a fost deținută de Ștefan, iar după moartea sa, de fiul său Petruurcarea lui pe tron s-a produs la începutul lui 1359 sau în anul precedent, 1358. Așadar, sursele istorice poloneze atestă la est de Carpați, în secolul al XIV-lea, forme superioare de organizare politică, încă înainte de momentul descălecatului. Această realitate politică nu trebuie să surprindă, căci mai sunt și alte indicii asupra existenței, la est de Carpați, a unor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În anul 6867 (1359), a venit Dragoș voievod din Țara Ungurească, din Maramureș, după un bour, la vânătoare, și a domnit doi ani". La fel se exprimă și Letopisețul de la Putna și Cronica sârbo-moldovenească. Însă Cronica moldo-polonă, redactată în limba poloneză, pe baza analelor interne, spune: "Cu voia lui Dumnezeu, în 1352, cel dintâi voievod, Dragoș, a venit ca vânător din Țara Ungurească...la vânătoare după un bour, pe care l-a ucis pe acel râu, Moldova. I-a plăcut această
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de control spre sud până la hotarele Moldovei. Concret, ei (polonezii) aveau nevoie de o ieșire sigură și protejată a drumurilor comerciale spre Dunăre și Marea Neagră. Regele Cazimir III a cooperat cu regele Ludovic I, la est de Carpați, iar pătrunderea poloneză spre sud a fost concomitentă cu infiltrarea ungurească spre est pentru înlăturarea obstacolelor politice de pe drumul comercial ce unea Marea Baltică cu Marea Neagră. Persoana "descălecătorului" a fost identificată în figura lui Dragoș din Bedeu. Cine era acesta? Voievod din Maramureș, menționat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vezi mai sus). După izbucnirea conflictelor civile în interiorul Hoardei, dispăruse primejdia unei contraofensive viguroase mongole anticreștine, iar regatele catolice (aflate în avangarda creștinătății) au încercat să readucă teritoriile extra-carpatice în sfera lor de dominație. Conform surselor istorice, ambele intervenții externe, poloneză și ungară, din 1359, erau îndreptate împotriva formațiunii statale românești din nord-vestul Moldovei (continuare a unei alcătuiri statale mai vechi), dar acestea nu au afectat direct partea de sud-est a țării, aflată sub dominația Hoardei. În aceste condiții, oștile poloneze
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
poloneză și ungară, din 1359, erau îndreptate împotriva formațiunii statale românești din nord-vestul Moldovei (continuare a unei alcătuiri statale mai vechi), dar acestea nu au afectat direct partea de sud-est a țării, aflată sub dominația Hoardei. În aceste condiții, oștile poloneze și cele ungurești nu au intrat în coliziune cu cele mongole în Moldova funcționa, la mijlocul secolului al XIV-lea, un condominium tacit: în nord-vest, polonezii și ungurii (creștini), în sud-est, mongolii (păgâni).32 Tradiția istorică moldovenească, înregistrată de letopisețele slavo-române
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un fiu al lui Dragoș, rămas în Maramureș, sau o rudă apropiată a lui! Această concluzie "îndrăzneață" a lui Panaitescu este întărită, după el, prin descoperirea inscripției de pe piatra de mormânt a lui Dragoș Vodă, scoasă la iveală de istoricul polonez O. Grevka. Dar susținerea lui Panaitescu nu pare verosimilă. Iorga, după ce prezenta momentul întemeierii, conchidea că opera lui Bogdan avea să aibă cu totul altă trăinicie: el a întemeiat Moldova și a făcut dintr-o parte dintre români, moldoveni, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
compilația lui Simion Dascălul - și a lui Miron Costin. De la domnia lui Despot înainte, adaosurile lui C. sporesc în mod considerabil și îmbogățesc cu elemente de informație nouă și interesantă istoria Moldovei. Pentru acestea, cronicarul s-a folosit de izvoare poloneze, neutilizate de predecesorii săi, în primul rând de Miechowski - pentru secolul al XV-lea, și de doi compilatori unguri, care acum erau utilizați întâia dată, pentru istoria Moldovei - W. Bethlen și N. Istvánffy. Letopisețul Țării Moldovei. 1709-1711 cuprinde cronica domniei
COSTIN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
absolvi în 1969. A fost redactor la Agerpres (1970-1989), redactor-șef la Rompres (1990-1992), director al Editurii F.F. Press (1993-1999). Este membru al Uniunii Ziariștilor din România din 1974. De-a lungul carierei a primit Premiul pentru reportaj al Agenției Poloneze de Presă (1987), Premiul pentru comentarii al Consiliului Ziariștilor (1988), Premiul unic pentru proză scurtă al revistei „Familia” (1994), Premiul pentru traduceri al Asociației Scriitorilor din București (1997). A colaborat la „Familia”, „Cronica”, „Iașul literar”, „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul” ș.a.
COVACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286457_a_287786]
-
Viața românească”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Adevărul literar și artistic”, „România maritimă și fluvială” (1931-1933), revistă înființată tot de B., care a îndeplinit și funcția de director ș.a. Din scrierile sale s-au făcut traduceri în franceză, italiană, spaniolă, germană, rusă, cehă, poloneză, maghiară, bulgară, portugheză și chiar în esperanto. Lipsită de vervă spectaculară și de epatante artificii, publicistica lui B. nu conține nici un dram de gratuitate și e străină de vanitatea oglindirii de sine. În spinoasa „chestiune a Dunării”, competența lui, așa cum
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
, Emil (5.V.1880, Suceava - 12.XII.1975, Cracovia, Polonia), istoric literar și traducător polonez. Originar dintr-o familie poloneză din Bucovina, B. și-a făcut studiile liceale la Cernăuți și pe cele superioare la Universitatea „Jan Kazimierz” din Lvov, unde și-a luat doctoratul în filologie și a funcționat ca lector de limbă și literatură română (1922-1939). În timpul războiului
BIEDRZYCKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285734_a_287063]
-
1965. A fost membru al Comisiei de istorie literară a Academiei Polone de Științe de la Cracovia. Încă din perioada interbelică, B. s-a remarcat ca unul dintre principalii promotori ai acțiunilor de cunoaștere a culturii și literaturii române în mediul polonez, prin numeroase studii și traduceri: Literatura rumunska [Literatura română], o primă sinteză a literaturii române de la începuturi până în 1930, inserată ca un capitol aparte în monumentala Wielka literatura powszechna [Marea literatură universală], publicată la Varșovia, în 1933, Zarys dziejow literatury
BIEDRZYCKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285734_a_287063]
-
Schiță de istorie a literaturii române] (1935), însoțită de o antologie, în care versurile mai multor poeți români, începând cu Grigore Alexandrescu, sunt traduse în colaborare cu poetul T. Hollender. Dintre acestea, unele au fost reproduse într-o cuprinzătoare antologie poloneză de poezie românească (Varșovia, 1989). La vremea sa, istoria literaturii române a lui B. a fost foarte bine primită (Gr. Nandriș, în recenzia sa din „Gând românesc”, martie 1935, își exprimă recunoștința „pentru dragostea și priceperea cu care autorul ne-
BIEDRZYCKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285734_a_287063]
-
din comitetul de redacție al marelui Dicționar român-polon (Slownik rumunsko-polski), apărut în 1970. În 1973, a publicat la Cracovia o masivă istorie a polonezilor din Bucovina (Historia Polaków na Bukowinie), cu numeroase materiale inedite, din arhiva personală, referitoare la cultura poloneză în Bucovina și la legăturile cu mediul românesc. SCRIERI: Zwiazki kulturalne polsko-rumunskie, Lvov, 1933; Zarys dziejow literatury rumunskiej, Lvov, 1935; Nikolaj Bălcescu pisarz i rewolucjonista, Cracovia, 1961; Historia Polaków na Bukowinie, Cracovia, 1973. Repere bibliografice: S. Lukasik, Pologne et Roumanie
BIEDRZYCKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285734_a_287063]
-
, Danuta (31.I.1920, Vilnius, Lituania - 20.VIII.1992, Varșovia), prozatoare, traducătoare și eseistă poloneză. Începe Facultatea de Medicină în 1937 la Universitatea din Poznan și o termină în 1943 la București, unde emigrase din cauza războiului. Lucrează apoi, ca medic și director de spital, în sate din Moldova, până în 1945, când se întoarce în Polonia
BIEŃKOWSKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285735_a_287064]
-
Wroclaw. Stabilită la Varșovia în 1949, după 1950 se va dedica literaturii, renunțând la prima profesiune. Colaborează la radio și la periodicele „Żolnierz Polski”, „Glos Pracy”, „Plomyk”, „Nowe Ksiażki”, „Dialog” „Fakty” ș.a. Este vicepreședintă a secției varșoviene a Uniunii Scriitorilor Polonezi (1972-1975), apoi membră a Comitetului Național (1975-1978, 1978-1980). Autoritățile poloneze i-au conferit pentru activitatea literară Premiul Președintelui Consiliului de Miniștri (1978), Crucea de Aur a Ordinului Meritul Cultural (1955), titlul Activist Cultural Emerit (1967), Crucea de Cavaler (1972) și
BIEŃKOWSKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285735_a_287064]
-
dedica literaturii, renunțând la prima profesiune. Colaborează la radio și la periodicele „Żolnierz Polski”, „Glos Pracy”, „Plomyk”, „Nowe Ksiażki”, „Dialog” „Fakty” ș.a. Este vicepreședintă a secției varșoviene a Uniunii Scriitorilor Polonezi (1972-1975), apoi membră a Comitetului Național (1975-1978, 1978-1980). Autoritățile poloneze i-au conferit pentru activitatea literară Premiul Președintelui Consiliului de Miniștri (1978), Crucea de Aur a Ordinului Meritul Cultural (1955), titlul Activist Cultural Emerit (1967), Crucea de Cavaler (1972) și Crucea de Ofițer (1985) ale Ordinului Renașterea Poloniei, iar autoritățile
BIEŃKOWSKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285735_a_287064]