10,542 matches
-
aceea nu mă sinchisesc amenințările unuia ca tine. Trebuie însă să mă conving dacă ești sau nu câine, de vreme ce cauți Fata pustiului. -Până nu mă supăr, te invit Dardailă să-mi spui cum pot ajunge la Fata pustiului. -Dacă mai pomenești acest nume, te omor, zise supărat Dardailă. -Dar trebuie s-o duc înapoi în țara ei, unde urmează să se căsătorească cu Marele Căiță. -Pentru ea am dat jumătate din împărăția mea, îi răspunse Dardailă. -Cui ? a întrebat iute Stup
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se datorează faptului că Șerboianu este aproape deloc cunoscut în mediul științific românesc drept un susținător al cremațiunii. Analize detaliate, centrate doar pe activitatea sa, nu au fost concepute, dezvoltate, ci, mai degrabă Calinic I. Popp Șerboianu a fost mereu pomenit datorită activității sale științifice dar și organizatorice printre țiganii români ai vremii sale. Din acest punct de vedere, lucrarea sa, apărută la Paris în anii 30 și dedicată țiganilor, s-a bucurat de atenție atât în epocă, dar, pe de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Ioan Șerboianu cu medalia "Răsplata muncii pentru Biserică", clasa a II-a, alături de mulți alți preoți ortodocși care procedaseră în mod similar 16. Or, nici unul dintre teologii români de mai târziu, istorici ai Bisericii Ortodoxe Romane, menționând episodul, nu îl pomenesc în dimensiunea sa reală, rezumându-se la o prezentare parțială și subiectivă a evenimentelor. O confirmare a originii arhimandritului apare în revista Flacăra Sacră, când, publicându-se însemnările și impresiile celor care vizitaseră Crematoriul Cenușa în așa-zisa "Carte de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
porecle de femei și bărbați, descântece, credințe și superstiții sau elemente de medicină populară. Însă aceste preocupări etnografice nu au mai fost continuate. Se pare că și în corespondența lui Nicolae Iorga cu Sextil Pușcariu, Calinic Popp Șerboianu apărea menționat, pomenit în legătură cu evenimentele din 1907 și viitoarea sa calitate de student, cu toate că se utiliza în corespondență numele de Popescu și nu de Popp20. Este vorba despre două scrisori expediate de Pușcariu 21, în care cerea informații despre Popescu Șerboianu, care ceruse
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
atenția lui Tudor Arghezi. Acesta publica în 191132, în binecunoscutul său stil plin de ironie, un articol critic la adresa unor apucături din rândurile preoțimii ortodoxe, legate atât de obiceiurile unor înalți prelați, cât și a unora de rang inferior. Se pomenea și de cazul unui student teolog la București, care ar fi luat parte la "luptele... de la circ". Calinic Șerboianu, menționat ca diacon, îl ruga pe scriitor să nu tragă concluziile asupra întâmplării, deoarece va veni cu explicații mai târziu; "adică
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
periodic în țară. Pe de altă parte, ambele evenimente enunțate mai sus arată continuitatea arhimandritului în activitatea sa de implicare în viața societății, de altfel o constantă a ceea ce a reprezentat ca personalitate. În 1928, Calinic I. Popp Șerboianu este pomenit din nou de către Tudor Arghezi. Este vorba despre faptul că arhimandritul, împreună cu alt arhimandrit, Dionisie Lungu, fuseseră trimiși de mitropolie la poliție, arestați și apoi expediați la Mânăstirea Căldărușani. Vina lor era, conform lui Arghezi, că prin gazeta lor bisericească
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Astfel, Șerboianu achiziționase în 1907, în calitate de student la teologie, și mai târziu în 1909, un Triod, miscelanee, tipicon, un manuscris cu învățături și îndreptar pentru duhovnic, cuprinzând regulile adecvate ale spovedaniei și cum să canonească păcătoșii. Unele dintre acestea sunt pomenite ca aparținând ulterior bibliotecii mânăstirii Căldărușani. Moare în 1941, fiind înmormântat în cimitirul Bellu, dar în 1948, conform lui Gheorghe Bezniconi, osemintele sale sunt deshumate și incinerate la Crematoriul Cenușa din București 89. Din păcate, nu am putut identifica sursele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe o asemenea direcție, ar putea reprezenta doar o simplă și periculoasă speculație. Decesul său a fost consemnat și în ziarul Universul, unde s-a publicat un necrolog de către familie, semnat de tatăl său, fratele și nepoții. În necrolog este pomenit ca fiind arhimandrit si se precizează și data înhumării în cimitirul Bellu din București, adică 19 februarie 194190. Probabil data decesului său a fost 16 sau 17 februarie 1941. Decesul său a fost perceput ca o gravă pierdere de către cremaționiști
