2,744 matches
-
Prisăci care sântu după mănăsrirea lui Aron Vodă și cu viile de la Dealul Brândzii...însă aceste moșii și vii...le-au fostu dat Duca vodă...la mănăstirea lui Păun care s-au răsipit...Duca vodă văzându că n-a hi pomană,au luat aceste moșii și le-au dat la...Sveti Ioan Zlataust... Ce Duca n-au apucat a faci dires...pe aceste moșii...” Iată-ne din nou în fața lui „Ștefan beizadea, feciorul Radului vodă, ginerele Ducăi vodă.” Dar pentru că m-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
svântă casă...să hie mitropoliei țărăi suptu hramul Streteniia Domnului. Și...cârmuindu-ne și agiutându ne de o am și obârșitu, și o-mpodobitu, și o am înzăstratu,...cu veșminte de odoare, socotit-am și pentru țintirimul acei svinte mitropolii pomana noastră să hie mai largu și mai deschis.” La sfârșitul lecturii, bătrânul, care m-a ascultat cu atenție, a întrebat: „Cine a scris acest zapis dintre dieci?” „Vasile Neagu uricar a scris” - am răspuns eu, citind din zapis. „Văd că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de lipsa morilor, cercând morile pe la Prut și la alte locuri depărtate și socotind odihna și folosul obștii, am făcut aceste două roate de mori aice lângă târgu, în apa Bahluiului; dar pentru stare lor ca să nu se strice această pomană niciodată, am socotit și am dat o roată cu tot vinitul ei să fie a sfintei Mitropolii și o roată să fie a becerului gospod...” „Eu cred că vodă a făcut o treabă gospodărească cu aceste roate de mori.” Da
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dacă știm că un stânjen are opt steri, atunci socoata îi gata. Ar cam fi vreo 1200 de steri (metri cubi) de sare. Ce spui de asta, părinte? Este oleacă de sare acolo. Și unde mai pui că era de pomană... „Cum văd eu, lesne le socotești. Asta însă nu înseamnă că e nevoie să stăm cu mâinile în sân și să ne minunăm, ci trebuie să mergem mai departe. Iaca și hrisovul ista al lui Constantin Nicolae Mavrocordat voievod, din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
soi al lui Grigore Ghica voievod. Acesta, la 10 februarie 1741 (7249), spune: „Facem știre cu acest testament a domnii mele...că, luând aminte domniia mea pentru lipsa apii ce era mai înainte vreme la orașul acesta... săvârșind noi acea pomană, aducând apă denaintea porții Curții domneșt, din care să îndestulează toată obștiia...am așezat ca să aibă fieștecând doi oameni suiulgii pe treaba aceasta, stătători și neschimbați de la slujba haznelii. Și drept aceea, acum, într această dată, aflata-am domniia mea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în biroul de jos al bărbatului meu, la o masă deosebită de ceilalți secretari. Aci vii numai când ești chemată. Era limpede și suprima stânjenirea instalării. Mika-Le ascultă inftrucțiile cu atenție. Perspectiva lefei și a bunului trai îi părea o pomană, și pomenile îi plăceau. Se gândi la muncă - era leneșă - dar nu putea fi cine știe ce greutate. Cu toate că n-o văzuse de atâta timp, Elena abia înainte de a o concedia examina scrutător pe domnișoara Noriea. Ieșită de curând din spital, Mika-Le
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de jos al bărbatului meu, la o masă deosebită de ceilalți secretari. Aci vii numai când ești chemată. Era limpede și suprima stânjenirea instalării. Mika-Le ascultă inftrucțiile cu atenție. Perspectiva lefei și a bunului trai îi părea o pomană, și pomenile îi plăceau. Se gândi la muncă - era leneșă - dar nu putea fi cine știe ce greutate. Cu toate că n-o văzuse de atâta timp, Elena abia înainte de a o concedia examina scrutător pe domnișoara Noriea. Ieșită de curând din spital, Mika-Le era cam
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de joc a lumii, cu soțul mort,în urma unui accident de șantier; cu copii care te-au părăsit, ca pe un gunoi - ce poți face, altceva, decât să te înghesui, odată în lună, la coada stufoasă de la ușa primăriei, pentru pomene de o sticlă cu ulei, un Kg de făină, un pachet de zahăr, un tacâm de pasăre, și două pâini albe. Pe deasupra, până nu demult, pomana se repeta, de douăsprezece ori pe an. Tot de atâtea ori, și mătușa Alba
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
