4,456 matches
-
pour frontière" (s. Ven.C.)238. În domeniul organizării interne, se preconiza că instituțiile publice, inclusiv armata, să fie "nationaux polonais"239. Mai mult chiar, deși nu avea cunoștințe despre Constituția de la 3 Mai 1791, tarul era dispus să acorde polonezilor "une constitution libérale, telle à contenter leș désirs des habitants" (s. Ven.C.)240. Oferta tarului era supusă, însă, unor condiții sine-qua-non, prima dintre ele referindu-se la faptul că "le royaume de Pologne soit à jamais réuni à la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
dans un conseil très secret, îl a été arrêté de rétablir le Grand Duché de Lituanie, dont Să Majesté (Alexandru I n. Ven.C.) seră Grand Duc" (s. Ven.C.)249. Rezultatul scontat era acela de a-si atașa "sentimentele" polonezilor "et à leur indiquer leș vues ultérieur y attachées", scop în care urma să fie trimis la Varșovia un emisar, "pour travailler cette vile" (s. Ven.C.)250. Evoluția războiului cu Franța i-a deschis Rusiei calea către "rezolvarea" problemei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
atace Austria. Alexandru I nu s-a grăbit, totuși, să dea curs insistentelor lui Napoleon. Timp în care, o armată austriacă, comandata de arhiducele Ferdinand, a pătruns în Ducatul Varșoviei și a solicitat concursul militar al Prusiei. La rândul lor, polonezii, sub comanda lui Poniatowski, au intrat, în luna mai 1809, în Galiția austriacă, lipsită de armată, unde au fost primiți cu entuziasm de populație care i s-a raliat, astfel că la 23 mai 1809 a ocupat Lwów-ul, capitala Galiției
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
că la 23 mai 1809 a ocupat Lwów-ul, capitala Galiției austriece, unde a fost instalat un guvern provizoriu. Evenimentele din Galiția austriacă s-au repercutat, însă, și asupra provinciilor poloneze anexate de Rusia, în Volhinia și în Podolia 300. Numeroși polonezi din aceste zone s-au înrolat în trupele insurgenților polonezi din Galiția austriacă, astfel încât se profila pericolul că, după cum se temea agentul austriac de la Cernăuți, Duldner, acesta să fi fost semnalul insurecționării întregii Polonii, căderii Austriei și să favorizeze trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
austriece, unde a fost instalat un guvern provizoriu. Evenimentele din Galiția austriacă s-au repercutat, însă, și asupra provinciilor poloneze anexate de Rusia, în Volhinia și în Podolia 300. Numeroși polonezi din aceste zone s-au înrolat în trupele insurgenților polonezi din Galiția austriacă, astfel încât se profila pericolul că, după cum se temea agentul austriac de la Cernăuți, Duldner, acesta să fi fost semnalul insurecționării întregii Polonii, căderii Austriei și să favorizeze trecerea Rusiei de partea 297 Ibidem, p. 391. 298 Ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
partea 297 Ibidem, p. 391. 298 Ibidem, p. 389 și urm. 299 Ibidem, p. 410. 300 Ibidem, p. 411 și urm. Franței 301. Totodată, el mai întrevedea și pericolul că Napoleon să se folosească de ocazia ridicării în masă a polonezilor și să provoace și prăbușirea Rusiei 302, desigur, că mare putere a Europei. Prima lovitură i-ar fi fost aplicată, în cazul devenit probabil, al reconstituirii statului polonez, prin extinderea granițelor Ducatului Varșoviei. De aceea, potrivit lui Rumianțev, rușii erau hotărâți
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
3 iunie 1809, în Galiția, fără a desfășura, însă, operațiuni militare contra austriecilor 310. Din contră, generalii ruși și austrieci au fost în permanență legătură, iar în zona Galiției ocupată de ruși aceștia au restabilit atât autoritățile austriece, înlăturate de polonezii lui Poniatowski, cât și însemnele Monarhiei Austriece 311. A fost nevoie de un nou șoc pentru austrieci care au simțit, e drept, nu imediat, efectele "bunăvoinței" rușilor. La 6 iulie 1809, armata austriacă, comandata de arhiducele Carol, a fost nevoită
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
comerț, încheiat în anul 1766, si a cărui durată de 20 de ani expirase în anul 1786 (cf., Martens, op. cît., p. 435-436). 37 Ceea ce, potrivit opiniei lui Pehr Olof von Asp, explică refuzul Porții Otomane de a acorda azil polonezilor refugiați în Moldova, ca urmare a celei de a doua împărțiri a Poloniei, deși ar fi putut exploata situația în favoarea sa, dar nu a făcut-o de teama "de s'attirer des querelles avec șes voisins", adică rușii; concluzia era
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în acest sens, înainte să fi fost stabilit calmul politic în acea țară. O îngrijorare deosebită provoca, însă, cercurilor conducătoare otomane situația politică din Polonia. Potrivit opiniei înaltului demnitar, o bună parte din responsabilitatea pentru acea situație deosebit de critică revenea polonezilor înșiși, în frunte cu regele lor, Stanislaw August Poniatowski, dar și Curților din Londra și Berlin care nu își respectaseră angajamentele asumate față de aceștia 8, desigur, de susținere a eforturilor de reformare a statului lor. Îngrijorarea provocată de situația politică
