2,792 matches
-
Cornul Caprei era cu chef și sta în bătătura hanului, de vorbă cu cărăușii. Își dusese murgul în grajd, îi dăduse grăunțe, ș-acuma ședea c-o mână-n șold, cu cușma plesnită cam pe-o ureche. Petrișor, ca totdeauna, poposise pe la crucile drumurilor, și-i sticleau ochii. Se uita din vreme în vreme, pe furiș, la hangiu, când îl vedea că-și scoate în prag capul mare plin de păr aspru. — Măi frate! știi de ce-am venit eu aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Măi frate! știi de ce-am venit eu aici, la hanul ista? zicea el cu oarecare fală. Eu aici n-am fost de când sunt, dar a pus dracu pe boieru meu, pe boieru nostru cel mare de la Cornul Caprei să poposească aici... Ș-a văzut pe hangiță... Anița asta am auzit că-i năstrușnică muiere... Ș-o păzește ungurul de comedie, cu farmece și cu câte drăcii sunt pe lume. Mă chiamă boieru. Zice: Măi Petrișor, poți tu să duci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să duci o veste până la hanul cel mare? Pot, stăpâne, zic. N-am fost acolo niciodată, da’ o veste pot să duc. Apoi, măi Petrișor, zice, du-te și vezi ce-i pe-acolo. Aș vrea, măi Petrișor, zice, să poposesc eu într-o noapte la hanul Aniței... da’ să bagi de samă la ungur, măi Petrișor... Da’ ce-i cu ungurul, stăpâne? zic. — Apoi cu unguru-i bucluc mare, zise boierul, da’ tu vezi și intră în vorbă cu Anița... că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a întâmplat acu trei ani... Iaca, așa stam într-o sară aici, la focuri, sub plopi... și ca acuma focurile se potoleau, se potoleau, și pe urmă, odată s-au luminat ferestrele hanului... Iar oile ungurului erau în dosul hanului... Poposiseră cu ele ciobanii: i le aduceau de la munte. Și cum stam, dintrodată auzim clopotele sunând, și prind a se frământa oile... Stau o leacă, iar sună un clopot, altă frământare... ș-aud ș-un behăit de jale... Văd pe baci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
e, vorbi bucuros Petrișor; îmi spune boierul așa: Măi Petrișor, zice, eu am mare alean la inima mea... Boierul nostru cel mare de la Cornul Caprei... Este acolo, zice, la hanul cel mare, o hangiță, măi Petrișor. Aș vrea, zice, să poposesc într-o noapte la hanul acela... Da’ bagă de samă la ungur, zice... Hangița zâmbi și Petrișor tăcu uimit. —Măi bădiță Petrișor, zise ea, ce are a face ungurul?... Slujbașul simțea că se desmeticește. Tăcu un timp, apoi vorbi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ernestina umbla îmbrăcată bine prin casă și avea două slugi cărora le dădea porunci. Iar fata lui Avramovici era acu o domnișoară de doisprezece ani, care cetea românește dintr-o carte. Își aduce aminte Haia de o zi când a poposit în sat un regiment de soldați. Cântau corurile frumos în aerul limpede al amurgului și flăcăi în uniforme începură a furnica în toate părțile. Un ofițer tânăr și mândru, cu mustăcioara neagră, a intrat în casă la Meer. Haia îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii lui căzuți... Toate aceste întâmplări, de pe când erau pustii întinderile de la Prut, mi le-a povestit nu de multă vreme un gospodar de la Bordeieni. Am ajuns într-o zi de vară în satul unde era el județ ș-am poposit în ograda lui împrejmuită cu gard de nuiele. A vârât caiila adăpost într-un grajd lipit cu vălătuci, văruit și stropitcu albastru, și pe mine m-a poftit la odihnă, pe prispa largă. Era un român voinic, cu plete lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prietină, care trebuia să-mi aleagă și să-mi cumpere niște bumbac. Este una Serafina Burlă - bătrână ca și mine. Iar lângă Serafina Burlă, stă femeia aceea care crește pe feciorul tău. — Nu m-am oprit, mamă, în Laz. Am poposit puțintel lângă cimitirul pe care-l știi. —Așa? Ai văzut și pe domnul părinte Dămian? —Văzut. Mi-a spus că are de făcut slujbă de un an la acel mormânt. I-am plătit. Nana Floarea se uita pe gânduri într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grav dintre toate - cel puțin, până la al meu. Acum câțiva ani, când tocmai se mutase la New York, și-a descoperit o pasiune pentru mătreața dracului. (Cocaină.) Lucrurile s-au complicat foarte tare și, după o tentativă de sinucidere dramatică, a poposit într-un centru de dezintoxicare foarte scump din Irlanda. Extrem de scump. Mama încă mai spune că ar fi putut călători, împreună cu tata, cu Orient Expressul până la Veneția și ar fi putut sta o lună într-un apartament de lux la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