decât să te înghesui, odată în lună, la coada stufoasă de la ușa primăriei, pentru pomene de o sticlă cu ulei, un Kg de făină, un pachet de zahăr, un tacâm de pasăre, și două pâini albe. Pe deasupra, până nu demult, pomana se repeta, de douăsprezece ori pe an. Tot de atâtea ori, și mătușa Alba, se ospăta, cât de cât omenește. De când,însă, bandiții lumii și ai țării au trecut pe ordinea de zi, a vieții, CRIZA, pomenile primăriei au fost
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
până nu demult, pomana se repeta, de douăsprezece ori pe an. Tot de atâtea ori, și mătușa Alba, se ospăta, cât de cât omenește. De când,însă, bandiții lumii și ai țării au trecut pe ordinea de zi, a vieții, CRIZA, pomenile primăriei au fost reduse cu o treime. Și acum, bieții necăjiți, aidoma mătușii Alba, se așează la rând,începând cu miezul nopții, iar, după ivirea zorilor,începe înghesuiala, pentru pachetul oferit din mila cuiva.Către amiază, după ce scapă cu pomana
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pomenile primăriei au fost reduse cu o treime. Și acum, bieții necăjiți, aidoma mătușii Alba, se așează la rând,începând cu miezul nopții, iar, după ivirea zorilor,începe înghesuiala, pentru pachetul oferit din mila cuiva.Către amiază, după ce scapă cu pomana, boțită și vlăguită ca vai de ea, mătușa Alba, printre șirurile de nenorociți ai timpului, se târăște spre casă, ca o rază neagră, prin griul intens al omenirii; se târăște cu pași mărunți, cu privirea impăienjenită, cu mâinile prelungi, ca
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
spurc blestemul meu sfânt, alăturându-l unor asemenea? Nu, niciodată, n-am să spurc, sfântul meu blestem, pentru ăia, care, cum văd, ne ucid,încet dar sigur, pe toți! Mai bine să-mi văd de ce mai am a-mi vedea, pomana primăriei, cu mila-n poartă, sub forma unei făclii. Da. Mai bine așa! NĂVODARII Era pe vremea când armata română tradițională era distrusă, sistematic, cu program dinainte făcut, ordonat, de către străinătate, și, pus, sub papucul NATO. Unitatea 001122 urma să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
grăbesc. Nu, a ripostat norocosul aproape păgubaș. Ia de aici. Pentru că Dumnezeu a voit să fie așa. Câți sunteți la post, la fel, câte cinci mii. Asta, rețineți, e șpagă, bre. Asta nu e de neam de corupție. Asta e pomană din pomană. Că așa e obiceiul, pe la români, și, sigur, nu doar pe la ei. PUNCTUL NEGRU Cum au ajuns, ei, așa, la marginea trotuarului, dincolo de care începeau aleile parcului în care Bunicuîși plimba, zi de zi, nepoțica - o albăstrică, asemeni
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a ripostat norocosul aproape păgubaș. Ia de aici. Pentru că Dumnezeu a voit să fie așa. Câți sunteți la post, la fel, câte cinci mii. Asta, rețineți, e șpagă, bre. Asta nu e de neam de corupție. Asta e pomană din pomană. Că așa e obiceiul, pe la români, și, sigur, nu doar pe la ei. PUNCTUL NEGRU Cum au ajuns, ei, așa, la marginea trotuarului, dincolo de care începeau aleile parcului în care Bunicuîși plimba, zi de zi, nepoțica - o albăstrică, asemeni unor păsărele
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
despărțit. Mulțumindu-le de tovărășie, ei mi-au răspuns cu cuviință : - ...Și nu bănuiți ! UN REVOLTAT Ocupațiile lui Neculai stau în meditație și cerșit. De pe banca din fața haltei se scoală un om cu chipul îmblânzit de hodină ; uneori cere de pomană ; alteori propovăduiește mântuirea sufletelor. Tuleie de păr galben îi frăgezesc obrajii. De sub borul ciupit al pălăriei răsar câteva smocuri spălăcite. Privirile sale sunt atât de șterse încât niciodată nu-ți dai seama încotro se îndreaptă. O improvizație e surtucul peticit
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
care mă gândeam cu un mare respect, deoarece acolo se întîmplau numai lucruri ieșite din comun. Dacă trebuia cumpărat ceva inexistent în Lisa, cum erau bocancii cu care se mergea la biserică sau chifle albe, gustoase, care se dădeau de pomană la înmormîntări, trebuia mers în Făgăraș. Tot acolo se judecau procesele și erau duși bolnavii când sufereau de ceva grav. În Făgăraș se puteau rezolva, credeam eu, absolut toate dorințele. Când un văr al meu, mai în vârstă, a venit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