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
acel stat care viza instaurarea unui control total asupra lui. Or, "leș vues d'agrandissement de la Russie" (s. Ven.C.)9 pe seama Poloniei nu puteau să nu provoace îngrijorări tuturor vecinilor Rusiei. De aceea, era de părere reis efendi, interesele polonezilor le dictă "de se rapprocher de nous, de faire căușe commune avec la Porte Ottomane et maître un frein à l'ambitions de l'Emperatrice de Russie" (s. Ven.C.)10. 7 Cf., Stanford J. Shaw, op. cît., p. 248
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Rusia, a cărei politică în Europa Orientala era susținută atunci de Prusia și de Marea Britanie. Poartă Otomană nu era, însă, pregătită să înfrunte Rusia în problema poloneză, motiv pentru care evită să adopte o atitudine pozitivă față de cererile numeroșilor emigranți polonezi refugiași în Moldova, deși, potrivit opiniei ministrului plenipotențiar suedez de la Istanbul, Pehr Olof von Asp, ea "auroit puț tirer un grand părți de ces derniers" (s. Ven.C.)13. Și, poate, tocmai pentru a o avertiza asupra consecințelor pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
1789-1799", Saarbrücken, 1989, Ț. 2, 1992, p. 243-244. 13 Cf., raportul lui von Asp, catre cancelarul Suediei, baron von Spaare, din 10 mai 1793, în loc. cît., doc. nr. 8; potrivit unui alt raport al acestuia, din 25 mai 1793, numărul polonezilor refugiați în Moldova, la începutul anului 1793, ar fi fost de 3.000 de persoane, atât militari, cât și civili, pe care Poartă i-a "sfătuit", prin intermediul domnului de atunci al Moldovei, Mihail Suțu, să părăsească teritoriul supus jurisdicției otomane
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Moldovei, Mihail Suțu, să părăsească teritoriul supus jurisdicției otomane; presat și de consulul rus de la Iași, Ivan Ivanovich Severin, domnul s-a conformat, astfel că, la data cand raporta, diplomatul suedez știa că mai rămăseseră în Moldova doar 200 de polonezi, și aceia în curs de a fi fost evacuați (cf., loc. cît.). Bosforul, pentru a intra în Marea Neagră, cu destinația Crimeea. Opoziția Porții a fost, totuși, categorica, în pofida demersurilor comandantului vasului și ale însărcinatului cu afaceri al Rusiei pe lângă Poartă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
dispar, nu sânt în "expansiune". Cred că savanții ăștia s-au țicnit la cap. Am auzit de unul care a vrut să pună Totul într-o ecuație. Să arate că un măr din care tai felii e cât pământul. Un polonez! Până la urmă a înnebunit! Ăștia totdeauna au vrut să arate că sânt mai grozavi decât alții, au format o dietă în care orice deputat putea avea drept de veto asupra majorității. Și atunci inamicul a găsit un trădător care a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fost o idee bună, dar prost aplicată" (Judt, 2005, p. 58). Mai mult decât atât, T. Judt (2005) menționează datele unui alt sondaj datat noiembrie 1946, în care 37 la sută dintre germanii intervievați au răspuns că "exteminarea evreilor, a polonezilor și a altor non-arieni a fost necesară pentru siguranța germanilor". Același sondaj a descoperit că 33 la sută dintre respondenții germani considerau că evreii nu trebuie să aibă aceleași drepturi ca arianii, pentru ca în 1952, 37 la sută dintre respondenți
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de cel formal al produsului artistic din timpul Clasicismului) mișcarea oculta a universului mănat de același principiu viu de acțiune. Sarbiewski și Gracián exprimaseră, cu un veac înainte, această idee, în lumina teologica. Poetul crează așa cum face Dumnezeu", spusese iezuitul polonez 130. "Artă este plenitudinea naturii, ca și cum ar fi vorba despre opera unui al doilea Demiurg", reflexionase conceptistul spaniol 131 (membru al aceluiași ordin religios). La Kant însă, efectul creator este însoțit de unul cognitiv, observă Ernst Cassirer: "Pentru artistul care
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