voie să facă ce voiau. E adevărat că, în orice război, ordinea și dezordinea sunt complice. Ca să fim siguri că nu ne vom pomeni într-unul dintre acele locuri rău famate, trebuia să căutăm un han în preajma moscheii Karauiyinilor. Acolo poposesc neguțătorii bogați aflați în trecere. Deși prețul camerelor este mai ridicat decât în alte părți, aceste locuri nu sunt niciodată goale; clienții le năpădesc cu caravane întregi. În seara sosirii noastre, am avut parte de mult noroc din moment ce am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pot rămâne alături de ea. Continuam să nu-i vorbesc, dar, ciudată senzație, mă temeam pentru ea, o învăluiam cu privirea într-o afecțiune neașteptată. Mi se părea că o pândește o primejdie. La jumătatea drumului dintre Fès și Meknès, am poposit pentru a înnopta într-un sat numit Rușinea. Imamul moscheii din locul cu pricina ne-a oferit găzduire în schimbul unei pomeni pentru orfanii de care se ocupa. Era un om fără prea mare știință de carte, dar foarte amabil, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai mult de trei mii, și ne încurajau să ne îngrijim de caligrafie spre a putea copia cărțile cele mai de preț, căci astfel, stăruiau ei, se răspândește știința. Când aveam un răgaz între două cursuri, mergeam până la locul unde poposeau hamalii. Dacă dădeam acolo peste Harun, ne duceam să bem un pahar de lapte prins sau mergeam să hoinărim prin Piața Miracolelor, unde curiozitatea noastră era rareori dezamăgită. Dacă Iscoditorul nu era acolo, fiind plecat cu vreo treabă, străbăteam piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
este cel care îi face să tremure pe țărani și pe oamenii orașelor. Curând, tot ținutul ăsta se va pleca la trecerea mea, iar tu vei povesti fiilor tăi într-o zi că șeriful șchiop era prietenul tău, că a poposit în casa ta și că a fost preocupat de soarta surorii tale. Însă atunci, eu nu-mi voi mai aminti. Tremuram amândoi, el de furie nerăbdătoare, eu de teamă. Mă simțeam amenințat, căci, dat fiind că-l cunoscusem înainte de perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
după un conducător de măgari care îmi oferi un animal falnic, împodobit cu o frumoasă cuvertură, și-mi lăsă și un slujitor care să aibă grijă de mine, în persoana unui băiețandru. Călare astfel pe măgar, am dat ocol orașului, poposind îndeosebi la celebra moschee Amr și la bazarul cu țesături, înainte de a mă îndrepta spre noul Cairo de unde m-am întors acasă cu capul zumzăind. De atunci înainte, plimbarea asta avea să fie zilnică, mai mult sau mai puțin lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se stinge la Locurile sfinte. O corabie cu pânze ne-a cules de pe malul african al fluviului, la jumătate de zi depărtare de Ghizeh, spre miazăzi. Aparținea unui bogat producător de ulei de susan, care-și ducea marfa spre Egiptul-de-Sus, poposind pentru o zi sau două în orice oraș cât de cât important. Așa se face că am vizitat rând pe rând Bani Sueif, el-Minia, apoi Manfalut, unde ni s-a alăturat un om în vârstă. Chiar în noaptea aceea, profitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu Giuseppe la drum, înconjurați de temuții războinici ai Cetelor Negre, deveniți cu acest prilej niște însoțitori deosebit de îndatoritori față de noi. După trei zile de mers, am ajuns la reședința lui Giovanni, un minunat castel numit Il Trebbio, unde am poposit o noapte. A doua zi devreme, am străbătut Florența. — Ești cu siguranță singurul Medici care nu cunoaște acest oraș! a exclamat condotierul. — Când m-am dus la Pavia cu Guicciardini, am fost pe punctul să ne oprim, dar nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
roz și pur, Vis de-albastru și de-azur, Te mai văd, te mai aud! Oh, punctează cu-al tău foc, Soare, soare... Corpul ce întreg mă doare, Sub al vremurilor joc. Dintr-un fluier de răchită, Primăvară, O copilă poposită la fântână Te îngînă Pe câmpia clară... Verde crud, verde crud... Mugur alb, și roz și pur, Te mai văd, te mai aud, Vis de-albastru și de-azur. Amurg de vară Histerizate fecioare pale, La ferestre deschise, palpită... În