parohie. Ce-i drept și el trebuia să ajungă devreme la birou, altfel și-ar fi bătut joc de cucernicia nevesti-sii și ar fi Încercat Îndată să dea vina pe Julius. Adevărul e că În ultimul timp Susan căpătase mania pomenilor parohiale, mai ales pentru familiile de oameni săraci de la hipodrom. S-ar fi putut crede că scorpionul Îi injectase cîțiva germeni sacri: Susan renunță complet la frivolitatea obiectelor vechi, ce-i drept nu-i mai rămîneau multe de cumpărat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sîntem acum?“ „Aici, mămico, citește aici...“ Și se priviră zîmbind cu duioșie. Afară, Manuco Îi spuse domnișoară și-i mulțumi pentru moneda cu care-l răsplătise, repede de tot fiindcă tocmai ieșea părintele Aurelio și nu era prost să piardă pomenile, orez cu lapte, trebuia să stea cît mai aproape, uite-al naibii, parcă i-ar fi silă de bani, azvîrle monedele În dreapta și-n stînga, astea-mi pică drept În palmă, sărut-mîna, părinte. Părintele Aurelio se Îndepărtă demn, În timp ce Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aici aveau piscină și protestă furioasă foc, fiindcă masa era pregătită, prea se Întîmpla des, nu era de loc frumos din partea lor! RÎnji la Susan dezvelindu-și dantura stricată. Sălbatica țipa Îngrozitor: pe ea nu o plăteau ca să muncească de pomană! O mulțime de oameni mor de foame În Perú și În casa asta mîncarea se aruncă la gunoi! Susan, Înspăimîntată, spuse că ar fi bine ca tot ce prisosea să le ducă săracilor de la hipodrom și se Întoarse spre Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nici un criteriu pentru alegerea servitorilor. Asta o făcuse să caute o bucătăreasă cunoscută și o fată cunoscută. Fără să-și dea seama așteptase să apară Vilma și Nilda printre servitoarele pe care i le recomanda verișoara ei. Pierduse timpul de pomană. Stînd pe terasa unde le primea de obicei și le examina, Susan hotărî s-o aleagă pe prima care avea să se prezinte În dimineața aceea. Aproape că s-ar fi putut spune că prima care s-a prezentat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la casa mortului. Nici măcar preotul care, de voie, de nevoie, a trebuit să rămâie la căpătâiul răposatului. Bineînțeles, toate aceste guri, mai puțin cea din coșciug, trebuiau hrănite. S-a mâncat și s-a băut tot ce fusese pregătit pentru pomană, s-au pregătit alte bucate, dar și acelea au dispărut de parcă nici n-ar fi fost. În vremea asta, bunicul Gheorghe Crăciun era în sicriul lui, mai frumos și mai natural ca niciodată. În ultimul său zâmbet, cel cu care
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fi, n-o fi bine, asta e! preotul, însă, n-a vrut să bage cadavrul în biserică, a făcut slujba afară, în cimitir, chiar dacă fulgii de nea îi acopereau literele de pe cartea sfântă. Pe urmă, au început să le facă pomenile, lui și nevestei sale. Iată, însă, că, la un an de la toate astea, familia primește un plic burtos, garnisit cu niște timbre străine, viu colorate. Din noianul de litere și cuvinte neînțelese, au deslușit, mai întâi, CANADA, dar nu s-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Înger, îngerașul meu, Am văzut lumina cea adevărată, Veșnica pomenire. Poeziile le făcea Moșul, tatăl lui mamaie. Era mucalit. Îl știi pe Lica Gornel din capătul satului? Lica Gornel, om nebun, a întors căruța în drum și și-a răsturnat pomana în curte la Stana. Lica Gornel râdea, și noi cu el, Stana se supăra. Fiecare după puteri. Povestea se vede peste zi și se face ca un fel de descântec și se zice seara la poartă. Eu o repetam copiilor
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
nepoți le-ai spus povești. Familia, o îndulceai cu dezmierdări Când aveau griji și frământări. O, cât de mult tu ți-ai iubit părinții Și pe perete au icoană ca și sfinții. Ei știu acolo, peste zări străine, Că au pomană de la tine. Iar când va fi la ceas de despărțire, Noi vom rămâne doar o amintire. Mormântul nostru pe veci va fi închis Și vom sfârși ca umbra unui vis Ca prieten știu că-ți este dor De viață, de
Unui prieten by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83185_a_84510]
-
coliva împodobită cu bomboane de ciocolată din Germania, cu banane, cu alte cele. La sfârșitul sfintei liturghii iese în cerdacul din spate cu o tavă cu păhăruțe, pentru folosul cel de obște ale coriștilor, care se împărtășesc din țuica de pomană, zic cuvenitele vorbe care se zic la asemenea momente învăluite în parfumul de rachiu de prune, și pe urmă strânge ce-i de strâns și le dă pe toate crâsnicului, adică omului de servici, care le spală și le pune
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]