3,008 matches
-
a mulțumit să spună un „Inchallah!“1 enigmatic și neliniștit. Patru zile mai târziu treceam prin trecătoarea Corbilor, pe o vreme simțitor mai rece decât aș fi presupus pentru luna octombrie în care ne aflam. Când a trebuit să facem popas pentru noapte, gărzile au așezat tabăra într-o mică vale dintre două dealuri, trăgând nădejde să afle astfel adăpost împotriva vânturilor înghețate ce suflau dinspre munții Atlas. Alcătuiră un cerc de corturi grosolane, în mijlocul cărora se înălța cortul meu, adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
noi, iar eu am aflat foarte curând cumplitul motiv. Surprinse de viscol, gărzile și cămilele pieriseră înghițite de gheață. Când m-am apropiat, mi-am dat seama că bunurile căzuseră pradă jefuitorilor, iar trupurile, animalelor mâncătoare de stârvuri. Locul de popas al caravanei mele nu era decât tristețe și ruină. Am avut prezența de spirit să nu mă arăt afectat nici de moartea oamenilor pe care îi angajasem, nici de pierderea avutului meu. Îmi dădusem într-adevăr seama, încă de la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a doua zi. Adesea, în timp ce stăteam adâncit în gânduri, îmi aminteam versete, mai cu seamă pe cele din surata juncii, care evocă îndelung Kaaba. „Am așezat Locuința Sfântă pentru ca ea să fie refugiul și adăpostul oamenilor, și am spus: luați popasul lui Avraam ca loc de rugăciune.“ Buzele mele murmurau cuvintele Celui-de-Sus, ca pe vremea Marii Recitări, fără să mă bâlbâi și fără să schimb nimic. „Spuneți: Credem în Dumnezeu și în ceea ce ne-a fost trimis din Cer nouă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cabină ca să verse toate lacrimile pe care și le ținuse până atunci. * * * De cea de-a doua spaimă, Nur a avut parte la Djerba, o lună mai târziu. Însă, de data asta, n-am văzut-o plângând. Ne opriserăm pentru popasul de noapte și, nu fără neplăcere, părăsisem pentru o vreme scândurile mișcătoare ca să merg cu Abbad pe uscat. În plus, eram curios să cunosc un pic insula aceea a cărei viață plăcută îmi fusese mult lăudată. Ea a aparținut mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu mai trăisem astfel, o săptămână după alta, într-un oraș în care nu se înalță chemarea la rugăciune, marcând timpul, umplând spațiul, liniștind oameni și ziduri. Trecuse o lună de când fusesem închis la castel. După neplăcuta traversare și nenumărate popasuri, fusesem debarcat, fără Abbad, pe un chei din Neapole, cel mai populat oraș italian. Apoi dus singur la Roma pe uscat. N-aveam să-mi revăd tovarășul decât trei ani mai târziu, în niște împrejurări ciudate. Eram tot în lanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Livius! Tânărul meu prieten avu un aer triumfător. Fără să zică nimic, reîncepu să meargă, cu un pas atât de ferm încât abia mă țineam după el. O jumătate de oră mai târziu, când se hotărî în sfârșit să facă popas, lăsasem hăt-departe îndărătul nostru ultimele ulițe locuite, aflându-ne în mijlocul unui maidan uriaș. — Aici era Forumul roman, inima cetății antice, înconjurat de cartiere pline de viață; azi i se spune Câmpul Vacilor! Iar în fața noastră, vezi muntele Palatin, și colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atârnă vreo 150 de kilograme, îi ia piciorul în mână și o învârte ca pe un titirez. — Doamne. — O mie de dolari bucata. O să arate bine pe nota de cheltuieli. Recreere, Slick. Ce părere ai? Am putea să facem un popas acolo. Sună excelent, dar cred că eu o să sar peste. Dacă preferi marfă neagră, e un loc pe Madison. Ethiopia. Te duci acolo, da? Și ce urmează... Nu mă interesează. Oricum, diseară am o întâlnire. — A, da? Cineva pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mea de țintă m-a azvârlit până la capătul timpului meu. Toată viața mi-am trăit-o dând cu capul înainte, într-un ritm disperat. Acum vreau să mai încetinesc și să privesc cu luare-aminte la peisaj, și să fac un popas sau două. Vreau niște puncte și virgule. Poate că Martina va fi marea mea stavilă... Eu nu mă pot schimba, dar viața mea poate. Simpla proximitate poate face totul pentru mine. Poate că s-ar putea ca eu să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la granița dintre Sonth Kensington și Earl’s Court fără nici un incident; nimeni de la punctul de control nu m-a pus să fac cale-ntoarsă pentru că purtam prea mult negru sau pentru că aveam un ruj roșu aprins. Am făcut un mic popas la supermarketul Oddbins. Era plin de lume care