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
dispăruseră. — Sispy? spuneau oamenii din Phoenix. E vreun nume străin așa, mai ciudat? Atunci, Vultur-în-Zbor a renunțat la orice încercare de căutare metodică. A navigat pe mări, canale, râuri, lacuri, oceane și oriunde l-a purtat barca sa, întrebând oriunde poposea dacă știa cineva ceva despre neguțător sau despre sora lui. își dădea seama că era aproape inutil. Cei doi puteau fi oriunde pe glob. Poate că își luaseră alte nume. Poate că se înecaseră sau poate că muriseră de alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
barman tuciuriu, care purta o pălărie din rafie, țuguiată, cu o bentiță verde și cu fel de fel de etichete și timbre lipite de jur-împrejur. Barmanul nu era cubanez, era dom’ Costiță, de la „Cireșica“, detașat aici în interes de serviciu. Poposeam la „Havana“ pe calea spre casă, seara. Era prima haltă pe drumul spre stația tramvaiului, din capătul Căii, pe cheiul gârlei, în dreptul blocului unde Ester locuise în ultimul an de studenție. Intrasem de mai multe ori în acel bloc. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ajungea Însă niciodată la destinația finală... Alții Însă, Îmbrăcați ca vai de ei, sărind din traversă În traversă sau luând-o de-a dreptul peste câmp, ajungeau fără să-și bată prea mult capul la locul mult râvnit. Locomotivele lor poposeau nu În una, ci În mai multe gări. Trenurile șuierau, scoțând aburi pe nări, șinele de cale ferată se ridicau, rupându-se de la genunchi, Noimann alerga spre ele, fâlfând din mâini, și rămânea cu alergatul... În fața lui, cu genunchii strânși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
figurile ce-ți vor ieși În cale. Coniacul Alexandrion transformă totul În umezeală. E suficient să bei trei pahare și Începi să plutești În ceață. După al patrulea și-al cincilea, plutești În ape tulburi. Al șaptelea te trimite să poposești un pic În lichidul amniotic. Acolo totul e cald, umed și plăcut. Stresurile dispar. Și, odată cu ele, și mustrările de conștiință. În uterul matern ai parte doar de vise plăcute. La ce bun aceste guri, aceste cavități bucale ce plutesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a fixa un anumit loc și o anumită oră la care urmau să se Întâlnească, pentru a se Întoarce Împreună acasă. Bărbatul vându și cumpără ce-avea de vândut și cumpărat, iar vecina hălădui mai mult prin prăvăli și străzi, poposind și pe la Mitropolie, unde se rugă la moaștele Preacuvioasei Parascheva, aprinzând lumânări și pentru vii, și pentru morți. La ora șase seara se Întâlniră la ieșirea din oraș. Bărbatul băuse câteva păhărele de rom la o bodegă și se arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alcool mai avea oare nevoie și de-o altă anestezie? Stomatologul se forța să-și aducă aminte unde și când s-a derulat această scenă. Se jucase de-a terapeutul În cabinetul său În care intrase pe furiș noaptea, după ce poposise În prealabil pe la Corso și alte cârciumi din jur sau aplicase metoda pentru a-și reveni din mahmureală, postat În fața oglinzii din dormitorul său oval, după ce mai Înainte Își dresese fața folosind un aparat de ras electric, care tremura În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-ți dau fiori. Alina: Soarele-n călăuzește tare, toată lumea vrea la mare. Prezentator: Așa-i vara veselie, cântece și bucurie. Rândunica: Toată vara am lucrat, lângă pui am adăstat Pregătindu-i de zburat Cuibul să și-l părăsească Departe să poposească. Prezentator: Soarele a obosit de atâta strălucit ; Fructele s-au pârguit, strugurii s-au înnegrit, florile își pier pe cale; Hainele lor de petale. Alina: Oare ce s-o fi întâmplat? Radu: Toamna chiar s-a instalat sus pe culmea dealului
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Îl știu destul de bine. Și muierea, dacă umblă după el, n o pot păzi oricât aș vrea. Eu am atâtea treburi: să merg după vin sau rachiu, să aduc lemne pentru iarnă. Apoi, nu mai spun de nutreț, fiindcă aici poposesc atâtea harabale cu mărfuri și animalele trebuiesc hrănite. Nu mai spun de oameni... Și toate aestea înseamnă alergătură... Dacă muierea îl vrea pe hoț”... ― Aștept un răspuns, hangiule! Acesta a tăcut, plecând fruntea, ceea ce ar fi putut însemna o acceptare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]