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ar fi fost și firesc) preciza acest lucru: este vorba despre notița biografică conturată asupra arhimandritului de către Lucian Predescu în a sa Enciclopedie. Studiul lui Drăgulin mai ridică însă o chestiune importantă privind activitatea lui Șerboianu asupra tematicii cremațiunii. Acesta pomenea faptul că arhimandritul ar fi publicat sub pseudonimul C. Mirmillo o serie de articole în diversele reviste cu care a avut colaborări. Pseudonimul Mirmillo era unul potrivit pentru exprimarea unor atitudini radicale, acesta desemnând un tip special de gladiator din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ani ca preot la Crematoriul Cenușa. Cu toate că nu mai făcea parte din cadrul clerului ortodox, Calinic Popp Șerboianu a semnat articolele sale din revista Flacăra Sacră cu titulatura de arhimandrit, ținând cont de precedentele sale monahale. De asemenea, cremaționiștii români îl pomeneau utilizând aceeași titulatură. Cu certitudine această situație se poate explica prin două elemente: pe de o parte, prin faptul că acești cremaționiști adoptau, în mod public, un discurs anticlerical și nu unul anti religios sau anti ortodox. Aceasta era o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cadavrului. Se preciza însă, în mod suplimentar, că aceste servicii erau "ținute foarte solemn și în un cadru demn și maiestos, fără graba care jignește sentimentele religioase"106. Dacă raportul de activitate al Societății Cenușa pentru anul 1937 nu-l pomenește de Șerboianu, cel pentru anul 1938 o face, evocându-i pe scurt activitatea, în termeni elogioși: "Adunarea mulțumește, prea distinsului arhimandrit Calinic Popp Șerboianu, pentru râvna înălțătoare și felul cu totul distins și impresionant cu care oficiază serviciile religioase și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
râvna înălțătoare și felul cu totul distins și impresionant cu care oficiază serviciile religioase și pentru munca de lămurire religioasă și canonică ce o duce, prin scris și grai viu, pentru justificarea și îndreptățirea cremațiunei"107. În același raport era pomenit, din nou în mod elogios, și Emil Borinski, ce săvârșea de șapte ani servicii religioase pentru mozaici. Celor doi li se adresau mulțumiri imediat după ce se exprima deplina gratitudine față de primarul Bucureștiului de atunci Victor Dombrowski pentru ajutorul dat dezvoltării
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și eticei religioase a tuturor credințelor și pentru a sintetiza filosofia vieții în fața realității crude a finalului inevitabil"112. Șerboianu trimitea astfel o propunere care sintetiza crezul său cremaționist: "toate sunt cenușă, țărână, umbră!"113 Flacăra Sacră a continuat să pomenească în paginile sale ecourile articolelor arhimandritului asupra cremațiunii. Cea mai relevantă dintre acestea ar fi o informare publicată în noiembrie 1936, când cititorii revistei erau informați că "forurile superioare bisericești"114, ca urmare a activității lui Șerboianu în cadrul mișcării cremaționiste
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
onorific la Înalta Curte de Casație etc. Însă abia din martie 1935 începea să fie specificat în necrologurile publicate în revista Flacăra Sacră, faptul că arhimandritul oficia slujba religioasă în Capela Crematoriului Cenușa 198. Până la acel moment, necrologurile publicate nu pomeneau decât faptul că urma să aibă loc o ceremonie religioasă la Crematoriu, fără a pomeni numele celui ce o săvârșea. În numerele ulterioare celui din februarie 1936 se preciza limpede că arhimandritul oficia slujba înmormântării pentru cei ortodocși. Totuși, faptul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
specificat în necrologurile publicate în revista Flacăra Sacră, faptul că arhimandritul oficia slujba religioasă în Capela Crematoriului Cenușa 198. Până la acel moment, necrologurile publicate nu pomeneau decât faptul că urma să aibă loc o ceremonie religioasă la Crematoriu, fără a pomeni numele celui ce o săvârșea. În numerele ulterioare celui din februarie 1936 se preciza limpede că arhimandritul oficia slujba înmormântării pentru cei ortodocși. Totuși, faptul că discursul ținut de către Șerboianu este unicul pe care l-am identificat până acum, rostit
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ales numai ceia ce a fost bun în această tradiție, așa cum recomandă și Sf. Apostol Pavel, celor ce-l întrebau, dacă e bine sau nu să țină ceia ce au moștenit de la strămoși"200. Formula de armonizare pe care o pomeneam o regăsim și la finalul discursului când arhimandritul încheia cu "Ușoară fie-ți cenușa!..."201, adaptând străvechiul tipar al "țărânii", cu practica incinerării. Deși aparent ar fi semnificativă doar ca informație, certificând prețuirea de care se bucura arhimandritul printre adepții