cumpăra vin pentru cine festive, îmbrăcați în pulovere groase împletite, cămăși cu dungulițe și pantaloni din catifea verde pal, fără de care nu poți apărea prin părțile astea. Locuitorii acestui cartier iau cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Întotdeauna cel care va citi textul sau îl va recita știu că se va opri când mă va întâlni. Va zăbovi un dram de clipă, își va trage sufletul și va merge mai departe. Asta aș vrea să fiu, un popas spre mai departe“. Acum, în această dimineață la „Colombo“, urmărind mingiuca fetișcanei, simt că pot fi acel punct visat cândva. Despre care chiar începusem să scriu o baladă cu cuvinte despre tristeți care nu mă încercaseră, despre părăsiri prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
semne“, trebuie să cred în ele, pentru că știu - la început instinctiv, apoi tot mai conștient - că viața mea nu este întâmplătoare. Că rostul ei este dat, bucuria ei mi-a fost dinainte drămuită, drumul meu este scris, cu capătul și popasurile din vreme stabilite. Eu trebuie doar să descopăr. Viața mi-a fost dată spre a o descoperi, clipă de clipă. Povara ei nu există. Există doar bucuria înaintării, a descoperirii, îmbucurarea fiecărei clipe cu astfel de întâmplări, alinătoare. O femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
i-am strecurat-o. Lord nu am ajuns niciodată. Oricât m-am străduit, oricât elan și bunăvoință am avut, mai mult decât arhivar la Cinematografie nu am reușit să ajung. Și aici am acostat după multe alte încercări, inclusiv cu popasuri prin învățământ. Odată era chiar să o iau spre o carieră universitară, dar m-am oprit la timp. De fapt, nu m-am oprit, am fost trimis cu un șut bine plasat profesor la o școală ajutătoare undeva pe lângă anticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pot să-ți facă... Dar eu chiar am nevoie de documentarea asta. Lăsăm pentru la anu’.“ La „anu’“ n-a mai fost nevoie. Ceaușescu căzuse deja, iar T. era de-acum stabilită în Italia. Am plecat totuși spre Patriarhie. Un popas de întărire cu una mică. „La Geana Sterpei“ era chiar în stația unde schimbam troleibuzul și luam tramvaiul spre Dealul Mitropoliei. Pregătiseră crâșma de sărbătoare și, mai cu una, mai cu alta, a trecut timpul fără să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în vine. Roland a simțit imediat o înrâurire binefăcătoare, deși era în armură. El s-a oprit la acest umbrar minunat, unde totul părea să te îndemne la odihnă. Dacă ai fi căutat intenționat n-ai fi putut alege un popas mai periculos. Aici el a petrecut cele mai nefericite momente din viața sa. Se uită în jur și observă cu plăcere frumusețile locului. La un momentdat a văzut că pe copaci se aflau săpate inscripții s-a apropiat, le-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-mpiedici câteodată de ceva Iar alteori, ți-s căile răzlețe... Drum fără pulberi, drum cu pulberi grele, Ceri vamă faptelor de-mprejurări iscate Când pas, ori vis, ori gândul te străbate, Ori numai duhul frământării mele... De la-nceput, spre singurul popas, O zbatere de valuri sau de vânturi, Cu-a lor ecouri transformate-n cânturi Ne însoțesc la fiecare pas... Dar nu suntem de vânturi duși, de valuri, Pe undeva sunt fapte îndrăznețe Și gesturi de aleasă frumusețe, Spre omeneștile, firești
DRUM by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83789_a_85114]
-
temniță grea, dar pe Costinel Popovici nu l-au descurajat, nu l-au clătinat. El crede! Viața legionarului este o pătimire continuă (vezi patimile Mântuitorului Iisus Hristos) și un urcuș ce continuă întru desăvârșire. Temnița, pentru el, a fost un popas pe drumul ales, convins că vom birui toate cumpenele vieții și toate vrăjmășiile și nedreptățile. Temnița a fost pentru el o luptă cu sine, o luptă între tristețe și virtute, sublimul vieții. Din voința lui Dumnezeu, eu am fost achitat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