râdea tot timpul; mai era un domn uriaș, măsurând vreo doi metri și ceva, neobișnuit de gras, extrem de mohorât și taciturn care, evident, se bizuia grozav pe puterea pumnilor săi. Era și un student la medicină; dădea târcoale și un polonez pirpiriu. De pe casa scării se uitau în antreu, dar nu îndrăzneau să intre două dame; Kolea le trânti ușa în nas și trase zăvorul. — Salut, Ganka, ticălosule! Ce, nu-l așteptai pe Parfion Rogojin? repetă Rogojin, ajungând până la ușa salonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Adevărul vorbind, d. Calligari a vorbit de toate în conferința sa numai de nihilism nu, fiind prea superficial și prea ignorant pentru a ști el singur ceva asupra nihilismului. Conferința sa s-au mărginit în vorbe goale asupra unui refugiat polonez mort la Geneva, Cernicevsky. Poliția informată de conferința Calligari a dat un mandat de izgonire contra acestuia, dar care nu avea a fi executat decât în cazul când prințul Orloff, ambasadorul Rusiei la Paris, va adresa guvernului francez vreo plângere
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
două documente istorice foarte remarcabile, cari sunt de o valoare neprețuită pentru istorie și pentru România. Unul din aceste documente este un tractat de alianță încheiat la 1650 între principele moldovean Tudor Stefăniță și regele Carol X, din Suedia, contra polonezilor. Al doilea document este o cronică a mijlocitorului suedian care a fost însărcinat cu încheierea acelui tractat și în care se află o descriere interesantă a stărei de cultură de atunci a Moldovei. Principatul avea atunci o armată bine instruită
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
folclorul universal. Notabile sunt anecdotele din ciclul De-ale lui Nastratin (1974): V. a prelucrat liber, bizuindu-se pe „tenacitatea memoriei”, aproape două sute din cele peste cinci sute de anecdote despre renumitul hoge, consultate în anii 1944-1946 în colecția scriitorului polonez Albert Wesselski. Valoarea inițiativei rezidă nu numai in selecție și în identificarea prototipului printre numeroasele variante în circulație, ci și în limbajul adecvat, accesibil și atrăgător al repovestirii. V. realizează și o tălmăcire a Baladelor lui Villon (1940), căreia i
VERBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]
-
dacă stăpânirea habsburgică s-ar fi menținut și În Oltenia, după episodul efemer dintre anii 1718 și 1739. Poate că influența boierimii oltene la Curte ar fi asigurat românilor din imperiu o poziție privilegiată, comparabilă cu a croaților sau a polonezilor; poate că Argetoianu, marele cinic, ar fi ajuns un politician sobru și echilibrat, lăsând În urmă o memorialistică plină de Învățăminte morale; poate că Titulescu ar fi promovat o politică progermană și nu ne-ar fi ridicat În cap puterile
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ai căror lideri simpatizau cu revoluția maghiară, tot așa după cum sub flamurile colonelului Urban se Înrolaseră și iobagii maghiari din Cluj-Napoca sau Dăbâca. Ce să mai spunem atunci despre cei doi comandanți care Își conduceau oamenii pe câmpul de luptă, polonezul Józef Bem, adept al revoluției maghiare, și polonezul Karl Urban, ofițer credincios În armata imperială? Și atunci care era, de fapt, rolul sentimentelor naționale În motivarea participanților la revoluție, În afara pretenției de a-i eticheta ca „trădători de neam și
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
așa după cum sub flamurile colonelului Urban se Înrolaseră și iobagii maghiari din Cluj-Napoca sau Dăbâca. Ce să mai spunem atunci despre cei doi comandanți care Își conduceau oamenii pe câmpul de luptă, polonezul Józef Bem, adept al revoluției maghiare, și polonezul Karl Urban, ofițer credincios În armata imperială? Și atunci care era, de fapt, rolul sentimentelor naționale În motivarea participanților la revoluție, În afara pretenției de a-i eticheta ca „trădători de neam și țară” pe toți cei care Împărtășeau altă opinie
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
o istorie a imaginilor reciproce româno-maghiare În „cronica oficială” a Europei, așa cum a fost ea imaginată de istoricii ultimelor două secole, românii și maghiarii au format unul dintre principalele cupluri conflictuale ale continentului. Alături de turci și greci, de ruși și polonezi, de germani și francezi, de irlandezi și englezi, maghiarii și românii sunt protagoniștii unei secvențe particulare, dramatică și fascinantă, din epopeea marilor adversități istorice europene. Ca orice construcție istorică, nici această reprezentare nu s-a născut, pur și simplu, din
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de elaborare a miturilor justificative românești și maghiare, după revoluția de la 1848, pornind de la relațiile pe care cei doi competitori le Întrețin cu ideologia romantică franceză. Atât românii, cât și maghiarii Încearcă să profite de pe urma imaginii „bunului sălbatic” din Est (polonez, maghiar sau român), admirat În cultura liberală occidentală datorită autenticității și spontaneității revoluționare de excepție care i se atribuie. De altfel, intelectualii români și maghiari de la 1848 au Înregistrat un succes remarcabil În operațiunea lor de construire și de Întreținere
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]