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care fusese anchetat disciplinar de către autoritățile bisericești)208. În consecință autoritățile bisericești erau îndemnate să dea dosarul lui Ianculescu "soc. "Cenușa", pentru ca administratorii noului sistem de călătorie pe lumea cealaltă, să știe cine le dă binecuvântarea ultimă"209. Șerboianu este pomenit, în termeni foarte critici, și într-un articol publicat în 1933 tot în Glasul Monahilor de către Ioan (Irineu) Mihălcescu, la aceea oră decan al Facultății de Teologie Ortodoxă din București 210. Semnificativ este faptul că această poziție se înregistra înainte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sau rea credință Am rezumat textual împrejurarea, în care au fost rostite de Dumnezeu cuvintele: Țărână ești și în țărână te vei întoarce și am mers cu povestirea Creațiunii, până la moartea lui Adam, despre a cărui îngropare Scriptura (Biblia) nu pomenește absolut nimic. Așadar se vede clar, din toată povestirea, că Dumnezeu, când a rostit cu mâhnire cuvintele de mai sus, le-a rostit nu având în vedere lutul în care acea să fie îngropat Adam și care habar nu avea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cuvintele din Biblie: "Iată însăși Biblia scris că " Nu pedepsește Domnul" și că "nu este Dumnezeu": ori, acestea cu adevărat sunt scrise acolo, dar ele sunt în legătură cu omul "cel rău" și cu "nebunul". Mergând mai departe, vom spune că Biblia pomenește de "îngropare" pentru prima dată, în Cap. XV v. 15 din Geneză, când "Cuvântul Domnului" a vorbit lui Avram "într-o vedenie". "Tu vei merge-n pace la părinții tăi: vei fi îngropat după o bătrânețe fericită". De aici înainte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
său va lua pe cel mort să-l ardă, ridicându-i oasele din casă și va întreba pe cel din fundul casei: "Mai este cineva cu tine?" acela va răspunde: Nimeni..." iar celălalt va zice "Tăcere!" căci nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!" Rezultă deci din aceste citate și rămâne bine stabilit. Că Evreii întrebuințau, de la Avram încoace, atât înhumarea, cât și incinerațiunea. Când vom trata despre "Diverse feluri de nimicire ale trupului omenesc după moarte se va vedea de ce
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în cult, căci până la el domnea datina, care, nici ea nu era pretutindeni la fel. Din cele arătate vedem că focul la Evrei ocupa primul și cel mai de cinste loc, în desfășurarea vieții lor religioase. Dacă Sf. Scriptură nu pomenește nimic, în ceia ce privește felul distrugerii corpului omenesc, în intervalul de timp de la Adam până la Sara, cea dintâi soție a lui Avram, îngropată în peștera Macpela, din ogorul lui Efron, o face din motivul, că erau mai multe feluri
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ne vorbește Sf. Scriptură, întrebuințai focul, ca să arză pe pruncii lor, pe care-i aducea ca jertfă, idolilor. Sunt de acord cu confrații mei preoți că Sf. Scriptură, ca și biserica noastră de astăzi, care se luptă cu diferiții sectanți, pomenește, aproape la fiecare pas, rătăcirile la care căzuseră Evreii, adoptând mulțimi de zei și zeițe (idoli), cult împrumutat de la neamurile vecine sau conlocuitoare de altarele cărora se practică cel mai neomenos ritual. Astfel Sf. Scriptură ne amintește de rătăcirea religioasă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Viorel Achim, Țiganii in istoria României, Editura Enciclopedică, București, 1998, pp. 128-130; 132. 3 Într-un referat al Direcției Generale a Poliției din 16 noiembrie 1937 referitor la implicarea lui Calinic I. Popp Șerboianu în organizarea țiganilor din România se pomenește faptul că la aceea dată acesta era preot la Crematoriul "Cenușa". Lucian Năstasă și Andrea Varga au vehiculat anul 1938 ca fiind ultimul în care acesta și-a desfășurat activitatea la crematoriu. Minorități etnoculturale. Documente. Țiganii din România (1919-1944), volum
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sunt totuși foarte fragile, și e un miracol că la capătul istoriei tumultuoase a mănăstirii, care a sfârșit prin a servi drept loc de refugiu pentru patrioții greci în timpul revoluției, drept cazarmă și drept casă de nebuni, mozaicurile de care pomeneam au reușit să supraviețuiască până în zilele noastre și, după amplele restaurări de la sfârșitul secolului, să li se înfățișeze oamenilor acestor vremuri în toată splendoarea lor de odinioară. A restaura înseamnă a reda integritatea materială a unei opere de artă, sau
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
artei și al culturii în general, filozofia este subminată din interior prin faptul că, încetând a se înfățișa ca o teorie generală a cunoașterii și, astfel, a subiectivității transcendentale ca atare și în structurile sale cele mai profunde, ea se pomenește redusă la o reflecție asupra cunoașterii științifice prezentate ca singura valabilă: ea a devenit epistemologie, sau, mai bine spus, dat fiind că știința care se face constituie reflecția autentică a științei asupra ei înseși, o simplă istorie a științelor. La
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]