viclean. Orice rătăcire are cale de întoarcere: Pocăința, care înseamnă întoarcere la Dumnezeu. Omul nu este creator de lumină, ea este una singură și vine de la Dumnezeu. Adevărul trebuie rostit impetuos și cu curaj. Suntem dezrădăcinați, dar nu răpuși. Nici un popas. Viața și lupta își urmează cursul lor. Aștern pe hârtie aceste rânduri sub imperativul: să mărturisesc adevărul. După ani mulți de temniță (cincisprezece), licori de foc, hărțuit apoi în așa zisa libertate și ros de multe amărăciuni care voiau să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ori o salå imenså împånatå de armuri și trofee, sclipind palid precum sutele de lumânåri råspândite pe lângå pereți, ori mai încoace, în timp, chinuite, ascunse taverne, afumate, duhnind a licori fermentate, si acum spațiul unui teatru de varå. Diferite popasuri în care-și deschisese cartea, mereu aceeași pentru mereu alți cåutåtori de sensuri neștiute ale drumului. Filele, unduite într-o parte și alta, așteptau înfiorate momentele deslușirii semnelor celor tainice. Rågazul creat de surprinzåtoarea apariție a lui în culisele åstui
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
și mai fermecător încadrat ca liceul Lazăr, care este înconjurat din trei părți de Cișmigiu, grădină cu reputația de a fi cea mai frumoasă și cu cele mai variate specii botanice din Europa. Când primăvara se hotărăște să-și facă popasul în București, se oprește în prima zi în grădina Cișmigiu. Vestitorii și i-a trimis cu câteva zile înainte... Pajiștile înverzite sânt smălțate cu violete și ghiocei, ce zâmbesc șăgalnic și parcă fac cu ochiul trecătorilor maturi sau copii, care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
tânărul Își cumpărase alți doi cai, legase desaga pe unul din ei și pornise spre Apus. Întâlnise puține caravane, din cauza sosirii timpurii a iernii. Nimeni nu se Încumeta să pornească, acum, la drumuri prea lungi. Dar târgurile rămâneau deschise, din popas În popas, iar negustorii continuau să caute clienți pentru cele mai diverse mărfuri. În marele târg de la Luoyang se vindeau corali și perle din Marea Roșie, lână adusă din Europa, covoare de la Buhara și Samarkand, pături din Persia, tămâie, aloe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cumpărase alți doi cai, legase desaga pe unul din ei și pornise spre Apus. Întâlnise puține caravane, din cauza sosirii timpurii a iernii. Nimeni nu se Încumeta să pornească, acum, la drumuri prea lungi. Dar târgurile rămâneau deschise, din popas În popas, iar negustorii continuau să caute clienți pentru cele mai diverse mărfuri. În marele târg de la Luoyang se vindeau corali și perle din Marea Roșie, lână adusă din Europa, covoare de la Buhara și Samarkand, pături din Persia, tămâie, aloe și piper din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
făcu același gest. Cei doi se priviră fără un cuvânt. Apoi călărețul trase frâul și dădu pinteni. Cei doi cai se puseră În mișcare. Ieși pe sub poarta tempului, așa cum ieșise pe poarta Înaltă, de lemn, de pe muntele Iga. Părăsea ultimul popas printre prieteni, Într-o lume pe care o cunoștea. Pornea spre necunoscut, spre amintire și spre primejdie. Abia trecut de poartă, simți aerul curat al dimineții care se apropia. Și, deodată, auzi tobele care Începuseră să bată În Turnul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Europe. Sau intervenția unui nebun. Își aminti de al doilea mesaj, venit dinspre Apus. Armata Transilvaniei a intrat sub comanda lui Vlad Dracula. E În marș forțat peste crestele Carpaților. Vlad a ordonat avansarea cavaleriei zi și noapte, fără nici un popas, până la primul contact cu oastea lui Mahomed. Pedestrimea transilvană mărșăluiește și ea fără oprire. Urmează mesaj al lui Vlad către măria sa Ștefan, oriunde ar fi el. Ștefan văzu că, Într-adevăr, În interiorul răvașului se afla o bucată de pergament cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
am câștigat-o. Am să-ți spun. Acum stai În preajma mea și privește.” Asta am și făcut. Am privit cum trupele Ardealului au trecut munții, eliminând orice rezistență a lui Laiotă Basarab. Am privit cum oastea coboară În Moldova, fără popas, gonind spre Suceava. Am privit un loc numit Luminișul Ursului, mai sus de Ilișești, unde Ștefan dăduse o bătălie grea, căci pădurea era plină de trupuri ciopârțite. Apoi am alergat spre Cetatea de Scaun și am ajuns Într-un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu îndeletnicirile mele pentru "Asistența femeii". Să te Jj? odată pe-acolo, te-ai sătura! Prin ochii lui Mini treceau atunci priviri care, desigur după ideile ei, ar fi proiectat, la examenul unor instrumente viitoare, fășii ele uliți, colțuri, alei, popasuri, un film de peisagii fragmentate, la lumini și anotimpuri felurite, dar toate învăluite în farmecul ce da acelei priviri o lumină de fericire enigmatică. - Sunt aceleași! zise încet. Drumurile pe care le cutreieri tu sunt tăiate de celelalte, de ale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]